15-01-2009, 08:37 PM
flower_of_hell sincer nu stiu ,,Omuletul din turta dulce'' da mi-ar placea sa stiu. oricum azi sunt putin fericita si putin deprimata ...vine 50% 50%...adica fericita :D
Capitolul 2: Portalul
Mica prajitura alerga peste tot speriata. Nebunul savant fugea continuu dupa ea pentru a o prinde. Acesta obosi asa ca a inceput sa se gandeasca la un plan. O vazu ca prajiturei ii era foame ca ii venea sa se auto-manance. O ademeni cu un biscuit. Aceasta se apropia incet, incet, pana cand se asigura ca savantul nu vrea s aii faca nimic. Dar cand vazu ce urma sa manance...
-Esti nebun? Vrei sa imi mananc semenii? spuse prajitura.
-Este doar un biscuit!
-Ce ai spus? Mi-ai insultat o ruda?
-Ce ruda? Am spus si repet, E DOAR UN BISCUIT!
-Iar imi insulti ruda? Sunt sigura ca toti cei din neamul tau imi mananca rudele. Nu aveti respect?
-Respect doar pentru ceva ce se mananca? Daca ne-ar cuprinde respectul atunci...atunci noi ce vom manca?
-Mancati copaci! Nu cumva sa imi raniti rudele! Sa fie mancate la o varsta atat de frageda ? Oameni buni...ce este cu lumea asta?!
Prajitura continua sa stranga in brate micul biscuit. Parca s-ar fi indragostit de el. Savantul era uimit. Prajitura era chiar inteligenta, daca vroia sa isi apere ,,semenii'' atunci avea un creier extraordinar. Savantul avea sa castige mult pentru prajitura lui, dar acum trebuia sa aiba grija sa nu o piarda. Avea multe lucruri periculoase prin laborator, ceea ce putea duce chiar la distrugerea prajiturii. Savantul nu avea cum cum sa ascunda toate acele lucruri intr-un loc. O cusca era o solutie destul de buna,dar trebuia sa faca una destul de rezistenta. Nu stia inca ce mai putea face prajitura.
Intre timp, prajiturica a adormit cu biscuitele in brate. Parca si-ar fi gasit fratele Biscuitus de mult pierdut. Savantul a inceput sa isi construiasca cusca. Din pacate, nici un surub nu putea strange. Masina lui pentru asamblat era stricata, asa ca trebuia sa faca el totul. Ii era greu, nu facuse de mult asa ceva. Dupa cateva ore de lucru, sau mai bine zis 10 ore, savantul nepriceput a reusit sa isi faca cusca. Prajitura inca dormea asa ca nu era o problema. Savantul se apropia din ce in ce mai mult de ea cu o plasa.
-Ce somnic bun am tras! Tu cum ai dormit micul meu biscuite?
Dar nu mai apuca sa spuna nimic deoarece savantul o prinse in plasa. Prajitura se agita si tipa dupa ajutor, chiar daca nu o auzea nimeni. Barbatul o puse in cusca pe prajitura o si o incuie. Acum vroia sa sune la ziar pentru a le spune despre experimentul lui. Cei de la ziar erau uimit, nu credeau ca poate exista asa ceva. Acestia urmau sa vina in curand pentru o noua stire senzationala. Savantul sarea in sus de bucurie spunand:
-O sa fiu bogat! O a fiu bogat!
In timp ce dansa, a ajuns langa o masinarie care, dupa spusele savantului, te teleporta in timp, dar niciodata nu a stiut adevarul. Din neatentie, se aseza pe butonul mare si rosu. Incepu sa se deschida ceva, ca o gaura in perete doar ca aceasta nu ducea afara. Aceasta parea ca o gaura neagra in miniatura care incepea sa absoarba tot ce apuca. Savantul se tinea de ce gasea prin camera, dar biata prajitura era inchisa in cusca. Cusca zbura cu tot cu ea in portal dar nu se stie unde. Savantul era ingrijorat, oare ce le va spune jurnalistilor. Acum prajitura se ducea intr-un loc neexplorat singura. Dar oare unde ?
