[Terminat] Love isn't simple [yaoi]

[myuu]

arigato pt comm-uri... si Lithium_angel...cred ca ai dreptate si gome daca asa e insa eu m-am inspirat din viata reala si nu m-am mai gandit daca e sau nu acea parte dintr-un fic
well capitolul asta e mai mare decat celelate pentru ca mi s-a parut ca nu mergea sa fac doua capitole din el asa ca l-am postat asa kilometric cum e

Capitolul XII


Daisuke s-a ridicat din pat privind ceasul si cascand somnoros. Il durea capul si tavanul inca se mai invartea deasupra lui de parca s-ar fi dat intr-un balansoar de copii. Ochii carpiti de somn se deschideau cu greu si clipeau des pentru a indeparta ceata semitransparenta care ii invada privirea. Se pare ca si el si iubitul sau avusesera aceeasi preocupare in seara trecuta, insa aveau noroc ca astazi era sambata si nu era nevoie sa merga la scoala in starea aia deplorabila. Brunetul bause peste masura seara trecuta, chiar mai mult decat Senji pentru ca el era mai rezistent la alcool, insa tot nu uitase cuvintele dure pe care i le-a adresat argintiului inainte de a-l da afara. Ii era dor de el de parca ar fi trecut saptamani, nu doar o singura zi si si-ar fi dorit macar o privire de-a baiatului sau doar sa-l stie alaturi de el. Ar fi dat orice pentru el, pentru ca sa fie din nou impreuna si fericiti. Ar fi dat orice pentru a-l trimite pe Raito pe lumea cealalta, singurul loc de unde nu le-ar mai putea face rau.
Usa de la camera lui s-a deschis brusc. Initial a crezut ca era Senji si se gandea ce i-ar fi zis. L-ar fi dat din nou afara ca pe un nimic sau si-ar fi cerut iertare? Insa, bucuria de a-si vedea iubitul macar o secunda i-a fost rapita de aparitia lui Raito.
-`Neata, fratioare! Ce bine ca te-ai trezit. Unde e Senji ca mi s-a facut dor de el. Cred ca intelegi la ce ma refer...Iubitelul tau m-a facut sa ma simt foarte bine si l-as mai vrea o data...sau de mai multe ori...depinde. In plus, nici nu am avut nevoie de multa munca de convingere si s-a culcat cu mine.
Daisuke ar fi vrut sa sara la fratele sau si sa-l stranga de gat pentru ca sa-i para rau pentru ceea ce a spus. Voarbea atat de urat despre iubitul sau de parca era o t***a nenorocita ca alea care umbla prin baruri noapte. Dintre toate persoanale de pe pamant, daca ar fi sa ucida pe cineva, l-ar alege pe Raito. Pe el il ura cel mai mult pentru ca ii distrusese viata o data si acum se intorsese pentru a continua sa-i faca rau si nu numai lui. Dar, in loc sa il injure de mama focului si sa-i dea pumni sau picioare a spus pe o voce mai calma imitandu-i tonul ironic:
-„Iubitelul meu” nu mai e iubitul meu, intelegi sau iti desenez? Ca la inteligenta ta ma mir sa pricepi asa de repede. Acum nu te mai poti razbuna pe mine prin intermediul lui pentru ca nu o sa ma mai afecteze cu nimic. Asa ca, ce vei face, ma vei impusca asa cum ai vrut s-o faci de mai multe ori?
-Vai, frate draga, dar tu nu intelegi nimic! Nu vreau sa ma razbun pe tine, doar ca te urasc la fel ca pe restul lumii si vreau ca numai mie sa-mi fie bine. Iar ca sa ma simt bine o sa i-o trag din nou lui Senji pentru ca imi place cum e el in pat...si mai vedem noi daca te afecteaza sau nu, a incheiat roscatul cu un zambet sarcastic. A... am auzit ca are si o sora destul de frumoasa...
