[Yaoi] Dragoste la indigo

[ohaio_angel]

Buuun, am crezut ca nu am sa aduc next-ul prea curand. Am vorbit cu @Sushi sa nu il postez prea curand, dar imi pare rau, insa nu ma pot abtine....
@Nykky Phoenix....si mie imi place mama lui Andrew si este replica mea...Moama ce mandra ma simt cand am zis asta....(aplauze si pentru alte cateva fraze absolut geniale, pot spune ca am fost inspirata atunci)
In concluzie fetelor, @Sushi va multumeste pentru pareri
Acum, spor la lectura^^





Capitolul 2

Am ajuns in sfrasit la profesor acasa. Nu vroiam sa fiu prezent intr-un moment prost, nici devreme, nici tarziu. Am fost invitat la cina datorita succesului meu in ultimul proces pe care l-am castigat. Domunul avocat Saunders a fost atat de incantat incat m-a invitat la cina. Trebuie sa revin la realitate si sun la usa, deoarece inca stam in prag.In scurt timp imi deschide o femeie subtirica, probabil era sotia dumnealui. Am pasit timid inauntru si am zambit cald. Nu stiam cum sa ma port ca sa nu ii fac o impresie proasta pentru inceput si nici nu am stiut ce ar prefera o femeie, desi stau intr-un apartament cu una.
Putin stanjenit si de situatie imi fac curaj imandandu-i un buchet cu flori, pe care aceasta le primeste bucuroasa. Se uita la mine calm stapanul casei, venind dintr-o alta incapere si invitandu-ma la masa. Nu imi ramane decat sa zambesc si sa ma las condus catre masa, dar nu uit si ii imanez in mana punga in care am pus sticla cu un vin special ales pentru aceasta seara, iar el ma privete incantat. Asa se intampla mereu la birou cand este liniste si nu avem de lucru, ascult povestile pe care le-a petrecut in razboi sau avem o discutie mai speciale cu anumite hobby-uri, colectiile de vinuri fiind unul dintre preferatele avocatului. Uneori este destul de plictisitor sa-mi povesteasca despre armele pe care le-a avut la mana, despre catii ranitii au fost si mortii care si-au sacrificat viata pentru cei de acum .Respectul si l-a castigat atat prin seriozitatea sa, cat si prin corectitudinea de care da dovada, iar eu nu am ce sa ii reprosez prin invataturile sale.
La un moment se aude un zgomot de undeva din alta camera si o injuratura, speriindu-ne pe toti de la masa. Mirata si probabil speriata sotia domnului avocat se ridica de la masa.
-Doamne, ce s-o fi intamplat?,adauga mai apoi intr-o soapta mai mult pentru sine.
Imediat cum nu isi mai face simtita prezenta, domnul Saunders sta linistit la masa luand cate ceva din mancare .Parea ca stie ce se intamplase de fapt si nu avea motiv de ingrijorare.
-Cred ca fiul meu a scapat vre-un proiect pe scari, spune calm fara a ma privi, ci isi vedea de ce avea in farfurie.
-Nu este nici o problema. Aveti de cine sa fiti mandru, raspund zambind oprindu-ma din mancat.
Nu imi era prea foame, dar buna crestere nu imi permite sa fiu lihnit si nici sa refuz cu ce sunt sevit. Eh, aberez, dar cand vrei un post bun la avocatura trebuie sa faci si asta. Am mintit cu afirmatia asta, la domnul Saunders nu vad decat un tata si un om minunat, demn de urmat.
Acum trebuia sa bag si un zambet politicos ca nu se cuvenea sa-l contrazic. Se uita la mine cu niste ochii ce imi exprima un zambet malefic. Da, stiam, aveam tupeu si nu l-a deranjat in anumite situatii pentru ca stiu sa imi controlez anumite reactii, desi ma mai port copilareste, nu cred ca l-a deranjat nici acum acest comentariu politicos.
Se aude o voce care nu parea multumita de aceasta cina aranjata.Intr-un fel ma simteam la o intalnire, nu chiar de afaceri, ci una ca o casatorie aranjata, dar asta era, induram.
-In loc sa fiu cu prietenii stau blocat aici, se aude murmurul lui la adresa cinei care nici pe el nu-l incanta. Macar aveam un lucru in comun.
-Andrew, puisor, esti bine ?, se pare ca mama lui era ingrijorata pentru el si incerca sa afle unde il doare in timp ce eu stam si ascultam discutia de la masa, iar ei erau in cealalta incapere de alaturi.
-Nu-mi mai spune asa ! se rasteste baiatul la ea, iar eu nu indrazneam sa intervin. Nu am doi anii!, isi continua propozitia la fel de iritat.
