[Terminat] Don't wait for love, look for happiness

[ohaio_angel]

Si am venit cu next. Am cam stat ceva la el sa-l corectez si sper ca am reusit sa inlatur eventualele greseli.
@Kira's Scarlet : Parul lui Aoi este negru si ochi albastri.
Multumesc pentru comentari si va mai astept:D

Capitolul 8
Blair

Cand m-am tezit, eram singur si totusi un parfum diferit se simtea in perna de langa mine. Al cui era? Ma ridic buimac din pat si cu o durere de cap. Cam asta meritam dupa cat am baut aseara. Ies din baie dupa aprozimativ zece minute, timp in care am reusit sa fac un dus cald, sa ma relaxez si sa imi revin cat de cat in simtiri. Exact ce imi trebuia, dar nu puteam sa incep ziua fara sa mananc. Imi iau pe mine o pereche de pantaloni sport gri, apoi ma duc la bucatarie. Cand ajung la frigider dau cu ochii de un bilet, il iau si incep sa-l citesc.

''Incearca mancarea mai sanatoasa....Iti este foame?..Uita-te pe masa!''

Cine dracu imi scrie biletele? Stiam ca nu am lasat, ieri, pe nimeni la mine. Ma uit pe masa si vad o farfurie cu oua si sunca, un pahar cu suc, probabil de portocale si pe o alta farfurie mai mica, paine prajita si langa un alt biletel.

'' Scuze ca ti-am devastat bucataria. Sa mananci cu pofta .
Aoi ''

Acum inteleg cine a fost in casa si a fost chiar aseara. In sinea mea radiam manacand, dar asa, sa nu par necioplit, mi s-a parut cel mai gustos mic dejun din ultimi anii in care am fost singur. Eh, nu prea aveam parte de liniste.
Multe lucruri vor fi obositoare azi mai ales cand Mark m-a sunat sa fiu gata ca va veni sa ma ia la el pentru ca are nevoie de ajutor cu pregatirile pentru petrecere. Chiar aveam chef de asa ceva? Mai bine nu, singurul lucru care imi trebuia era sa lenevesc pe canapea si o bere cu aroma de ceai, de musetel daca se putea. Nu prea a tinut ideea, in zece minute aud o bataie in usa. Ma ridic de pe un scaun si , cu mersul melcului , ma indrept spre hol sa-i deschid. Nu apuc in cele din urma sa desfac incuietoarea bine si sa deschid usa ca intra peste mine. Nici un buna, nici sa astepte sa ma dezmeticesc bine, ca el da navala in dormitor.
-Ce mama, ma-tii vrei? deja se credea stapan in propria-mi casa.
-Pe darcu' sa te ia, il aud, iar eu stam pe tocul usii uitandu-ma la el in timp ce imi cauta prin dulap.
Ce voia? Ma tot intrebam printre cascaturi. Daca ii trebuia ceva ma putea intreba, dar nu, isi cauta singur, apoi ma trezesc cu o pereche de blugi direct in fata. Grozav, acum avea de gand sa ma si imbrace. Gasi ceea ce cauta, acum sta si se gandea ce sa-mi dea sus. Omu' asta ii ciudat! Se uita putin la mine si ma analiza, iar eu ma uitam la el nedumerit. Pe fata ii aparu un zambet si se duse la un sertar din camera si ia o bluza de un negru-albastrui cu un 'decolteu' in forma de ''V'' nu foarte adanc ca nu-s muiere. Cred ca acum trebuia sa intru si asta am si facut, dar dupa ce el imi ia sacoul gri ce niciodata nu l-am purtat. Mereu am zis ca nu am talentul elegantei si de ce sa port asa ceva, dar uite ca a sosit si ziua. Nu am mai comentat nimic pentru ca nu aveam energia necesara sa-l 'deochi'
In scurt timp am fost gata si am pornit catre casa lui, undeva aproape de iesirea din oras. Sta intr-un cartier select, peste tot fiind inaltate tot felul de vile, cam pe acolo ne petrecem veacurile week-endurilor cand vroiam liniste pentru repetitiile cu gasca. In locul ala am creat cele mai frumoase cantece, unul fiind cel care ne-a marcat prietenia.
''I am reaching for your shadow
Like you are the only piece
On this puzzle, that I miss
For the last good night kiss''
Strofa asta nu am reusit nici acum sa o realizam intr-un cantec. Nici daca ar fi o balada nu am fi publicat-o, gasim pe baza ei altele pe care le cream. Cat de incapatanat a fost Mark ca schitele sa le punem in rama pe un perete din camera cu repetitii, ca mereu sa ne amintim ceea ce a fost si va fii important in viata noastra. Arta creatiei. Muzica ce ne umple viata.
Formatia s-a format acum cinci ani, oficial, cu toti membri, un an mai tarziu. Eu, pur si simplu provin dintr-o familie cu o stare financiara buna, mama este designer si are un obicei de a calatori, pe unde, doar ea stie pentru ca a divortat de tata care este, din pacat un pervers si un obedat sexual. Este avocat ca meserie si isi pierde timpul cu procese, iar eu stau intr-un apartament singur de aproape doi ani ca am vrut sa scap de usa incuiata cu lacat si de geamuri, nu mai vorbesc, asta fiind din cauza fratelui meu..
-Hei, ai tai sunt acasa?, incerc sa scot linistea apasatoare din masina in timp ce conduceam.
-I-am expediat la apartament, spune asezandusi cotul drept pe geamul ce la deschis. Sta si se uita bosumflat la mine. Acum ma lasi sa conduc?
-Nu, ti-am spus ca nu conduci, dar tu nu, ca-i ''betmen'', ''betmen'', ii raspuns intr-un fel iritat de atitudinea lui de copil.
-Nu-i vina mea ca am o slabiciune la viteza, spune dand din umeri, asta ca scuza pentru ca nu are permisul luat. Nu ma mai trata ca pe un copil!, scoate limba la mine si ramane tacut.