Daisuke l-a vazut pe Raito cum a parasit incaperea cu un zambet pervers pe chip si apoi a mai auzit pasii facuti pe scari si in cele din urma sunetul produs de usa de la intrare care a fost trantita apoi s-a asternut din nou perdeaua de liniste. Brunetul fierbea de furie pentru ca nu reusise sa-l pacaleasca pe Raito cu despartirea dintre el si Senji si acum isi mai facea griji si pentru Ayaka. „Saraca fata, ce vina are ea in povestea asta? Mereu e implicata in situatii in care ea nu are niciun rol, gandea Daisuke. E prinsa la mijloc si nici macar nu a facut ceva. Acum mi-e frica pentru amandoi pentru ca il stiu in stare pe nebun, de fapt cuvantul asta e prea putin pentru fratele meu instabil psihic.” A mai stat un timp in pat cu gandul zburandu-i airea, dar s-a hotarat in cele din urma sa se imbrace si sa mearga catre apartamentul lui Senji, in fond era de datoria lui sa-l scape de taifunul ce se apropia.


~ In urma cu o ora in apartamentul lui Tamaki ~
-Yuki, ce bine ca ai venit! tipa din tot sufletul Tamaki in momentul in care l-a vazut pe fratele sau. Te iubesc, Yuki, sa nu mai pleci niciodata de langa mine, a continuat adolescentul sarind la gatul blondului si sarutandu-l apasat.
-Si eu te iubesc, ingerul meu blond. Nu as fi plecat daca nu ar fi fost necesar pentru a ne descurca cu banii...Dar s-a intamplat ceva? Simt ca iti e oarecum frica si...a spus Yuki insa nu a vrut sa continue pentru ca lui nu-i placea sa traga concluzii pripite.
-Pai...da, s-a intamplat, dar nu are legatura cu mine. Senji s-a despartit de Daisuke si a venit la mine. S-a inbatat apoi l-am pus in camera mea sa se culce. Tamaki i-a spus ce se intamplase, totusi Yuki nu prea intelegea fiindca informatiile au fost spuse mult prea pe scurt si multe detalii lipseau. Blondul a ridicat o spranceana in semn de intrebare si atunci fratele sau i-a povestit despre Raito si tot ce s-a intamplat dupa. De fapt, aproape tot pentru ca a omis un sigur lucru si anume ceea ce s-a intamplat dupa ce argintiul a baut peste masura. Chiar daca nu era vina lui, ii era frica sa-i spuna pentru ca nu cumva sa riste o cearta.
-Tamaki, stiu ca esti prietenul lui cel mai bun, insa...nu stiu cum sa spun. Nu vreau sa crezi ca incerc sa te indepartez de nimeni si ca vreau sa te inchid intr-un balon de plastic pentru a fi doar al meu, dar uneori ar fi mai bine daca l-ai lasa pe Senji sa-si rezolve singur problemele. Oricum nu prea vad ce ai putea face. Din cate imi spui mie inteleg ca tipul ala, Raito, e periculos si nu as vrea sa ti se intample si tie ceva. E bine ca incerci sa-l ajuti sa treaca peste momentele grele, dar acum cel mai bine ar fi sa-l trimiti la Daisuke sa se impace. Eu cred ca inca il mai iubeste baiatul ala, cel putin asta e parerea mea, a spus Yuki, apoi dupa o pauza lunga a continuat: Si sa sti ca daca cineva incearca sa-ti faca ceva, mai intai va trebui sa mor eu, apoi se va atinge de tine, iar eu nu mor prea usor, frumosul meu.
Yuki ii vorbea rar si cu un ton dulce si linistitor in timp ce ii maingaia chipul si isi trecea incet degetele prin parul sau moale si delicat. Avea dreptate in mai multe feluri chiar daca aproape tot ceea ce spusese era pentru a-l apara in principal pe Tamaki fiindca nu ar suporta sa i se intample ceva, oricare ar fi acel lucru. Buzele celui care venise de curand le cautau pe ale fratelui sau, iar cand le-a gasit le-a cuprins gustandu-le cu pofta si pasiune. Limba jucause a blondului se strecura rapid si incepea sa cerceteze fiecare parte din gura adolescentului. Dupa ce a oprit sarutul l-a privit in ochi si i-a zambit cu dragoste. Yuki stia mereu cum sa fie iubitor si pasional, dar si cum sa-l faca sa-i tresara inima la fiecare miscare sau sa-l linisteteasca asa cum se intampla in acel moment. De asemenea, cand trebuia sa fie serios sau sa apere pe cineva pe care-l iubea se comporta ca atare, de fapt se integra in orice situatie si se descurca in majoritatea destul de bine.
