06-11-2012, 09:42 PM
Hei Heiiii. Mersi mult de comentari! (apreciez si va mai astept pe aici). Stai chill funny bunny ca nu m-ai necajit sau suparat in nici un fel. Yhhh.
Capitol special: povestit intr-o alta maniera(din perspectiva personajului). Cel cu brunetul si Ice v-a aparea data viitoare. Lectura placuta^^
Capitolul 12.
" Ca viata e rai, dar din cand in cand e iad..."
Sentimentele ies la iveala cand te astepti mai putin. Nu am contrazis aceste spuse nicicand, insa m-am indoit, in adancul meu de ele. Probabil sunt nebun sau un actor prea bun. Nici eu nu mai stiu ce sa cred despre propria mea persoana. Briza usoara ce-mi mangaie chipul astazi ma indispune cumplit. Sunt gol pe dinauntru, exact ca o minge. Sunt plin cu aer dar in aceelasi timp gol. O picatura incolora si inca una, urmata de sora ei geamana si tot asa. Un cer plin de nori, ei fiind negri si suparati. As putea spune ca se aseamana foarte bine cu sentimentele mele, dar nu as fi complet sigur de asta. De aceea prefer sa nu afirm nimic. O ploaie imprevizibila ce parca plange in locul meu. Ar trebui sa ma simt vinovat? Chiar ar trebui sa simt fie si un pic de vinovatie pentru ce am facut? Caci ma indoiesc. Imi pare ca-i aud si acum vocea lipsita de vlaga, ce ma implora sa fac un act bun si sa-l ajut. Imi apar doi ochii cunoscuti in cale ce ma acuza si imi invenineaza sufletul ca de fiecare data. Nu ma simt sigur pe mine deloc. As vrea sa pot pleca intr-o alta dimensiune unde sa am timp de gandire, nu dupa o pereche de gratii ruginite sau in celule invechite. Banuiesc, ca acolo o sa ajung intr-un final pentru fapta mea lipsita de valoare. Asta ar spune unii in frunte cu judecatorul. M-am lasat stapanit de furie si am ajuns asa de gol incat as plange, dar si lacrimile imi lipsesc la momentul dat. Privesc in vid si doua persoane se uita la mine. Unul cu ura, iar celalalt cu multa multa iubire. Poate ca nu am fost corect, ca nu am tinut la cine trebuia sa tin. Am parte de remuscari profunde...
Mi-am mai privit inca odata victima si cumva, cumva, membrele au inceput sa-mi dea ascultare. Am parasit casa parinteasca acum multa vreme si aveam senzatia ca asta era chiar ultima data cand o vedeam. Viata nu a fost asa cum am privit-o mereu. Buna si frumoasa. Intr-adevar, are momentele ei de generozitate. Rau e atunci cand si le i-a inapoi. Mi-am asezat mana pe piept pentru cateva clipe si am simtit-o batand cu mult mai multa forta decat de obicei. Paream emotionat, dar nu era asa. Eram doar eu cel gol. Celalalt a murit lasandu-ma pe mine, clona, sa preiau functia de sef. Conduceam si priveam in treacat straziile impanzite cu copilasi fericiti. O senzatie de greata m-a acaparat aproape dupa 4 ore de condus, asa ca am oprit masina si am iesit la aer. Aveam in mana o scrisoare destinata cuiva, iar in cealalta un pistol. Aceelasi cu care l-am asasinat pe tatal meu. Probabil nici nu l-as mai putea numi asa dupa cele intamplate, asa ca ma rezum doar la: omul ce m-a conceput alaturi de mama. Cerul parea la fel de suparat. Exact ca dimineata in care s-a petrecut crima. Azi. O zi inexplicabil de urata, trista sau melancolica. Eram suparat si trist chiar daca nu admiteam asta. Ma judecam si aveam remuscari intr-o anumita maniera care ma termina incet si dureros. Poate. Totusi, preferam s-o tin tare si sus ca nu simt nimic si ca sunt doar un alt criminal in libertate. Momentan. Am bagat pistolul la loc in buzunar si am intrat intr-un magazin oarecare, aproape de mine. Aveam nevoie de tigari, un viciu de care am crezut ca am scapat. Hm. Viata lua o intorsatura urata pentru mine, asa ca simteam nevoia sa ma calmez cumva si sa judec la rece. Daca e posibil. O tanara blonda mi-a inmanat un pachet impreuna cu o bricheta de culoare rosie, identica cu cea a ochiilor mei. Am coborat usor treptele si mi-a aprins o tigara. Fumul cenusiu s-a ridicat in aer risipindu-se ca de fiecare data. Paream ca un nebun, caci vedeam un chip in fum. Al lui Dean. Inconstient am inceput sa vars lacrimi incolore si fierbinti. Un peisaj mai melancolic nici ca se putea. Un tanar adolescent m-a intampinat si politicos m-a intrebat daca am patit ceva. I-am raspuns sec si am sperat ca v-a pleca. Nu a fost asa. A ramas tacut, aproape de corpul meu tremurand si si-a aprins o tigara. Asteptam o critica din partea respectivului (nu i-am retinut numele), si nu a venit. Mi-a facut o propunere. Sa mergem la un bar. Am acceptat fara sa stau pe ganduri deja gandindu-ma la cat mai mult alcool. Probabil ca eram in prag de nebunie si nu imi dadeam seama prea bine, dar preferam sa nu imi pese. Asta speram. Ca intr-o zi sa trec peste. Pacat ca viata avea alte planuri cu mine, caci imi simteam sfarsitul aproape.
