03-09-2012, 07:51 PM
Hello everyone! :) Multumim pentru comentarii. Am aprecia daca greselile pe care le observati in capitolele noastre sa ni le semnalati pentru a ne perfectiona. Noi obisnuim sa recitim capitolele si sa acordam atentie, de aceea am dori ca orice tip de greseala sa fie mentionata (acelea pe care le-ati vazut voi, bineinteles).
O existenta multumitoare, care ti-a oferit indeplinirea dorintelor nu trebuie considerata terna. Atunci de ce oare, realizand ca sunt implinit, nu simt totodata si satisfactie? Mi-am dorit vreodata altceva? Sunt doar ganduri razvratite ce se nasc in intunericul noptii, cand pleoapele se inchid alene la imbratisarea somnului. Nu le-am starnit insa vapaia, ci le-am incatusat intr-un colt de suflet. Fiecare zi e diferita daca transformi culorile in nuante, chiar daca intamplarile par desprinse de pe filele aceleiasi carti.
In acest an am fost admis ca profesor de matematica la liceul pentru care am optat. Relativ repede, m-am integrat si sunt convins ca am facut alegeri bune. Doar ca “bune” se refera la lipsa riscurilor si a complicatiilor.
Oricare dintre colegii mei ar spune ca adolescentii sunt mult prea energici, caci se plang mereu, sustinand ca a fi profesor este atat de obositor. Nu as putea admite asta niciodata, deoarece mi- am ales aceasta meserie avand un scop. Cu toate ca niciodata nu l-am considerat astfel, ci mai degraba l-am privit ca pe un elixir datator de viata . Nu poti ghici? Ei bine, chiar daca nu sunt decat cu vreo cinci ani mai mare decat unii dintre elevii mei, imi doresc ca intotdeauna sa simt tineretea pulsandu-mi prin vene. Traind printre suflete fragede, voi reusi sa-mi realizez scopul.
In dimineata aceasta imi simt corpul greu, sprijinit de picioarele ce parca refuza sa imi asculte comenzile, iar pleoapele nu ma ajuta deloc sa-mi tin ochii deschisi. Cauza? Huh,a fost o noapte lunga… Hei, nu chicoti! Motivul nu e cel la care te gandesti tu. Voi, adolescentii, aveti asa o imaginatie bogata si… perversa! Aseara am luat cina cu varul meu, care venise la mine sa discutam despre inscrierea lui la facultate. Nu ne mai vazusem de mult timp si, ca intotdeauna, ne simteam atat de bine impreuna. Eu uitasem cu desavarsire insa ca lui, desi nu ii plac bauturile alcoolice, acestea se simteau atrase intr-un mod inexplicabil, miraculos de el. Oricum, ne intalneam atat de rar, ce i-as fi putut spune? Nu m-as fi simtit mai linistit in piele lui taica-su, mustrandu-l, asa ca am baut si eu un pahar de vin, rosu precum lichidul mistic care ne arde arterele.
Pe neasteptate, a inceput sa ploua, iar picurii invrajbiti care se aruncau din cer parca nu mai conteneau. Era de inteles ca musafirul nu putea pleca atunci
- Furtuna aceasta e teribila! Mai bine ai ramane aici. Eu plec dimineata la cursuri.
- Kyle, voi mai astepta, poate nu va fi totusi nevoie sa petrec noaptea la tine.
- Hai sa vizionam un film, ca in copilarie, mai stii?
Multe amintiri vechi dintre cele refugiate in cotloane intunecate ale mintii inca imi fac pieptul sa palpiteze.
Varul meu adormise pe canapea, cred ca inca de la inceputul filmului- se vede ca vinul acela il tinuse ocupat mai mult decat era necesar. Il priveam acum pierdut, cu gandurile ratacite in eter, urmarind conturul acelui corp care se unduia ca trestia in adierea vantului, mangaiam cu vederea-mi tulburata chipul lui dulce, adormit: intotdeauna fusese un om frumos. Acesta era singurul lucru care imi venea in cap despre amicul meu din copilarie la miezul noptii( si eu ma indoiesc de luciditatea mea).
