17-01-2009, 06:14 PM
Capitolul 4: Decizia
Prajiturica a ramas ingandurata. Nu stia daca sa accepte sau sa refuze. Daca accepta, isi risca viata si nici nu se ,,nascuse��de mult timp . Nu apucase sa exploreze lumea. Dar daca refuza, ii trada pe toti cei care au sperat ca va accepta sa se aventureze intr-o aventura riscanta. O multime de intrebari i se invarteau in cap. Trei cuvinte o bantuiau: refuza sau accepta. Nu vroia sa il dezamageasca pe conte mai ales ca acesta si-a facut sperante. Dar se pare ca inima a fost putin mai puternica decat micul ei creier de gelatina. Nu o mai interesa viata, daca ajuta pe cineva, iar acel cineva va insemna o multime de prajituri, atunci aceasta macar va muri cu un scop. Isi sterse lacrima din ochi si porni spre sala tronului.
In sala, contele parea si el ingandurat. Spera din tot sufletul ca prajitura sa accepte. Aceasta deschise usile, facandu-si aparitia. Pe fata contelui a aparut un zambet de speranta.
-Bine ai revenit prajiturica mea! Ai luat hotararea atat de devreme?
-Asa se pare. Dupa cum se vede, inima mea a luat decizia mult dorita. Asa ca�accept!
Regele sarea in sus de fericire. Nu ii venea sa creada ca dupa atata timp, a mai gasit pe cineva care sa se aventureze. O imbratisa pe prajitura in semn de multumire, spunandu-i ca va fi rasplatita si va deveni o eroina.
-Iti voi angaja doua ajutoare. Sunt sigur ca unii dintre cavalerii mei de onoare vor fi incantati sa te ajute in aventura ta riscanta. Am patru cavaleri de onoare la curte care s-au remarcat prin curajul si puterea lor. Sunt cei mai buni razboinici de aici. Indata ii voi chema. Mesager!
-Aici! Ce doreste Inaltimea ta? spuse mesagerul.
-Doresc sa le spui cavalerilor de onoare sa vina in graba la mine!
-Da conte! Cuvantul tau e lege pentru mine!
Mesagerul pleca indata dupa cavaleri. Nu vroia sa isi supere seful. In cateva minute ii aduse pe cei patru cavaleri.
-Cavaler Gogoasa, Sir Crema, Print Ecler si Razboinicule Tarta, stiti de ce v-am chemat aici? spuse contele.
-Nu. Ce doreste Zaharimea voastra ?
-O alta prajitura a acceptat periculoasa aventura in care voi nu ati avut curajul sa va duceti. Daca nu ati avut curaj pentru atat, atunci o veti insoti pe prajitura in aventura. Castigatorii voi cei de pe primele doua locuri, ceilalti fiind nefolositori. Inafara de posturile de ajutor pentru aventuriera noastra, veti primi cate un trofeu creat de insusi renumitii bucatari Chip si Dale! Pentru a se desemna castigatorul, va fi o cursa periculoasa maine. Daca reusiti sa treceti de aceasta cursa atunci veti reusi si in aventura.
Cei patru cavaleri au inceput sa isi arunce priviri ucigatoare. Daca vor castiga, primesc un trofeu frumos. Iar daca vor reusi si in aventura vor aparea bine in ochii contelui. Nu au mai pus intrebari deoarece contele ura asta. Nu ii placea sa repede de doua ori. Acestia au plecat din sala, lasandu-I pe conte si prajitura dinguri.
-Sper ca vei primi ajutorul cuvenit, prajitura mea. Spuse contele.
-Asa sper si eu. Sper ca nu voi regreta ca am acceptat aceasta propunere. Dar am o rugaminte! Castigatorii care vor ajunge ajutoarele mele sa se ainteleaga, altfel in aventura vom avea certuri. Daca intre noi apar relatii de dusmanie, atunci sansele noastre sunt ca si pierdute!
Contele a aprobat din cap. Era multumit ca prajitura stia ce sa faca si nu ii era prea frica.
