In love with a vampire

[RaYnutza]

Capitolul 13

Soarele ardea neobisnuit de tare in ziua aceea, parca fericirea tinerei se reflecta in el si trimitea raze catre ceilalti oameni pentru a simti si ei un pic din aceasta fericire imbatatoare. Faptele ingrozitoare de aseara nu aveau puterea sa-i umbreasca dorinta fetei, de a-l vedea pe barbatul iubit si de a petrece clipe de neuitat alaturi de el. Se plimba fara griji pe strada, zambetul ei larg observandu-se chiar din capatul strazii in asa fel incat oamenii intorceau capul dupa ea, zambind la randul lor. Daca drumul pana la castel era si-asa indepartat, atunci ei i se parea ca dureaza o vesnicie. Grabi pasul, aproape alergand, cand melodia telefonului ei o opri in loc.
- Ah, e mama! Exclama tanara si cu un usor tremor raspunse pe cel mai fericit ton posibil. Alo, ce faci mamicuta mea? Zambi ea larg si incerca sa para cat mai calma, insa o trada fata.
- Niciun �mamicuta mea�. Pe unde umbli, fetito? Tu sti cat de ingrijorata am fost�.
Delia lasa telefonul in jos fiindca zbieretele ei rasunau ca un ecou in cap, si aproape ca o surzeau. Cand in sfarsit nu mai auzi nimic, duse din nou timida telefonul la ureche.
- Mami, ai perfecta dreptate, dar sti cum e. Cand esti cu prietenii de obicei uiti de griji, de tot, mai ales daca ai de invatat pentru bacalaureat. Fata spusese cea mai mare minciuna, dar sincer, nu avea remuscari. Acele doua zile in care nu a fost acasa, s-a schimbat foarte mult si nu regreta nicio clipa.
- Mda, lasa ca stiu eu cum sunteti voi adolescentii, dar trec cu vederea, daca zici ca ai invatat.
Delia rasufla usurata, dar nu pentru mult timp fiindca urma o intrebare care ii ajunse precum cutitul la os.
- Unde esti? Nu esti la scoala?
- Ba da mama, dar e pauza mare si am iesit afara din scoala sa-mi iau ceva de mancare. Ba de fapt, am auzit clopotelul, vorbim diseara acasa, te pup, pa pa.
Ii inchise practic telefonul in nas, lasand-o stupefiata pe mama ei, dar asta era ultima ei grija din lume, se pare ca minciunile ei gogonate au linistit-o putin.
- Hei, ce sa fac.. doar nu pot sa-i spun adevarul. Cel putin nu inca !! gandi fata cu voce tare.
Fara sa-si dea seama ajunse la poarta castelului mai repede decat ar fi crezut. Locul acela ii dadea o oarecare neliniste. Intunericul in care era invaluit, inclusive ziua, o infricosa un pic pe adolescenta, dar se gandi ca pana la urma si ea e o fiinta a intunericului, pe jumatate, dar avea asemanarile acesteia, asa ca pasi cu curaj in curtea castelului. Cu o miscare timida, dadu la o parte portile de fier, care ruginite din pricina timpului, au facut un scartait zgomotos. Frunzele pomilor incepura sa fosneasca din ce in ce mai tare, si Delia se sperie. Alerga la usa din lemn masiv a castelului si ciocani. Statuse doua minute, insa nimeni nu-i raspunse. Fosnetele deveneau din ce in ce mai regulate, isi ridica privirea si observa nori negri care prevesteau o furtuna. Fara sa mai stea pe ganduri, deschise usa imensa si pasi inauntru. Oriunde priveai singurul pe care puteai sa-l intalnesti era intunericul. El era cel ce pandea in fiecare coltisor al camerei, parca sa te cuprinda cu totul, sa te afunzi din ce in ce mai mult, sa ramai acolo pe veci. Singura sursa de lumina era cea venita din spatele Deliei, de la usa deschisa, insa o inchise si cu o voce joasa striga:
- Marcus ! Esti aici?
Nu veni niciun raspuns din partea acestuia, in schimb se auzeau niste zgomote pe podeaua rece, ca niste ace ce dansau, erau doar gherutele micilor soricei ce isi aveau lacasul in castel. Deliei ii era teama de aceste fiinte si nu ar fi avut nicio remuscare daca ar fi trebuit sa se hraneasca cu sangele lor. Era chiar fericita ca cei doi frati isi potoleau setea cu sangele micutilor, fiindca nu ar fi nevoiti astfel sa recurga la masuri extreme, cum ar fi sangele de om. Isi scoase telefonul din gentuta ei alba si aprinse lanterna pentru a vedea unde calca. Isi indrepta lumina catre un colt de unde auzise zgomot si observa doi ochi rosii ce o priveau insistent, parca cu ura, facand-o pe tanara sa tresara. Icnetul scos de aceasta din pricina sperieturii facu mica vietate sa fuga, dar nu apuca sa se linisteasca fiindca doua maini ii cuprinsesera mijlocul si o trasera mai aproape. Aceasta simti cum i se dilata pupilele si firicele de transpiratie rece i se prelingeau pe fata, bataile inimii isi accelereau ritmul, facand-o pe tanara sa uite sa respire si aproape ca lesina. Trupul rece din spatele ei nu facea altceva decat sa o sperie, sa-i zburleasca parul pe ceafa. Incercand sa se stapaneasca, cu o voce slaba intreba:
