Nu schita nici un zambet ci se inrosise la fata ca o rosie.
1. Niciun (se scrie legat pentru ca este adjectiv pronominal). In schimb, se scrie "nici un" atunci cand este conjunctie + numeral sau adverb + articol.
2. Inaintea conjunctiilor adversative (dar, iar, ci) se pune virgula.
3. Ar trebui sa eviti sa folosesti cuvinte din aceeasi familie lexicala atat de apropiate unele de altele.
-Unde? ma intreba urmandu-ma fara chef si un pic de, dezgust
Sper ca n-ai pus virgula aia acolo pentru "a scapa de cacofonie".
Raman in fata usi uitandu-ma la afisul de pe un perete din inauntrul barului si imi gasesc gasca ce erau la masa de langa el.
1. Usii (doi i, e substantiv articulat cu articol hotarat).
2. In limba romana, exista "dinauntru".
3. Gasca (ea, singular!) era.
Pustiu' se ciocnii de mine;
Se ciocni (un singur i).
dar eu fac un zambet, de fapt, (virgula) un ranjet prietenesc
Cuvintele incidente se izoleaza prin virgule.
Ajunge si el, dar se aseaza langa Ha Na, apoi il saluta pe Mark.
Se asaza (fara e). Dupa j si ? din interiorul radacinii cuvintelor se scrie si se pronunta a, nu ea.
plus ca am repetat ca turbati noile melodii sa facem si noi o impresie buna
Turbatii (doi i, din nou, e articulat).
era mereu atent la ce zicea Randi, tobosarul si cand Ha Na radea de el
"Tobosarul" este apozitie, deci se izoleaza de restul propozitiei prin virgula.
Firar, de ce dracu' ma enerva pe mine faptul ca vorbeste doar cu Ha Na si cand ii atingea parul, cred ca ii facea vre un compliment pentru ca se inrosea chicotind.
1. Fir-ar (inversiune de la "ar fire", "fire" e infinitivul lung al verbului "a fi").
2. Vreun, vreo. Intotdeauna.
pe care mi le permiteam, (virgula) desigur, (virgula) ca nu vroiam o cearta de pomina ca sa ne dea afara
1. "Desigur" e cuvant incident, deci se izoleaza prin virgule de restul propozitiei.
2. Corect este fie "voiam", fie "vream".
Chiar daca nu aveam nimic cu asemena oamenii, nu acceptam faptul ca el isi va putea permite sa zica orice ii tuna, mai ales ca blue eyes era la aceasi masa.
1. Oameni (un singur i, e substantiv la plural, nu articulat).
2. La aceeasi masa.
tocmai atunci imi venii o idee buna
Imi veni (un singur i).
-Sa te ascultam smechere!
"Smechere" este substantiv in cazul vocativ, deci se izoleaza prin virgule de restul propozitiei.
-De acord, (virgula) si in caz ca devi cetatean turmentat
1. "Si"-ul ala are sens de "iar".
2. Devii (doi i).
dar are si un talent inascut de a venii exact langa mine
1. Innascut (doi n, de la in + nascut).
2. A veni (un i, e infinitiv).
nu comentez nimic, insa ma pomenesc cu el care avea ochii atintitii
1. Conjunctia "insa", asezata in interiorul propozitiei, nu se izoleaza/desparte prin virgule/virgula.
2. Ochii atintiti (un i). Ai articulat substantivul, lasa adjectivul in pace, ca iese altceva.
Sti ca iti apartin si nu zii nu la ceea ce esti.
1. Stii (doi i).
2. Zi! (un singur i) Nu zice! (nu + infinitiv fara "a")
-Nu neg absolut nimic, Mark, dar ce a fost intre noi, (virgula pusa aiurea) s-a terminat
Nu se pune un numar impar de virgule (in cazul asta, una) intre subiect si predicat. Niciodata.
Chestii generale:
- dupa ce-ti vorbeste personajul si vrei sa continui ca narator, nu pui punct si continui cu litera mica, ci virgula.
- ai niscai probleme cu exprimarea
- uneori amesteci timpurile verbelor
- sunt destul de multe repetitii suparatoare
- folosesti foarte mult conjunctia "si"
- punctuatia conteaza. Probleme cam ai cu virgulele, daca nu le pui cand si unde trebuie se intelege altceva.
- inaintea unui verb la modul gerunziu se pune virgula atunci cand este inaintea verbului pe care-l explica sau cand intre el si verbul pe care-l explica mai sunt alte cuvinte.
- corect este sa mergi pe structura: cuvant - semn de punctuatie - spatiu - cuvant (intotdeauna)
- ai multe greseli de tastare, ai putea sa mai citesti de cateva ori inainte sa postezi pentru a corecta ce-i de corectat.