Mainile bine facute ale baiatului mai mare l-au cuprins in brate pe iubitul sau mangaindu-i incet spatele si ridicandu-i incet camasa ca mai apoi s-o deschida tandru si s-o lase sa cada pe canapea si in cele din urma pe jos. Tamaki s-a lasat pe suprafata moale tragandu-l incet pe fratele sau peste el si deschizandu-i acestuia camasa pe care o purta apoi masandu-i abdomenul. Miscarile lor erau atat de incete de parca totul s-ar petrece in reluare, insa atingerile pasionale la care fiecare era supus creea o placere de neinchipuit.
Yuki incepea sa-i deschida cureaua de la pantalonii negri de blugi pe care ii purta, insa au fost intrerupti de un baiat cu parul argintiu care a aparut ca o fantoma mergand leganat si frecandu-si ochii incercanati. Inca nu realizase ca nu era la el acasa si iesise pe holul lung apoi intrase in living doar intr-o pereche de boxeri pentru ca de-a lungul noptii i se facuse cald din cauza paturii groase pe care i-o adusese Tamaki. Cand a dat de lumina puternica din sufragerie a deschis larg ochii de un rosiatic intens si i-a privit pe cei doi baieti care se uitau amandoi la el, insa nu se clintisera in niciun fel din pozitia destul de indecenta in care se aflau, pe jumatate dezbracati. Senji se uita la ce doi iubiti care mai aveau putin si s-ar fi culcat impreuna, Yuki se uita la Senji pentru ca acesta era imbracat doar intr-o pereche de boxeri si incepea sa se gandesca ca poate nu era doar o coincidenta, iar Tamaki ii privea pe amandoi si nu stia cui sa-i explice mai intai, insa mai bine ii lasa pe ei sa se descurce. In cateva secunde, argintiul s-a trezit din transa in care cazuse si a fugit in dormitor pentru a-si lua o pereche de blugi pe el. De fata cu Tamaki a mai stat dezbracat, insa nu s-a intamplat absolut nimic intre ei, dar acum ca era si Yuki incepuse sa se simta stanjenit si nu-i placea nici momentul in care a aparut. Cei doi frati au profitat de lipsa adolescentului pentru a-si aduna hainele si pentru a le imbraca intr-un ritm alert.
-Scuze, baieti...mi s-a parut ca sunt acasa la mine...seamana destul de mult cu apartamentul vostru, a inceput Senji sa spuna neavand alta scuza.
-Ca tot ai amintit de apartamentul tau, Senji, cred ca ar fi mai bine sa te duci acolo sau sa te intorci la Daisuke, spuse Yuki enervat usor din cauza ca fusese intrerupt din acel moment. Nu ar fi bine sa il implici si pe Tamaki in povestea asta pentru ca nu am de gand sa las sa i se intample ceva. Nu cred ca am fost nepoliticos cu tine pentru ca asta e adevarul. In plus, cred ca iubitul meu ti-a putut fi indeajuns de folos daca nu cumva si cu o „consolare” din cate imi dau eu seama si cel mai bine ar fi acum sa iti rezolvi singur problemele.
-Yuki...spuse Tamaki. Blondul nu se gandise ca avea sa traga asa o concluzie. Era adevarat ca putea avea banuieli si ca ar fi putut sa se culce cei doi impreuna, insa Tamaki refuzase categoric, iar Senji se pare ca nici nu-si mai amintea. De spui astfel de lucruri? Eu te iubesc doar pe tine. Crede-ma! Intre mine si Senji nu s-a intamplat nimic, spunea adolescentul cu o voce tremurata si mai avea putin si plangea.
-Imi pare rau Tamaki, nu am vrut sa te fac sa plangi, insa trebuie sa intelegi ca ai de ales dintre mine si el. Esti prietenul lui si evident ca te las sa continui aceasta prietenie, dar fiecare cu problemele lui...a mai spus Yuki insa nu a putut sa termine pentru ca a fost intrerupt de argintiu.