- Marcus? T u esti? Te rog, spune da�.
In secunda urmatoare isi simti mijlocul slabit, mainile eliberand-o insa o apucara de umeri si o trantira de peretele din spatele lor facand-o sa scape telefonul si simti doua buze reci peste ale ei ce o apasau fortat. Ea se zbatea, insa ceda, fiindca desi era rece, ii dadea senzatii placute, asemanatoare cu cele date de Marcus cand o saruta. Aceasta fu cea care sfarsi sarutul in momentul cand isi aduse aminte ca trebuia sa stie cine o saruta.
- Marcus? Raspunde-mi... in acel moment, mainile slabisera stransoarea in care era captiva tanara, si ranji satisfacator, dezvaluindu-si coltii ce sclipeau in lumina telefonului care batea slab pana la ei. Din nou, mainile o cuprinsera pe fata, de data aceasta bland, si ii ridica barbia pentru a o mai saruta odata. Nu se impotrivise, ci isi dorea sa simte dulcele amar al buzelor reci ce doreau sa o sarute neincetat. Din nou buzele lor fusesera lipite dand nastere de data aceasta unui sarut dorit de amandoi. Mainile Deliei cuprinsera gatul persoanei misterioase si incepu sa il traga cu blandete de par, facandu-l sa maraie de placere.
- Dar cine credeai ca e? sfarsi intr-un final sarutul baiatul, spargand totodata si linistea apasatoare din jur.
Auzind acestea, tanara isi incolaci si mai mult mainile in jurul gatului blondului si-l saruta patimas, ridicandu-se pe varfuri.
- Hai in camera, murmura fata. Fara a mai astepta sa i se spuna de doua ori, vampirul o lua in brate pe Delia si o duse in camera sa.
O aseza usor pe pat si se napusti asupra ei, asa cum se napusteste peste prada ce asteapta a fi devorata, numai ca acum, in loc de sete si furie, era manat de pasiune, de iubirea ce i-o poarta fetei. O stranse tare in brate si o saruta cu multa pasiune, in acelasi timp ea mangaindu-i corpul, incepand cu parul pe care il tragea cu blandete, facandu-l pe vampir sa tremure de placere. In timpul acestui ritual, ambii isi aratau adevarata fata. Constata ca Delia capatase trasaturile unui vampir, insa ochii ei rosii emanau caldura, iubire pentru cel de langa ea, si pasiune, dorinta de a primi cat mai mult. Vampirul parca citindu-i gandurile ii oferea tot ceea ce isi dorea fata. Ii acoperi intreaga suprafata a corpului cu saruturi, neiertand un centimetru. Delia tremura de placere, si nemaiputand de rabdare il trase pe Marcus deasupra ei, indepartandu-i cu graba hainele, dezgolindu-l si muscandu-l de gat, de spate, de brate, lasandu-i mici semne, din pricina coltilor ei. Unghiile ei insa erau adanc infipte in spatele lui, curgandu-i firicele de sange in timp ce ei isi consumau iubirea. Corpurile lor devenira un intreg, o singura fiinta care prin combinarea atat a fizicului cat si a psihicului, era de neinvins. Dragostea lor era fara margini, nimeni si nimic nu putea interveni intre ei, si daca reusea, era cu siguranta spintecat in mii de bucati. In acelasi timp, se pare ca se pornise si o furtuna apriga, fulgerele luminand cerul si camera celor doi indragostiti ce se iubeau fara oprire, iar tunetele, pentru ei parea muzica, in ritmul caruia isi consumau iubirea.
La sfarsitul acestui act, cei doi se lungira pe pat vlaguiti, capul Deliei fiind asezat pe pieptul rece al vampirului. Era fericita, pe deplin fericita. Amandoi revenisera la normal, pareau un cuplu obisnuit de adolescenti, dar numai ei stiau ca nu este asa.
Marcus schita un zambet si o saruta pasional pe tanara, multumindu-i astfel prin fapte, nu prin vorbe pentru ceea ce s-a intamplat intre ei.