09-10-2012, 04:30 PM
Am lipsit ceva vreme de pe Zup. Ma bucur ca nu mi-ati inchis ficul :o3. Scuzati-mi intarzierea, dragi cititori. Sper ca... acest capitol un picut diferit sa va potoleasca setea. (macar putin). Fara alte palavrageli va prezint nextul:
Capitolul 10
- Uite cine are nevoie de mine!
Cuvintele iesite printre buzele rozali rasunau tare si clar in urechile barbatului ce sedea in umbra. Oamenii incearca din greu sa se tina departe de lucruri ilegale, rele si aducatoare de zile negre, insa in ciuda acestui fapt se tin scai de probleme si invers. Statea ascuns in umbra privind persoana din fata sa. La vederea baiatului uni ar fi ras iar alti ar fi plans.
- Nu primesc nici o imbratisare? Nu inteleg cum poti fi asa rece in fata stapanului tau. Ne, ne, ne. Spuse pustiul pe-un ton copilaros, mai apoi trecandu-si degetele subtiri si lungi prin parul auriu.
Brunetul nu miscase nici un deget, nu scosese nici o vorba si nici nu clipise. Ascultase cu atentie fiecare cuvintel iesit din gura lui. Singurul noroc al lui era rabdarea de otel, altfel putea de mult sa-si salute propriul sicriu si bineinteles puterea pe care-o detine ta-su. Un gunoi influent in lumea parlamentului si cea interlopa. Un mafiot viclean de prima mana pe care-l intalnesti rar si cand o faci e de rau.
- Bine, lasa! O sa vorbim altadata despre comportamentul tau. De ce ai nevoie dragule?
Privise inca odata talia de viespe, chipul albicios si privirea albastrie atintita asupra sa. Ii facuse o analiza rapid. Corpul i se parea apetisant, atitudinea enervanta si sentimentele... lipsa. Nu avea nici o idee despre nici un sentiment si nici macar nu-i pasa. Pur si simplu din cauza pauzei prin care trecea membrul si cel mai bun prieten al sau avea de suferit.
- De cateva informati.
- Ce fel de informati? Intrebase blondul ridicandu-si si arcuindu-si frumos o spranceana.
Inspirase aer apoi il expirase zgomotos, pasiind in lumina slaba a becului. Bilele negre s-au intalnit aproape imediat cu lagunele albastre dandu-i voie unui fior rece sa strabata sirea spinarii baiatului, Joe. Amandoi ramasesera asa, uitandu-se unul la altul pentru cateva minute. In fond cine nu ar fi fost fascinat de frumosul brunet? Fie el de partea opusa sau nu.
- Am nevoie sa aflu despre toate tipele Agnes inregistrate in New York. Crezi ca te descurci cu asta, pustiule? Spuse barbatul tare si clar cu un aer de superioritate.
Blondul scuturase de vreo 3 ori din cap revenindu-si intr-un sfarsit si raspunzandu-i sincer, ii zambise.
- Omule, nu am mai vazut nici un barbat ca tine si crede-ma, am intalnit destui. De fiecare data cand ne intalnim am de suferit. Esti al dracului de frumos! Rostise studiindu-l din nou. Totusi, o sa te coste ceva... adaugase mai apoi apropiindu-se lent ca o felina de "prada". Ce nu stia el insa, era ca barbatul frumos ce sedea in fata sa, nu era prada ci pradator si risca sa se cam arda. Ajuns in fata lui ii atinsese chipul cu o palma, insa ii fusese indepartata imediat.
- Asculta pustiu' eu nu-s cum ma crezi. Daca e vorba de bani se rezolva si daca e vorba de altceva... Spuse prinzandu-i barbia si strangand-o puternic, mori! Continuase infiorandu-l pe celalalt.
Joe ridicase mainile in semn de predare, apoi se departase de brunet incet. Venise de mai multe ori la el acasa, in depozit si-n locul de "intalnire", dar niciodata nu reactionase in halul acesta. Oricum ce era drept era drept. Obsesia blondului pentru barbatul din fata sa crestea din ce in ce mai mult, iar asta il inebunea de-a dreptul. Daca se atingea de el dupa cum vazuse si-n ochii lui moartea e asigurata si daca-l ignora... eh' imposibil.