-Imi pare sincer rau pentru problemele cauzate. Nu am stiut la cine sa apelez, iar Yuki are dreptate. Ma voi duce acasa si daca Daisuke va vrea sa ne impacam il voi astepta. Multumesc pentru ajutor si sper ca nu sunteti suparati pe mine. Baiatul incercase sa-si ceara scuze cum putea mai bine fiindca isi dadea seama ca devenise o pacoste. De un singur lucru nu pomenise: daca intr-adevar o facuse cu Tamaki, pentru ca nu-si dorea sa se fi intamplat asta. Din tonul sincer al prietenul sau reiesea ca nu, asa ca banuia ca nu are de ce sa-si faca griji. Dupa ce si-a luat bluza pe el, s-a incaltat si a parasit apartamentul celor doi dar nu inainte ca sa-si ia la revedere de la indragostiti.
Cand a iesit pe strada a observat frigul care se asternuse. Pe cer se infatisa un soare palid, insa acesta nu incalzea cu nimic aerul inghetat prin care se zareau mici norisori provocati de propria respiratie. Acum isi dadea seama ca timpul trecuse atat de repede si venise frigul. Vantul taios ii amintea de noaptea dinaintea cosmarului viu ce-i bantuia in continuare. Se gandea ca nu putea fi mai rau de atat...Daisuke il parasise, un nenorocit ii distrugea viata, prietenul lui cel mai bun era sa se desparta de iubitul sau din cauza lui, pana si vremea i se impotrivea.
Cu pasi repezi se indrepta catre apartamentul sau gandindu-se la Ayaka pe care nu o mai vazuse de ceva timp. I sa facuse dor de sora lui, de zambetul si parul ei albastriu. Nu o mai vazuse din ziua in care a plecat de la spital decat pe coridoarele liceului cand el era preocupat cu Daisuke, iar ea cu niste colegele de-ale ei . Ii lipsise sa mai discute cu ea si se gandea ca acum avea destul timp s-o faca. Deodata, i-a venit in minte o alta idee care il ingrijora din ce in ce mai mult. „O nu! Nu, nu, nu, nu! Nu poate fi adevarat! Daca maniacul ala de frate al lui Daisuke i-a facut ceva? Nu ar fi ezitat nicio clipa sa se atinga si de ea numai pentru a se razbuna pe mine. De fapt nici nu stiu ce vina am eu, dar se pare ca el are o problema...oricum mai bine m-as grabi” se gandise Senji la pericolul ce o ameninta pe sora sa si hotarase sa fuga repede acasa si sa se asigure ca totul era bine. Alerga pe strazile inguste cu respiratia intretaiata luand-o pe scurtaturi si gabindu-se cat putea.
~~ ~ ~~

Daisuke isi tinea mana stanga la gura, iar in dreapta tinea ridicat un pisol indreptat catre o persoana ce statea in fata sa. Se afla in apartamentul lui Senji in fata unei privelisti dezgustatoate. Raito se afla urcat pe copila speriata care era dezbracata de bluza, iar fusta pe care o purta era ridicata in sus si lenjeria ii zacea rupta undeva pe covor. Roscatul isi deschisese pantalonii si boxerii mai avau foarte putin pana ajungeau destul de jos pentru ca mandria sa sa o traumatizeze pe viata pe fata care zacea imobilizata pe covor.
-Tu, tu esti doar un nenorocit josnic care a ajuns sa recurga la astfel de mizerii. Tu nu vezi ca e doar un copil ce inca nu si-a deschis de tot ochii spre viata? Ce esti asa un cretin! Nici animalele nu fac astfel de lucruri, dobitocule.
-Sti ce? Daca pana acum am vorbit frumos cu tine asta nu inseamna ca nu pot sa-ti trag si o injuratura. Dar nu prea as avea ce sa-ti zic ca parintii au murit asa ca nu am de ce sa ma leg. Dar daca ti neaparat te mai aranjez odata cu o bataie buna si poate te cumintesti. Ce, crezi ca ma ameninti tu cu pistolul ala? In plus e pisotulul meu si tu mi l-ai luat pentru ca eu eram preocupat cu altceva. Iar in legatura cu aceasta tarfulita, nu inteleg de ce te intereseaza de ea? Tu erai mult mai mic cand m-am culcat cu tine asa ca ea e chiar destul de mare, a spus Raito incheind cu un zambet si stiind ca a atins in discutia dintre ei toate punctelele care il afectau pe brunet.