Capitolul 2: Portalul
Mica prajitura alerga peste tot speriata. Nebunul savant fugea continuu dupa ea pentru a o prinde. Acesta obosi asa ca a inceput sa se gandeasca la un plan. O vazu ca prajiturei ii era foame ca ii venea sa se auto-manance. O ademeni cu un biscuit. Aceasta se apropia incet, incet, pana cand se asigura ca savantul nu vrea s aii faca nimic. Dar cand vazu ce urma sa manance...
-Esti nebun? Vrei sa imi mananc semenii? spuse prajitura.
-Este doar un biscuit!
-Ce ai spus? Mi-ai insultat o ruda?
-Ce ruda? Am spus si repet, E DOAR UN BISCUIT!
-Iar imi insulti ruda? Sunt sigura ca toti cei din neamul tau imi mananca rudele. Nu aveti respect?
-Respect doar pentru ceva ce se mananca? Daca ne-ar cuprinde respectul atunci...atunci noi ce vom manca?
-Mancati copaci! Nu cumva sa imi raniti rudele! Sa fie mancate la o varsta atat de frageda ? Oameni buni...ce este cu lumea asta?!
Prajitura continua sa stranga in brate micul biscuit. Parca s-ar fi indragostit de el. Savantul era uimit. Prajitura era chiar inteligenta, daca vroia sa isi apere ,,semenii'' atunci avea un creier extraordinar. Savantul avea sa castige mult pentru prajitura lui, dar acum trebuia sa aiba grija sa nu o piarda. Avea multe lucruri periculoase prin laborator, ceea ce putea duce chiar la distrugerea prajiturii. Savantul nu avea cum cum sa ascunda toate acele lucruri intr-un loc. O cusca era o solutie destul de buna,dar trebuia sa faca una destul de rezistenta. Nu stia inca ce mai putea face prajitura.
Intre timp, prajiturica a adormit cu biscuitele in brate. Parca si-ar fi gasit fratele Biscuitus de mult pierdut. Savantul a inceput sa isi construiasca cusca. Din pacate, nici un surub nu putea strange. Masina lui pentru asamblat era stricata, asa ca trebuia sa faca el totul. Ii era greu, nu facuse de mult asa ceva. Dupa cateva ore de lucru, sau mai bine zis 10 ore, savantul nepriceput a reusit sa isi faca cusca. Prajitura inca dormea asa ca nu era o problema. Savantul se apropia din ce in ce mai mult de ea cu o plasa.
-Ce somnic bun am tras! Tu cum ai dormit micul meu biscuite?
Dar nu mai apuca sa spuna nimic deoarece savantul o prinse in plasa. Prajitura se agita si tipa dupa ajutor, chiar daca nu o auzea nimeni. Barbatul o puse in cusca pe prajitura o si o incuie. Acum vroia sa sune la ziar pentru a le spune despre experimentul lui. Cei de la ziar erau uimit, nu credeau ca poate exista asa ceva. Acestia urmau sa vina in curand pentru o noua stire senzationala. Savantul sarea in sus de bucurie spunand:
-O sa fiu bogat! O a fiu bogat!
In timp ce dansa, a ajuns langa o masinarie care, dupa spusele savantului, te teleporta in timp, dar niciodata nu a stiut adevarul. Din neatentie, se aseza pe butonul mare si rosu. Incepu sa se deschida ceva, ca o gaura in perete doar ca aceasta nu ducea afara. Aceasta parea ca o gaura neagra in miniatura care incepea sa absoarba tot ce apuca. Savantul se tinea de ce gasea prin camera, dar biata prajitura era inchisa in cusca. Cusca zbura cu tot cu ea in portal dar nu se stie unde. Savantul era ingrijorat, oare ce le va spune jurnalistilor. Acum prajitura se ducea intr-un loc neexplorat singura. Dar oare unde ?