Peste cateva ore, eu eram in dormitorul meu de la etaj, cand un zgomot usor m-a trezit din somn: in cateva clipe am realizat ca era doar el, care se intorcea de la baie probabil, fiindca il lasasem dormind pe canapeaua din living( fusesem o gazda buna si avusesem grija de confortul lui, ducandu-i si o perna). ’’Atunci de ce naiba vine in camera langa mine, ca si cum ar fi patul lui? ’’ Dupa cateva incercari zadarnice de a-l trezi, m-am resemnat si am conchis ca nu ar trebui sa fac mare caz.
In scurt timp am deschis ochii surpins, pupilele dilatandu-mi-se, caci varul meu parand sa se simta singur( si putin euforic- vinul, bata-l vina ! ) si-a luat libertatea de a se apropia mai mult, ca si cum patul nu ar fi fost destul de mare. M-a cuprins in bratele sale puternice ca pe un odor iubit si considerand ca nu e de ajuns, si-a intins apoi si un picior peste coapsa mea.
- Hei ! Ce dracu’ crezi ca faci? Nu e o gluma buna !
Nici un raspuns… Nerodu’ asta dormea( o fi somnambul, mai stii ?)
Sirul gandurilor mi-au s-au oprit aici, brusc, cand am simtit imprimata pe pielea mea caldura coapselor sale( am uitat sa precizez ca nu avea pijamalele ci doar boxerii) si portiunea dintre picioare intarita, fierbinte ca si cum ar zvacni arzand de dorinta. ,,Nu pot sa cred ca mi se intanpla asta! ’’ Ceea ce m-a facut sa rosesc de-a dreptul a fost urmarea iniativei lui: incepusem, fara sa realizez, sa ma excit si eu. Am sarit din pat, iar intr-o clipa am ajuns la baie in incercarea de a-mi potoli sangele ce pulsa navalnic.
Nu e decat patru dimineata, nici macar o raza de soare nu patrunde densa. E mult prea devreme sa o sun pe Erika, singura care ma poate ajuta cu ''mica mea problema ce-mi fac boxerii sa para mult mai stramti decat i-am cumparat’’ chiar daca stiu ca mi-ar face pe plac oricand. Nu a alta solutie decat sa deschid tv-ul si sa pierd timpul pana dimineata, urmarind vreo emisune stupida (mai idioata decat situatia)
Acum intelegeti cu siguranta de ce in acesta dimineata nu mai aveam nevoie de o ceasca de cafea pentru a ma ''scula’’. Oricum, ma bucur ca nu mai trebuie sa ma simt stanjenit in fata varului meu care din fericire, nu si-a amintit nimic din noaptea precedenta atunci cand ne-am intalnit la micul dejun.
Minutele se preling lenese de pe limbile ceasului, sfarsind prin a se contopi cu sunetul obsedant al scurgerii timpului in clepsidra vietii si a mortii. Este ultima ora de curs, iar eu sunt la fel de plictisit ca si elevii care deja au incepu sa- si stranga de prin banci, dornici sa scape de chinurile scolii( cel putin pentru azi) . Ca intotdeauna, aud susoteli tot timpul cat scriu formulele pe tabla. Insa imediat ce am terminat, ma reintorc cu fata la elevi si ceva imi atrage atentia: in mod surpinzator, Kenta Muringa ridica mana. Cand il rog sa raspunda, mirarea imi dispare, caci realizez ca el este, ca in fiecare zi, neatent( cine stie ce o fi visat de data asta si s-a trezit speriat din frumosul vis la ora de matematica- cosmarul realitatii lui). Din fericire pentru amandoi, caci si eu eram obosit, clopotelul si-a indeplinit misiunea la momentul oportun.
Niciodata nu a fost usor sa imbin viata personala cu cariera. Ati spune probabil ca atunci cand este vorba despre matematica, misiunea este imposibila. ( insa cum intotdeauna va exista un ” dar”, el isi merita locul si aici) Adevarat, dar cifrele nu pun stapanire pe tine intru totul. Erika, iubita mea actuala (viitorul, am fost mereu de parere ca este incert: sunt prea tanar sa imi pronunt sentinta…) nu s-a plans pana acum de vreun defect de-al meu professional, doar dedefecte pur barbatesti: cateodata arat prea bine( nimic de-a face cu narcisismul! ) .