Daisuke ar fi vrut sa il loveasca, sa ii spuna ceva din nou, insa stia ca nu are nicio sansa in fata fratelui sau care era mult mai puternic. Singura lui sansa ar fi fost sa traga cu pistolul si sa scape lumea de acel nenorocit. Dar cel impiedica sa faca asta? In plus merita sa moara si politia nu l-ar fi acuzat pentru ca ar fi considerat autoaparare si oricum i-ar multumi fiindca l-au prins in sfarsit. Sangele ii fierbea pe dinauntru, mintea cauta razbunare, iar inima ii producea o ura imensa pe care a simtit-o si o va simti numai pentru el. Si-a apropiat degetul de tragaci si a potrivit pistolul pe tinta. A mai tras cu pistolul la un curs pe care l-a urmat pentru orice eventualitate si stia ca l-ar fi putut nimeri pe roscat, iar Ayaka nu va pati nimic insa tot simtea o teama. El nu era ca fratele sau. Nu putea sa raneasca pe cineva si sa nu aiba remuscari, dar sa mai si omoare. Era nehotarat, insa ura care i se marea cu fiecare secunda ce trecea il indemna sa-l impuste pe roscat.
Cand Raito a vazut ca apasase umpic pe tragaci si ca se pregatea sa trimit acel glont in el, s-a ridicat repede iesind din tinta lui, insa brunetul a fost destul de rapid si a reusit sa-i nimereasca umarul. Roscatul era plin de spume si injura de mama focului. Se parea ca totusi impuscatura nu-l afectase prea mult in ciuda sangelui care curgea din rana. Baiatul s-a ridicat in picioare si s-a dus catre Daisuke care in loc sa tinteasca pentru a doua oara lasase arma jos si doar il privea fara sa stie ce sa mai faca. Raito l-a lovit cu pumnul mainii ce nu era ranita si i-a smuls pistolul din mana. Dupa ca a ajuns in pragul usii a inceput sa gafaie si sa zbiere spunand ca ei vor suferi inzecit, apoi a tras cu pistolul in sus de vreo cateva ori si a ras zgomotos precum un om nebun. Cand in sfarsit si-a terminat numarul sau spectaculos, a plecat pe usa in graba, insa nu a coborat ci a urcat catre etajul zece pentru intra intr-un alt apartament. Nimeni nu stia ce cauta „nebunul” acolo dar se bucurau ca au scapat de el.
Senji se afla la parterul blocului si auzind acele impuscaturi a fugit pe scari si nu s-a oprit decat in fata apartamentului sau unde a intrat vijelios gasindu-l pe Daisuke alaturi de Ayaka si pe sora sa dezbracata si intinsa pe covorul livingului. Argintiul privea cu scarba si-si imagina ca iubitul sau ii facuse asta fetei iar ochii lui nu-l puteau privi pe Daisuke din acest motiv. Se uita in jos si cu glasul tremurat a inceput sa vorbeasca:
-Daisuke...nu te-am crezut niciodata in stare de asa ceva. Se pare ca m-am inselat... spunea adolescentul insa nu a apucat sa mai scoata un cuvant pentru ca imediat a fost oprit de brunet care avea o voce revoltata si mai mult tipa.
-Cum poti sa crezi ca eu as face una ca asta? A fost idiotul de Raito si daca nu-l opream, sora ta ar fi ajuns pe aceeasi lista din care facem parte si noi doi. Ce, ma crezi tampit sa reactionez asa? ... L-am impuscat in mana pe Raito, insa se pare ca nu l-a afectat prea mult, iar acum e prea periculos sa-l urmaresc. Se pare ca a innebunit de tot si mai e si inarmat.