Se pare ca eram spectator la o cearta in familie, bine la un perete distanta si curios din fire intorc capul spre galagia de la scarii facand niste ochii marii ca de pisica la usa, mai pe clar ciulesc urechile apucandu-ma un pic rasul.
-Draga, s-a intamplat ceva?,aud vocea celui de la masa cat se putea de serioasa pentru ca si pe el il apuca rasul.
-Mmm, nu doar ca fiul tau sa trezit cu fata la covor, chicoteste, rapsunzandu-i la intrebare venind inapoi la masa si facandu-se comoda.
-Si i-a trecut?, acelasi om cu aceasi curiozitate ca mai devreme, doar ca acum isi dregea vocea pentru a nu rade.
-Sunt si eu aici.
Acum se parea ca am onoarea de a-l cunoaste pe vestitul fiu cu care domnul Saunders se lauda, intr-un fel, la birou in zilele bune si nu termina pana cand...se plictisea si trebuia sa faca altceva. Intr-adevar era un mic adolescent, speram doar ca ce ii sedea pe umeri sa fie inteligenta nu prostie pentru ca frumusetea unei fete pot spune ca o intrecea. Un pic cam neindemanatic si artagos in seara asta pentru ca murmurul sau a fost auzit pana la urechile mele.
Ma ridic de la masa sa ma prezint imediat cum domnu' avocat isi face glasul auzit prezentandul pe unicul sau fiu. Imi spun numele si ridic mana politicos .Si el face acelasi lucru ca mine, insa uimit ca si cum m-ar cunoaste de undeva. Se aseaza la masa dupa salutul prietenesc plin cu suspiciunii din ambele parti si incearca sa infulece ceva, dar degeaba ca stapanul casei il intreaba de teze. Prost moment pentru ca incepe sa manance ca nesatulul dupa ce inghite nodul din gat la auzul intrebarii. Bun, cred ca eu eram clopotelul salvator si deja se simtea tensiunea asupra lui sa raspunda.
-Si Andrew, ce vrei sa faci mai departe?, incerc sa evit incordarea zambind cald.
Adolescentul inghite mancarea ce i-a ramas in gura si ma priveste dispretuitor. Asta am simtit destul de clar de cum a intrat pe usa, bine intr-un mod sau altul.
-Designer vestimentar, imi rapunde calm. Poti izbucnii in ras acum, adauga pe un ton rautacios.
Nu ma impresiona prin atitudinea lui de bad boy, dar de dragul celorlalti de la masa incerc sa ma port omeneste.
-Nu este amuzant, il privesc cu o anume mirare. Este alegera ta, spun asta incercand sa-l incurajez.
Pufneste dispretuitor cum imi aude ultima replica, chiar era deranjant, iar mama sa il musterste vazand ca ii arunca o fata dojenitoare. Acum eu ma simteam putin ciudat, nu asta imi era intentia si nu vroiam sa stric atmosfera.
-Pff...Ce ii trebuie lui haine?!, incepe barbatul din capul mesei cu o tonalitate joasa. El trebuie sa puna ceva pe masa cand va fi insurat!, continua morala, vorbind si mai tare. Cand am fost in armata totul era greu si....
Noroc cu mama lui Anrew care a incercat sa-l opreasca din lunga si plictisitoarea ora de istorie din care nu s-ar fi oprit decat maine.
Baiatul abandoneaza tacamurile suparat.
-Am terminat de mancat, se ridica de la masa. Scuzati-ma
Cum pleaca incerc sa consolez parintii si sa le mai ridic moralul ii intreb daca pot incerca sa vorbesc cu el .Ajutorul fuse bine venit din partea feminina a casei deoarece masculul nici de cum. Doar o aprobare scurta din cap vazandu-si in continuare de ceea ce avea in farfurie.
-Ar fi minunat, multumesc, vad o sclipire in ochii femei de bucurie care imi umple sufletul
Banuitor ca intotdeauna avocatul aduse in discutie vechea psihologie folosita in special la tribunal cu martorii. Eu i-am zambit multumit de reactia rapida ridicandu-ma de la masa
Imi spune femeia ca este pe veranda camera lui zambindu-mi cald. Eu plec multumindu-i din incapere si ma indrept catre camera lui. Cum ajung bat la usa si in spatele ei se aude un urlet de ''Intra!''. Apas pe clanta si ma fac vazut inauntru. Ridic ironic spranceana stand rezemat de tocul usii asteptand macar un respect acolo cat de mic, dar tot ce primesc sunt injurii.
-Dispari, pervers nenorocit.
Ma priveste deja maraind la mine, iar eu il analizez din cap pana in picioare si deja raman mirat. Un corp subtire cu forme aproximative ca o
fata, parul saten, iar rochii sai verzi nu iti inspirau prea multa incredere si in nici un caz liniste. M-ar pufnii un ras la cat de prichindel era pe langa mine, dar nu puteam sa-l sperii din prima. El nu se opreste doar la atat, ci mai suiera un ''Perves si mincinos'' prin camera care asta mi-a cam pus nervii la incercare.