- Bine, fie. In 72 de ore ne intalnim aici.
Vazand ca nici nu-l saluta, ca vrea sa plece asa... il prinsese de mana.
- Pai si...
Nu apucase sa termine propozitia caci brunetul il trasese inspre' el si-i pecetluise buzele cu un sarut violent. Ii dezmierda lacasul umed cu atingeri diferite fata de cum isi imaginase el. Oricum nu parea el tipul bland. Mana ii ajunsese intre picioare masand si atingand in speranta de mai mult, dar atunci fusese indepartat imediat.
- Ar trebui sa te multumesti cu putin, pustiule. Asta cred ca a ajuns pentru informatii.
****
Ajuns in fata blocului isi bagase mainile in buzunar cautandu-si pachetul de tigari, apoi isi aprinsese una dupa ce-o asezase intre buzele carnoase. Parea al naibii de relaxat dupa discutia pe care o avusese cu Joe. Avea s-o gaseasca insfarsit, daca nu cumva tarfa pe care o ucisese in acea noapte mintise, iar Agnes zace la 10 metri sub pamant. Se simtea oarecum entuziasmat si din nou un morman de intrebari il inconjurau. Si da, orice s-ar fi intamplat nu i-ar fi pasat prea mult, insa venind vorba de Agnes... oarecum conteaza, putin. De traia sau nu, inca tot nu era sigur de ceea ce avea sa faca sau...nu. Era confuz, mult prea confuz, asa ca ajunsese sa-si dea dreptate singur. Nu putea sa-si abandoneze sentimentele incarcate cu rautate. Avea atata nevoie de ele ca sa poata trai in continuare... Avea atata nevoie de ele incat intr-un fel sau altul durea...
Tragea cu nesat din tigare lasand fumul sa-i umple plamani, apoi il expira. In mintea sa existau o gramada de intrebari fara raspuns, insa pe moment se lasase pagubas. Pe moment avea de gand sa lase lucrurile asa si sa continue sa-si devoreze prazile pana la ultimul strop de sange.
Privirea-i neagra si fioroasa analiza "terenul" in cautarea unei posibile tinte miscatoare. Totusi, fara rost. Era mult prea tarziu pentru dorinta lui. Gunoaiele sedeau in paturile calduroase ale caselor, lor, iar pofta brunetului era pusa in cui si de data aceasta.
Uneori se intreba cum ar fi fost lumea fara oameni ca el, uneori se intreba cum ar fi fost Pamantul fara suflete intunecate si mincinosi corupti, dar nu gasisea raspuns nici pentru aceasta.
Cu bielele intunecate si ratacinde, privea balconul. Terminandu-i-se tigarea, hotarase ca e timpul sa se intoarca in cuibusorul sau si sa isi odihneasca trupul care din pacate era si este uman. Intrebari peste intrebari ii invadau mintea sadica si bolnava la fiecare pas facut. Si pana la urma de ce trebuia lui sa-i pese de chesti lipsite de importanta? Raspunsul era destul de simplu. Asa cum corpul sau era uman si ani treceau peste el, asa era si mintea, inima. Poate ca nu putea fi un robot lipsit de sentimente caci, ura il stapanea in totalitate, dar... daca ar fi intalnit dragostea? Atunci ce s-ar fi intamplat? Daca Agnes traieste? Atunci...
Fara sa-si dea seama ajunsese in dreptul usi, privind in gol si gandindu-se la ceea ce se putea intampla. Un fior rece ii traversase sirea spinarii pentru o secunda, facandu-l sa se cutremure." De ce ma gandesc eu la asa ceva? E... stupid, dar sunt in necunostinta de cauza. Totul e posibil, dar mai bine nu." Scuturand din cap alungase acele ganduri si apasase usor clanta. Patrunse inauntru, fiind atent si ascultand orice fel de zgomot putea iesi din dormitorul frumosului Ice. Se parea ca de data aceasta partenerul sau nu adusese pe nimeni. Atunci cand avea pofta mai mare de o crima, Ice dormea linistit pe undeva sau cine stie ce facea. Oricum totul era destul de clar: fara victime. Isi daduse ochii peste cap, apoi isi indepartase incaltarile si pornise in cautarea lui. Dormitoarele, livingul si bucataria era la fel de goale ca inima lui, mai ramanea balconul...