-...si asa l-am abuzat ultima data. Aveam tatuata acea replica in minte, data de insusi omul acela. Auzeam de asemenea si rasul respingator si privirea incarcata cu ura. Toate acestea ma dezgustau in ultimul hal, chiar daca altadata imi faceau placere. Ma consideram un om demn de dispret, un actor inrait si un mare nenorocit. Asta si eram. Sa-mi bat joc in maniera asta de un copil si sa mai sper la iertare? Neh... Nu prea-mi venea a crede ca raspunsul la propria-mi intrebare avea sa fie pozitiv. Revenind totusi, cu picioarele pe pamant m-am trezit in fata unei case parasite. L-am privit intrebator pe baiatul de langa mine si mi-a spus pe un ton indiferent.
- Hai, nu am toata ziua la dispozitie. Puteam sa fug oare? Puteam. Si de ce nu am facut-o? Caci imi meritam soarta pe deplin. Asa ca am decis sa urmez vorbele baiatului dinaintea mea. Cand am patruns inauntrul casei am observat decorul gotic si vechi ce sincer, pentru un moment m-a infiorat. Puteam sa spun ca mi-am platit datoria fata de acel cineva, fata de Dean. Imediat ce am ajuns la etaj am fost trantit pe o saltea prafuita si veche dupa care am fost batut. Loviturile ce le-am primit mi se pareau inutile asa ca nu spuneam nimic. Scanceam ce-i drept cand atingea zone mai sensibile, doar atat. Teama m-a cuprins exact in momentul in care hainele mi-au fost indepartate cu o brutalitate de nedescris. Practic mi-au fost sfasiate. Ma aflam sub controlul lui, a mintii lui diabolice si nu stiam ce v-a urma. Ce aveam sa indur si nici macar nu am asteptat prea mult ca sa aflu. Mainile albe m-au cercetat cu atentie, buzele m-au sarutat iar dinti mi-au sfasiat carnea. Infernul mi se parea a fi acel loc unde eram tinut prizionier de catre un strain. Totusi, cu mai multe minute in urma aveam sa aflu ca infernul pe care-l gustasem acolo nu era nimic fata de ce gustase Dean in tot timpul asta...
Si am aflat cand carnea mi-a fost invadata de ceva mare si agresiv ca stapanul lui. Am tipat si m-am zbatut, dar in schimb am primit alta bataie. Am renuntat cand mi s-a incetosat privirea, iar ultimul lucru pe care l-am vazut inainte sa lesin a fost chipul lui. Am fost intampinat de acela, de fratele meu, cu o dragoste nemarginita, dar eu l-am urat din tot sufletul si inca simt ca o fac. Din cauze necunoscute de mine, ceea ce ma face pe mine in fata mea un strain. Nu am mai reusit sa gandesc si sa-mi amintesc destule, pe cat as fi vrut. Odata ce contactul benzinei cu pielea mea a fost dus la capat un chibrit a aprins flacara si totul s-a sfarsit. Si scrisoare ce am vrut neaparat s-o vada a ars odata cu mine, ca si cum... nici nu am fi existat vreodata.