-Inteleg ca nu te ai prea bine cu parintii tai, dar cu mine ce ai?, il intreb ca si cum nu am auzit ce a suerat prin camera, pe o tonalitate calma.
-Asta insemna ca esti prost, ranjeste la mine lundu-si o jacheta.
-Nu mai fa pe interesantul, ca nu tine, ma rastesc putin stand in tocul usii.
-Cine e istericul acum?!, ridica pervers o spranceana la mine.
-Eh, incerc sa-mi pasterz calmul, dar cu tine nu se prea poate.
Am oftat si apoi pornesc cu pasi marunti catre el, insa se da speriat inapoi pe pat. Mi se parea prea ciudata reactia lui.
-S-ta de-dep-departe de m-mine.
Bun, asta schimba un pic lucrurile, mai ales ca-mi balbaie. Hai ca nu sunt babaul si nu am venit sa-i fac ceva chiar demn de dispret.
-De ce?...Nu iti fac nimic., spun mirandu-ma starea lui.
Cum aude ce spun se incrunta si ma inpinge scotand din gura ''Te urasc!'' si iese din camera trantind usa in urma sa.
Acum trebuia sa-l linistesc cumva pentru ca nu vroiam sa risc un scandal de toate zilele in aceasta casa, asa ca merg dupa el grabit si il prind de incheietura mainii.
-Stai, de ce fugi?, apuc ca-l intreb privind in alta directie.
Totusi am un moment cand observ cum isi musca agitat buza si devenea din ce in ce mai ciudat. Ma simteam ca un prost, cu mintea goala.
-De ce nu ma lasi in pace?
Aud ceea ce soptise si acum eu deveneam agitat pentru ca nu stiam ce are impotriva mea.
-Sunt ingrijorat de atitudinea ta, spun uitandu-ma in ochii lui. De ce te compoti asa cu mine?
-Daca uiti tot cand bei lasa-te de meserie!
Asta mi-a picat cu tronc astfel ca ma doare capul si venindu-mi in minte niste pasaje dintr-o noapte. Totul se invartea in jurul meu si vedeam niste fete nu tocmai cunoscute ce radeau si dispareau la secunda, apoi vad un hol lung de o culoare visinie. Scutur din cap buimac si ma tezesc cu Andrew ce ma privea nu tocmai prieteneste.
-Nu ti-am facut nimic, nu-i asa?, intreb devenind banuitor.
-Nu, m-ai invatat sa cant la clarinet?!, raspunde ironic
Hai ca am suporat destule si cred ca meritam o explicatie clara la nebunia asta pentru ca eram la capatul rabdarilor, dar nu primeam decat ironizari. Nu vroiam nici sa risc in a se auzi galagia de aici si la urechile celor de la masa asa ca il trag dupa mine inapoi in camera.
-Nu ironiza si spune-mi dracu' de ce esti asa artagos?, mai aveam putin si il bateam daca imi mai facea asa.
-Nimic, raspunde ferindu-si privirea de a mea. Pleaca, am de invatat.
-Atunci de ce nu te uiti in ochii mei cand zici asta?, il intreb calmadu-ma incetul cu incetul, dandu-i drumul la mana.
Imi rapunde promt ca nu vrea asezandu-se turceste pe pat incepand sa deseneze, nu stiu ce, dar ma ignora total si eu ma uitam la el, ca prostul, ca alt cuvant mai de alinare nu gaseam si pierdeam timpul cu un pusti rasfatat sa aflu ce il deranjeaza asa de tare de se poarta rautacios cu toti din jurul sau. Deci in concluzie nu aveam cu cine discuta. Un ingamfat de bani gata care crede ca tot ce zboara se mananca.
-Nu merge cu minciuna la mine, ii spun calm si hotarat.
-Deci domnul avocat vrea raspunsuri?! ,din nou ironizeaza. Fa-ti meseria, afla-le singur.
-Nu sunt detectiv, baietas, ma rastesc la el in timp ce ies pe usa.
Imi pierdeam timpul acum sa incerc a afla ceva de la el, era mai incapatanat decat un catar si avea cu cine semana. Nu inteleg de ce imi bat capul cu el pentru ca nu va intelege nimic si se va purta la fel de nepoliticos. Cobor jos la cei ce probabil erau cu sufletul la gura sa afle ce s-a intampalt, iar eu le raspund dezamagit cum ma asez la masa. Ei bine noroc ca au stiut cum sa treaca peste situatie cu glume chiar complimentandu-se unul pe celalalt. Da, stam la masa cu niste oameni trecutii de prima tinerete care inca le mai ardea de lucruri dragastoase. Asta imi era soarta.