Privirea-i rece isi gasise odihna pe corpul tanarului ce zacea intins pe jos. Mainile-i inuman de albe tineau strans la piept o carte paru-i alb fiindu-i imprastiat pe podeaua rece. Brunetul zambise in coltul gurii, apoi il ridicase si-l purtase pe bratele mari pana in dormitorul sau. Parea atat de inocent cand dormea incat si el se mirase de tovarasul sau, Ice. Singuratatea si ochii lui reci, puteau cutremura pe oricine, insa atunci cand erau inchisi... rautatea disparea, facandu-si loc inocenta si nevinovatia. Poate daca s-ar fi intalnit in alte circumstante si mai important, intr-o alta lume s-ar fi putut indragosti de el extrem de usor. Nu numai ca arata bine, ci atunci cand dormea emana o bunatate nemaintalnita. Asezandu-l pe asternuturile reci si invelindu-l cu patura, il mai privise odata si inca odata, dorind mai apoi sa plece... mana ii fusese prinsa neputand sa evadeze. Isi intorsese capul observandu-i gestul inconstient si atat de copilaros si dulce... Pentru o secunda colturile gurii sale se ridicasera singure si formasera un zambet sincer. Pentru o singura secunda simtise ceva ciudat, dureros si placut, insa doar atat. In urmatorul moment isi trasese mana ridicandu-se in picioare, doriind sa paraseasca incaperea. Tot ceea ce se intampla era strain pentru el.
- Nu...nu pleca.
Soaptele oferite lui il facusera incapabil de a-si misca membrele. Nici macar corpul nu-i mai reactiona in niciun fel, ramasese blocat.
- Esti destul de mare sa dormi singur.
Buimac, Ice se ridicase in sezut privindu-l pe frumosul brunet intrebator. Fiind in lumea viselor inca, pe jumatate nu intelegea la ce se referise. Isi frecase usor cu podul palmelor pleoapele somnoroase lasandu-si margelele la vedere. Pana si tanarul adolescent ce sedea in asternuturile brunetului se gandise la anumite sentimente. Nu doar la cele de admiratie, caci da. Ice inca de cand il intalnise pe brunet nutrise pentru acesta acele sentimente pentru o persoana care o admiri. Dar nu! El se simtea ciudat de fiecare data cand il atingea, de fiecare data cand vorbeau amandoi in bucatarie si se priveau intens, mai mai sa se manance din privirile flamande ce si le aruncau in fiecare dimineata si de ce nu, si seara uneori. Simtise dorinta cum il arde pe dinauntru... dorinta de a-l atinge pe celalalt si in cele mai intime locuri, dar... stiuse si stia ca ceea ce-si imagina mintea sa era imposibil de realizat. Coechipierul sau care-l primise in propria-i casa ii marturisise intr-o zi ca nu-l adusese pentru alte treburi, ci doar pentru simplul fapt ca povestea li se aseamana. Duruse intr-un fel ciudat si totusi nu se putea impaca cu ideea ca nu-l putea atinge mai mult decat o strangere de mana banala. Totul era ciudat si absurd. Nici macar numele nu i-l stia!! si... misterul ce-l invaluia pe acel brunet, pe frumosul brunet il atragea ca un magnet. Il facea dornic sa afle orice despre persoana lui... orice! Il facea sa para un caine flamand, flamand dupa atentia lui.
- Si daca... nu sunt? Intrebase repezindu-se asupra lui si intorcandu-l cu fata spre' el. Nici un cuvant nu iesea dintre buzele carnoase ale brunetului ce parca cereau sa fie sarutate. In mintea bietului Ice se auzeau tot felul de soapte, tot felul de ganduri si... clacase. Cu mana libera ii trasese capul si-i cuprinsese buzele intr-un sarut apasat, pasional. Se simtea arzand din toate punctele de vedere, doritor si... mult prea inflacarat.
Ce avea sa se intample in continuare?
________________________
OK OK mi-am cam iesit din mana, insa nu am mai scris de ceva (multa) vreme si... sper sa ma intelegeti si sa va placa. Daca au fost repetitii scuziii. Inca odata lectura placuta^^ astept pareri. Ja ne!