Capitol special: povestit intr-o alta maniera(din perspectiva personajului). Cel cu brunetul si Ice v-a aparea data viitoare. Lectura placuta^^
Capitolul 12.
" Ca viata e rai, dar din cand in cand e iad..."
Sentimentele ies la iveala cand te astepti mai putin. Nu am contrazis aceste spuse nicicand, insa m-am indoit, in adancul meu de ele. Probabil sunt nebun sau un actor prea bun. Nici eu nu mai stiu ce sa cred despre propria mea persoana. Briza usoara ce-mi mangaie chipul astazi ma indispune cumplit. Sunt gol pe dinauntru, exact ca o minge. Sunt plin cu aer dar in aceelasi timp gol. O picatura incolora si inca una, urmata de sora ei geamana si tot asa. Un cer plin de nori, ei fiind negri si suparati. As putea spune ca se aseamana foarte bine cu sentimentele mele, dar nu as fi complet sigur de asta. De aceea prefer sa nu afirm nimic. O ploaie imprevizibila ce parca plange in locul meu. Ar trebui sa ma simt vinovat? Chiar ar trebui sa simt fie si un pic de vinovatie pentru ce am facut? Caci ma indoiesc. Imi pare ca-i aud si acum vocea lipsita de vlaga, ce ma implora sa fac un act bun si sa-l ajut. Imi apar doi ochii cunoscuti in cale ce ma acuza si imi invenineaza sufletul ca de fiecare data. Nu ma simt sigur pe mine deloc. As vrea sa pot pleca intr-o alta dimensiune unde sa am timp de gandire, nu dupa o pereche de gratii ruginite sau in celule invechite. Banuiesc, ca acolo o sa ajung intr-un final pentru fapta mea lipsita de valoare. Asta ar spune unii in frunte cu judecatorul. M-am lasat stapanit de furie si am ajuns asa de gol incat as plange, dar si lacrimile imi lipsesc la momentul dat. Privesc in vid si doua persoane se uita la mine. Unul cu ura, iar celalalt cu multa multa iubire. Poate ca nu am fost corect, ca nu am tinut la cine trebuia sa tin. Am parte de remuscari profunde...
Mi-am mai privit inca odata victima si cumva, cumva, membrele au inceput sa-mi dea ascultare. Am parasit casa parinteasca acum multa vreme si aveam senzatia ca asta era chiar ultima data cand o vedeam. Viata nu a fost asa cum am privit-o mereu. Buna si frumoasa. Intr-adevar, are momentele ei de generozitate. Rau e atunci cand si le i-a inapoi. Mi-am asezat mana pe piept pentru cateva clipe si am simtit-o batand cu mult mai multa forta decat de obicei. Paream emotionat, dar nu era asa. Eram doar eu cel gol. Celalalt a murit lasandu-ma pe mine, clona, sa preiau functia de sef. Conduceam si priveam in treacat straziile impanzite cu copilasi fericiti. O senzatie de greata m-a acaparat aproape dupa 4 ore de condus, asa ca am oprit masina si am iesit la aer. Aveam in mana o scrisoare destinata cuiva, iar in cealalta un pistol. Aceelasi cu care l-am asasinat pe tatal meu. Probabil nici nu l-as mai putea numi asa dupa cele intamplate, asa ca ma rezum doar la: omul ce m-a conceput alaturi de mama. Cerul parea la fel de suparat. Exact ca dimineata in care s-a petrecut crima. Azi. O zi inexplicabil de urata, trista sau melancolica. Eram suparat si trist chiar daca nu admiteam asta. Ma judecam si aveam remuscari intr-o anumita maniera care ma termina incet si dureros. Poate. Totusi, preferam s-o tin tare si sus ca nu simt nimic si ca sunt doar un alt criminal in libertate. Momentan. Am bagat pistolul la loc in buzunar si am intrat intr-un magazin oarecare, aproape de mine. Aveam nevoie de tigari, un viciu de care am crezut ca am scapat. Hm. Viata lua o intorsatura urata pentru mine, asa ca simteam nevoia sa ma calmez cumva si sa judec la rece. Daca e posibil. O tanara blonda mi-a inmanat un pachet impreuna cu o bricheta de culoare rosie, identica cu cea a ochiilor mei. Am coborat usor treptele si mi-a aprins o tigara. Fumul cenusiu s-a ridicat in aer risipindu-se ca de fiecare data. Paream ca un nebun, caci vedeam un chip in fum. Al lui Dean. Inconstient am inceput sa vars lacrimi incolore si fierbinti. Un peisaj mai melancolic nici ca se putea. Un tanar adolescent m-a intampinat si politicos m-a intrebat daca am patit ceva. I-am raspuns sec si am sperat ca v-a pleca. Nu a fost asa. A ramas tacut, aproape de corpul meu tremurand si si-a aprins o tigara. Asteptam o critica din partea respectivului (nu i-am retinut numele), si nu a venit. Mi-a facut o propunere. Sa mergem la un bar. Am acceptat fara sa stau pe ganduri deja gandindu-ma la cat mai mult alcool. Probabil ca eram in prag de nebunie si nu imi dadeam seama prea bine, dar preferam sa nu imi pese. Asta speram. Ca intr-o zi sa trec peste. Pacat ca viata avea alte planuri cu mine, caci imi simteam sfarsitul aproape.