Prajiturica a ramas ingandurata. Nu stia daca sa accepte sau sa refuze. Daca accepta, isi risca viata si nici nu se ,,nascuse��de mult timp . Nu apucase sa exploreze lumea. Dar daca refuza, ii trada pe toti cei care au sperat ca va accepta sa se aventureze intr-o aventura riscanta. O multime de intrebari i se invarteau in cap. Trei cuvinte o bantuiau: refuza sau accepta. Nu vroia sa il dezamageasca pe conte mai ales ca acesta si-a facut sperante. Dar se pare ca inima a fost putin mai puternica decat micul ei creier de gelatina. Nu o mai interesa viata, daca ajuta pe cineva, iar acel cineva va insemna o multime de prajituri, atunci aceasta macar va muri cu un scop. Isi sterse lacrima din ochi si porni spre sala tronului.
In sala, contele parea si el ingandurat. Spera din tot sufletul ca prajitura sa accepte. Aceasta deschise usile, facandu-si aparitia. Pe fata contelui a aparut un zambet de speranta.
-Bine ai revenit prajiturica mea! Ai luat hotararea atat de devreme?
-Asa se pare. Dupa cum se vede, inima mea a luat decizia mult dorita. Asa ca�accept!
Regele sarea in sus de fericire. Nu ii venea sa creada ca dupa atata timp, a mai gasit pe cineva care sa se aventureze. O imbratisa pe prajitura in semn de multumire, spunandu-i ca va fi rasplatita si va deveni o eroina.
-Iti voi angaja doua ajutoare. Sunt sigur ca unii dintre cavalerii mei de onoare vor fi incantati sa te ajute in aventura ta riscanta. Am patru cavaleri de onoare la curte care s-au remarcat prin curajul si puterea lor. Sunt cei mai buni razboinici de aici. Indata ii voi chema. Mesager!
-Aici! Ce doreste Inaltimea ta? spuse mesagerul.
-Doresc sa le spui cavalerilor de onoare sa vina in graba la mine!
-Da conte! Cuvantul tau e lege pentru mine!
Mesagerul pleca indata dupa cavaleri. Nu vroia sa isi supere seful. In cateva minute ii aduse pe cei patru cavaleri.
-Cavaler Gogoasa, Sir Crema, Print Ecler si Razboinicule Tarta, stiti de ce v-am chemat aici? spuse contele.
-Nu. Ce doreste Zaharimea voastra ?
-O alta prajitura a acceptat periculoasa aventura in care voi nu ati avut curajul sa va duceti. Daca nu ati avut curaj pentru atat, atunci o veti insoti pe prajitura in aventura. Castigatorii voi cei de pe primele doua locuri, ceilalti fiind nefolositori. Inafara de posturile de ajutor pentru aventuriera noastra, veti primi cate un trofeu creat de insusi renumitii bucatari Chip si Dale! Pentru a se desemna castigatorul, va fi o cursa periculoasa maine. Daca reusiti sa treceti de aceasta cursa atunci veti reusi si in aventura.
Cei patru cavaleri au inceput sa isi arunce priviri ucigatoare. Daca vor castiga, primesc un trofeu frumos. Iar daca vor reusi si in aventura vor aparea bine in ochii contelui. Nu au mai pus intrebari deoarece contele ura asta. Nu ii placea sa repede de doua ori. Acestia au plecat din sala, lasandu-I pe conte si prajitura dinguri.
-Sper ca vei primi ajutorul cuvenit, prajitura mea. Spuse contele.
-Asa sper si eu. Sper ca nu voi regreta ca am acceptat aceasta propunere. Dar am o rugaminte! Castigatorii care vor ajunge ajutoarele mele sa se ainteleaga, altfel in aventura vom avea certuri. Daca intre noi apar relatii de dusmanie, atunci sansele noastre sunt ca si pierdute!
Contele a aprobat din cap. Era multumit ca prajitura stia ce sa faca si nu ii era prea frica.