Senji incepea sa inteleaga cat de cat ce s-a intamplat, insa Ayaka era incremenita pe covor si nu indraznea sa se miste sau sa zica ceva. Nu intelegea ce se petrece si nici nu primise vreun indiciu clar pentru a sti cine are acel Raito si ce legatura avea cu fratele ei si iubitul acestuia. Argintiul s-a apropiat de sora sa si a luat-o in brate ca pe o mica printesa apoi a dus-o in dormitorul ei dandu-i cateva haine curate. A lasat-o sa se imbrace cu acestea si i-a spus ca-i va povesti totul in living dupa ce se isi va lua hainele pe ea. Cand Ayaka a venit in sufragerie, s-a asezat pe fotoliu, insa Senji i-a spus sa vina pe canapea alaturi de el si Daisuke si a luat-o in brate pentru a o linisti. Apoi i-a povestit totul, insa a incercat sa-i spuna intr-o maniera mai placuta, dar oricum ar spune-o, verbele „a omora” si „a viola” nu aveau decat un inteles si pe adolescenta o ingrijora foarte mult tot ce-i spusese fratele sau. Se gandea ca ea nu patise nimic in comparatie cu acest cuplu care din cate spunea Senji, acum nu mai era impreuna. Cand a ajuns la partea in care argintiul ii spunea ca Daisuke s-a despartit de el, brunetul s-a ridicat in picioare si l-a privit cu lacrimi in ochi, apoi i-a explicat de ce o facuse dupa care a adaugat:
-Senji, stiu ca nu am procedat bine, ca te-am ranit desi am jurat sa nu o fac niciodata, ca la suferinta pe care ti-a provocat-o Raito eu am adaugat alta, stiu ca poate din vina mea Ayaka era sa fie...dar sa oprit inainte sa spuna acel cuvant apoi a continuat: Mai stiu ca sunt un prost, dar unul care te iubeste enorm si care a suferit la fel de mult la acea despartire. Te rog, iubire, te rog din tot sufletul sa ma ierti si sa fim din nou ca inainte. Regret nespus si iti jur ca nu se va mai intampla nicidata. Te implor sa ma crezi ca nu mi-as fi incalcat promisiunea nici acum daca nu era Raito, insa de azi inainte nimic nu ne va mai separa, orice ar fi, vom fi impreuna pentru totdeauna si toate problemele le vom infrunta impreuna. Promit sa nu mai fie secrete... Sunt un mare prost si nu stiu cum te pot convinge ca te vreau foarte mult. Te iubesc din tot sufletul, te rog intoarce-te la mine.
-Daisuke, eu te iert pentru ca te iubesc mai mult ca orice pe lume. Te rog sa nu te mai desparti de mine niciodata pentru ca nu as mai suporta pentru a doua oara.
Brunetul s-a apropiat si l-a imbartisat repetandu-i intruna ca il iubeste. Adolescentul i-a ridicat chipul care statea pe umarul sau si si-a apropiat buzele de cele ale brunetului cerandu-i un sarut. Daisuke i-a cuprins gura angelica in mrejele unui sarut pasional in timp ce-l maingaia pe gat si pe obrajii scaldati de niste lacrimi marunte de bucurie. Rebelul i-a sters acele picaturi sarate cu limba apoi i-a sarutat obajii si ochii si l-a imbratisat din nou. Ei se dezmierdau cu acele saruturile dulci pe care le savurau in fata lui Ayaka care nu parea scarbita de ceea ce fac, ba chiar ii placea ce vedea fiindca intelesese ca pentru fratele ei Daisuke insemna iubirea si fericirea sa. Apoi, s-au dus cu totii sa doarma pentru ca era tarziu si pe deasupra erau foarte obositi dupa asa o zi plina de evenimente. Senji a intrebat in gluma daca ar trebui sa doarma cu Ayaka pentru a o linistii, insa Daisuke l-a luat in brate si l-a asezat pe patul argintiului inchizand inainte de toate usa pentru a se bucura amandoi de o noapte de dragoste. Fata s-a dus si ea in patul sau razand de gelozia pe care-o aratase brunetul si in cele din urma a adormit fiind mai linistita acum ca nu mai era singura. Spera ca ziua de maine sa le aduca zambete pe chipuri si soarele sa rasara in inimile lor, iar ploaia sa dispara pe vecie din sufletele fiecaruia.

aici e poza cu Raito...am postat-o cam tarziu dar mai bine mai tarziu decat niciodata