-...si asa l-am abuzat ultima data. Aveam tatuata acea replica in minte, data de insusi omul acela. Auzeam de asemenea si rasul respingator si privirea incarcata cu ura. Toate acestea ma dezgustau in ultimul hal, chiar daca altadata imi faceau placere. Ma consideram un om demn de dispret, un actor inrait si un mare nenorocit. Asta si eram. Sa-mi bat joc in maniera asta de un copil si sa mai sper la iertare? Neh... Nu prea-mi venea a crede ca raspunsul la propria-mi intrebare avea sa fie pozitiv. Revenind totusi, cu picioarele pe pamant m-am trezit in fata unei case parasite. L-am privit intrebator pe baiatul de langa mine si mi-a spus pe un ton indiferent.
- Hai, nu am toata ziua la dispozitie. Puteam sa fug oare? Puteam. Si de ce nu am facut-o? Caci imi meritam soarta pe deplin. Asa ca am decis sa urmez vorbele baiatului dinaintea mea. Cand am patruns inauntrul casei am observat decorul gotic si vechi ce sincer, pentru un moment m-a infiorat. Puteam sa spun ca mi-am platit datoria fata de acel cineva, fata de Dean. Imediat ce am ajuns la etaj am fost trantit pe o saltea prafuita si veche dupa care am fost batut. Loviturile ce le-am primit mi se pareau inutile asa ca nu spuneam nimic. Scanceam ce-i drept cand atingea zone mai sensibile, doar atat. Teama m-a cuprins exact in momentul in care hainele mi-au fost indepartate cu o brutalitate de nedescris. Practic mi-au fost sfasiate. Ma aflam sub controlul lui, a mintii lui diabolice si nu stiam ce v-a urma. Ce aveam sa indur si nici macar nu am asteptat prea mult ca sa aflu. Mainile albe m-au cercetat cu atentie, buzele m-au sarutat iar dinti mi-au sfasiat carnea. Infernul mi se parea a fi acel loc unde eram tinut prizionier de catre un strain. Totusi, cu mai multe minute in urma aveam sa aflu ca infernul pe care-l gustasem acolo nu era nimic fata de ce gustase Dean in tot timpul asta...
Si am aflat cand carnea mi-a fost invadata de ceva mare si agresiv ca stapanul lui. Am tipat si m-am zbatut, dar in schimb am primit alta bataie. Am renuntat cand mi s-a incetosat privirea, iar ultimul lucru pe care l-am vazut inainte sa lesin a fost chipul lui. Am fost intampinat de acela, de fratele meu, cu o dragoste nemarginita, dar eu l-am urat din tot sufletul si inca simt ca o fac. Din cauze necunoscute de mine, ceea ce ma face pe mine in fata mea un strain. Nu am mai reusit sa gandesc si sa-mi amintesc destule, pe cat as fi vrut. Odata ce contactul benzinei cu pielea mea a fost dus la capat un chibrit a aprins flacara si totul s-a sfarsit. Si scrisoare ce am vrut neaparat s-o vada a ars odata cu mine, ca si cum... nici nu am fi existat vreodata.
![[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]](http://data.whicdn.com/images/48999629/tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif)
Boys love.