Capitolul II Implementate in rutina
O existenta multumitoare, care ti-a oferit indeplinirea dorintelor nu trebuie considerata terna. Atunci de ce oare, realizand ca sunt implinit, nu simt totodata si satisfactie? Mi-am dorit vreodata altceva? Sunt doar ganduri razvratite ce se nasc in intunericul noptii, cand pleoapele se inchid alene la imbratisarea somnului. Nu le-am starnit insa vapaia, ci le-am incatusat intr-un colt de suflet. Fiecare zi e diferita daca transformi culorile in nuante, chiar daca intamplarile par desprinse de pe filele aceleiasi carti.
In acest an am fost admis ca profesor de matematica la liceul pentru care am optat. Relativ repede, m-am integrat si sunt convins ca am facut alegeri bune. Doar ca “bune” se refera la lipsa riscurilor si a complicatiilor.
Oricare dintre colegii mei ar spune ca adolescentii sunt mult prea energici, caci se plang mereu, sustinand ca a fi profesor este atat de obositor. Nu as putea admite asta niciodata, deoarece mi- am ales aceasta meserie avand un scop. Cu toate ca niciodata nu l-am considerat astfel, ci mai degraba l-am privit ca pe un elixir datator de viata . Nu poti ghici? Ei bine, chiar daca nu sunt decat cu vreo cinci ani mai mare decat unii dintre elevii mei, imi doresc ca intotdeauna sa simt tineretea pulsandu-mi prin vene. Traind printre suflete fragede, voi reusi sa-mi realizez scopul.
In dimineata aceasta imi simt corpul greu, sprijinit de picioarele ce parca refuza sa imi asculte comenzile, iar pleoapele nu ma ajuta deloc sa-mi tin ochii deschisi. Cauza? Huh,a fost o noapte lunga… Hei, nu chicoti! Motivul nu e cel la care te gandesti tu. Voi, adolescentii, aveti asa o imaginatie bogata si… perversa! Aseara am luat cina cu varul meu, care venise la mine sa discutam despre inscrierea lui la facultate. Nu ne mai vazusem de mult timp si, ca intotdeauna, ne simteam atat de bine impreuna. Eu uitasem cu desavarsire insa ca lui, desi nu ii plac bauturile alcoolice, acestea se simteau atrase intr-un mod inexplicabil, miraculos de el. Oricum, ne intalneam atat de rar, ce i-as fi putut spune? Nu m-as fi simtit mai linistit in piele lui taica-su, mustrandu-l, asa ca am baut si eu un pahar de vin, rosu precum lichidul mistic care ne arde arterele.
Pe neasteptate, a inceput sa ploua, iar picurii invrajbiti care se aruncau din cer parca nu mai conteneau. Era de inteles ca musafirul nu putea pleca atunci
- Furtuna aceasta e teribila! Mai bine ai ramane aici. Eu plec dimineata la cursuri.
- Kyle, voi mai astepta, poate nu va fi totusi nevoie sa petrec noaptea la tine.
- Hai sa vizionam un film, ca in copilarie, mai stii?
Multe amintiri vechi dintre cele refugiate in cotloane intunecate ale mintii inca imi fac pieptul sa palpiteze.
Varul meu adormise pe canapea, cred ca inca de la inceputul filmului- se vede ca vinul acela il tinuse ocupat mai mult decat era necesar. Il priveam acum pierdut, cu gandurile ratacite in eter, urmarind conturul acelui corp care se unduia ca trestia in adierea vantului, mangaiam cu vederea-mi tulburata chipul lui dulce, adormit: intotdeauna fusese un om frumos. Acesta era singurul lucru care imi venea in cap despre amicul meu din copilarie la miezul noptii( si eu ma indoiesc de luciditatea mea).