~***~

Deschide usa, iar eu intru dupa el, intr-un fel urmandu-l si totusi stiam casa si cu ochii inchisi. Un hol lung si apoi dintr-o data o camera la dreapta cu usi in stil japonez, putin diferite, erau din sticla. Camera de zi, mai pe clar. Intru inauntru si ma asez pe canapeaua de la geam. Incaperea initial era patrata cu un stalp de sustinere in aproape cu geamul, decorat cu pietre ca podeaua, bine puse una langa alta dintr-un fel de gresie, acum are o forma dreptunghiulara. Un lucru apreciam la tot ce era legat de rafinament este semineul ce nu era doar ca decor, exact in peretele din drapta de la geamul unde ma aflam cu picioarele pe masuta mica de culoarea scoartei de castani.
-Hei, ia-ti scoabele de pe msa ca nu esti la tine, ii aud vocea enervata a lui. Mai bine te ridici si ma ajuti la sorta, continua carand prin camera niste cutii goale.
-Ce sa sortezi? Chilotii sau prezervativele?, il iau la o gluma, ca ma intrerupse de fapt din sezut, mai ales in decorul asta de parca as fi fost intr-o cabana la munte.
-Nu mai boschete, la sortat portelanurile mamei ca nu vreau sa am pe constiinta tipetele ei, imi raspunde rastit, constatand,, ca nu avea chef de glume.
-Gata, ma predau!, incep sa rad, dar intr-un fel, subtil, ridicandu-ma si incercand sa-l ajut.
Totusi nu intelegeam ce are de data asta asa de suparat sau are ceva ce il framanta. Cred ca pana la urma bautura de aseara il trezeste asa indispus si fara chef de conversatie, insa la ce m-a sunat si m-a adus pana aici? Nu cred ca doar pentru a-l ajuta cu nimicurile astea.
Iau de pe masa o vaza goala din portelan si ma duc la una dintre cutii. Ma aplec, de fapt pun un genunchi jos si fac o pozitie de parca as cere pe cineva in casatorie si pun portelanul in cutie. Langa mine se asaza Mark, in fund, iar capul si-l rezema pe umarul meu, inchizand mai apoi ochii.
Stiam ce vroia, dar eu cum puteam reactiona? Nu imi venea nimic in minte, dar din prezenta lui prost dispusa parca imi spunea ca e trist din cauza la ceva. Oftez si ii ridic capul, ma pun si eu in fund, imi desfac picioarele, apoi il intorc cu spatele la mine si il trag aproape de pieptul meu. Mainile mele ii cuprinse soldurile, apoi am urcat catre abdomen incrucisand bratele lasand ca el sa se razme de mine. Capul si-l rezema de umarul meu stang aproape de fata mea. I-am auzit oftatul, poate de oboseala. Eram amandoi intr-o stare de melancolie si eu puteam sa exagerez cu atatea ''mangaieri'' la adresa lui, dar nu ma oboseam sa-i explic sa nu o ia personal.
-De ce negi ceea ce simti pentru mine, Blair?
Nu aveam un raspuns concret la intrebarea lui calma si ferma, dar reusesc sa ii spun cu o voce linistita, ceva:
-Fratie, asta simt pentru tine, spun asta accentuand pe cuvantul fratie.
-Si totusi m-ai iubit
Deja incepea sa rascoleasca trecutul ce l-am ingropat de mult si de la care nu am avut intamplari prea fericite. Mai ales fratele meu care a ruinat totul din cauza ca imi purta acelasi sentiment pe care l-a avut si Mark pentru mine.
-Odata, acum am uitat ce inseamna, spun asta uitandu-ma la reactia lui, care scoase un suras de parca fiind o gluma.
-Prima dragoste nu se uita niciodata, spune ridicandu-se si introrcandu-se cu fata la mine.
Pur si simplu la asta nu aveam nici o replica, doar un oftat lung si o privire pustie.
-Ce iti mai place sa te minti, continua zambind pervers, apoi imi da un sarut scurt pe buze.
Asta ma trezeste parca dintr-un vis absurd si il privesc fara sa schitez ceva, nu era nici bucurie, nici tristete doar o melancolie ce nu imi trecea. Am simtit acea scurta placere ce o uitasem, desi imi veni in minte acei ochi albastri, limpezi, precum oceanul la lumina soarelui, care m-au trezit din acel adanc vis al uitarii. M-au facut sa vreau mai mult. Imi ridic mana dreapta si o pun pe obrazul lui ce ma privea mirat si ma apropii de el, mai mult, mai mult si mai mult pana ii ating acele buze dulci pe care candva le puteam saruta oricand. Nu se opune, ci imi face jocul. Nu imi venea sa cred ca imi lipsisera atat de mult, asa cum am negat ceea ce sunt si ce am fost, doar pentru a le face pe plac persoanelor ce nu au stiut sa ma aprecieze asa cum sunt.
Il strang mai tare in brate ca sa-l simt din nou al meu, chiar si pentru cateva secunde. Sa-i simt gura si fiecare coltisor neexplorat la fel de fierbinte cum a fost mereu. Limba nu imi riposta pentru a castiga, doar reactia fina a lui ce se lasa dominata. As fi vrut sa continui sa-i simt caldura trupeasca, dar aerul ce este indispensabil ne lasa fara vlaga si trebuia sa ne incarcam ''bateriile''. Ma priveste un pic uimit si apoi imi zambeste apropriindu-se din nou de buzele mele si sarutandu-le suav.
-De cand asteptam asta...