Peste cateva ore, eu eram in dormitorul meu de la etaj, cand un zgomot usor m-a trezit din somn: in cateva clipe am realizat ca era doar el, care se intorcea de la baie probabil, fiindca il lasasem dormind pe canapeaua din living( fusesem o gazda buna si avusesem grija de confortul lui, ducandu-i si o perna). ’’Atunci de ce naiba vine in camera langa mine, ca si cum ar fi patul lui? ’’ Dupa cateva incercari zadarnice de a-l trezi, m-am resemnat si am conchis ca nu ar trebui sa fac mare caz.
In scurt timp am deschis ochii surpins, pupilele dilatandu-mi-se, caci varul meu parand sa se simta singur( si putin euforic- vinul, bata-l vina ! ) si-a luat libertatea de a se apropia mai mult, ca si cum patul nu ar fi fost destul de mare. M-a cuprins in bratele sale puternice ca pe un odor iubit si considerand ca nu e de ajuns, si-a intins apoi si un picior peste coapsa mea.
- Hei ! Ce dracu’ crezi ca faci? Nu e o gluma buna !
Nici un raspuns… Nerodu’ asta dormea( o fi somnambul, mai stii ?)
Sirul gandurilor mi-au s-au oprit aici, brusc, cand am simtit imprimata pe pielea mea caldura coapselor sale( am uitat sa precizez ca nu avea pijamalele ci doar boxerii) si portiunea dintre picioare intarita, fierbinte ca si cum ar zvacni arzand de dorinta. ,,Nu pot sa cred ca mi se intanpla asta! ’’ Ceea ce m-a facut sa rosesc de-a dreptul a fost urmarea iniativei lui: incepusem, fara sa realizez, sa ma excit si eu. Am sarit din pat, iar intr-o clipa am ajuns la baie in incercarea de a-mi potoli sangele ce pulsa navalnic.
Nu e decat patru dimineata, nici macar o raza de soare nu patrunde densa. E mult prea devreme sa o sun pe Erika, singura care ma poate ajuta cu ''mica mea problema ce-mi fac boxerii sa para mult mai stramti decat i-am cumparat’’ chiar daca stiu ca mi-ar face pe plac oricand. Nu a alta solutie decat sa deschid tv-ul si sa pierd timpul pana dimineata, urmarind vreo emisune stupida (mai idioata decat situatia)
Acum intelegeti cu siguranta de ce in acesta dimineata nu mai aveam nevoie de o ceasca de cafea pentru a ma ''scula’’. Oricum, ma bucur ca nu mai trebuie sa ma simt stanjenit in fata varului meu care din fericire, nu si-a amintit nimic din noaptea precedenta atunci cand ne-am intalnit la micul dejun.
Minutele se preling lenese de pe limbile ceasului, sfarsind prin a se contopi cu sunetul obsedant al scurgerii timpului in clepsidra vietii si a mortii. Este ultima ora de curs, iar eu sunt la fel de plictisit ca si elevii care deja au incepu sa- si stranga de prin banci, dornici sa scape de chinurile scolii( cel putin pentru azi) . Ca intotdeauna, aud susoteli tot timpul cat scriu formulele pe tabla. Insa imediat ce am terminat, ma reintorc cu fata la elevi si ceva imi atrage atentia: in mod surpinzator, Kenta Muringa ridica mana. Cand il rog sa raspunda, mirarea imi dispare, caci realizez ca el este, ca in fiecare zi, neatent( cine stie ce o fi visat de data asta si s-a trezit speriat din frumosul vis la ora de matematica- cosmarul realitatii lui). Din fericire pentru amandoi, caci si eu eram obosit, clopotelul si-a indeplinit misiunea la momentul oportun.
Niciodata nu a fost usor sa imbin viata personala cu cariera. Ati spune probabil ca atunci cand este vorba despre matematica, misiunea este imposibila. ( insa cum intotdeauna va exista un ” dar”, el isi merita locul si aici) Adevarat, dar cifrele nu pun stapanire pe tine intru totul. Erika, iubita mea actuala (viitorul, am fost mereu de parere ca este incert: sunt prea tanar sa imi pronunt sentinta…) nu s-a plans pana acum de vreun defect de-al meu professional, doar dedefecte pur barbatesti: cateodata arat prea bine( nimic de-a face cu narcisismul! ) .