Capitolul 10
- Uite cine are nevoie de mine!
Cuvintele iesite printre buzele rozali rasunau tare si clar in urechile barbatului ce sedea in umbra. Oamenii incearca din greu sa se tina departe de lucruri ilegale, rele si aducatoare de zile negre, insa in ciuda acestui fapt se tin scai de probleme si invers. Statea ascuns in umbra privind persoana din fata sa. La vederea baiatului uni ar fi ras iar alti ar fi plans.
- Nu primesc nici o imbratisare? Nu inteleg cum poti fi asa rece in fata stapanului tau. Ne, ne, ne. Spuse pustiul pe-un ton copilaros, mai apoi trecandu-si degetele subtiri si lungi prin parul auriu.
Brunetul nu miscase nici un deget, nu scosese nici o vorba si nici nu clipise. Ascultase cu atentie fiecare cuvintel iesit din gura lui. Singurul noroc al lui era rabdarea de otel, altfel putea de mult sa-si salute propriul sicriu si bineinteles puterea pe care-o detine ta-su. Un gunoi influent in lumea parlamentului si cea interlopa. Un mafiot viclean de prima mana pe care-l intalnesti rar si cand o faci e de rau.
- Bine, lasa! O sa vorbim altadata despre comportamentul tau. De ce ai nevoie dragule?
Privise inca odata talia de viespe, chipul albicios si privirea albastrie atintita asupra sa. Ii facuse o analiza rapid. Corpul i se parea apetisant, atitudinea enervanta si sentimentele... lipsa. Nu avea nici o idee despre nici un sentiment si nici macar nu-i pasa. Pur si simplu din cauza pauzei prin care trecea membrul si cel mai bun prieten al sau avea de suferit.
- De cateva informati.
- Ce fel de informati? Intrebase blondul ridicandu-si si arcuindu-si frumos o spranceana.
Inspirase aer apoi il expirase zgomotos, pasiind in lumina slaba a becului. Bilele negre s-au intalnit aproape imediat cu lagunele albastre dandu-i voie unui fior rece sa strabata sirea spinarii baiatului, Joe. Amandoi ramasesera asa, uitandu-se unul la altul pentru cateva minute. In fond cine nu ar fi fost fascinat de frumosul brunet? Fie el de partea opusa sau nu.
- Am nevoie sa aflu despre toate tipele Agnes inregistrate in New York. Crezi ca te descurci cu asta, pustiule? Spuse barbatul tare si clar cu un aer de superioritate.
Blondul scuturase de vreo 3 ori din cap revenindu-si intr-un sfarsit si raspunzandu-i sincer, ii zambise.
- Omule, nu am mai vazut nici un barbat ca tine si crede-ma, am intalnit destui. De fiecare data cand ne intalnim am de suferit. Esti al dracului de frumos! Rostise studiindu-l din nou. Totusi, o sa te coste ceva... adaugase mai apoi apropiindu-se lent ca o felina de "prada". Ce nu stia el insa, era ca barbatul frumos ce sedea in fata sa, nu era prada ci pradator si risca sa se cam arda. Ajuns in fata lui ii atinsese chipul cu o palma, insa ii fusese indepartata imediat.
- Asculta pustiu' eu nu-s cum ma crezi. Daca e vorba de bani se rezolva si daca e vorba de altceva... Spuse prinzandu-i barbia si strangand-o puternic, mori! Continuase infiorandu-l pe celalalt.
Joe ridicase mainile in semn de predare, apoi se departase de brunet incet. Venise de mai multe ori la el acasa, in depozit si-n locul de "intalnire", dar niciodata nu reactionase in halul acesta. Oricum ce era drept era drept. Obsesia blondului pentru barbatul din fata sa crestea din ce in ce mai mult, iar asta il inebunea de-a dreptul. Daca se atingea de el dupa cum vazuse si-n ochii lui moartea e asigurata si daca-l ignora... eh' imposibil.
- Bine, fie. In 72 de ore ne intalnim aici.
Vazand ca nici nu-l saluta, ca vrea sa plece asa... il prinsese de mana.
- Pai si...
Nu apucase sa termine propozitia caci brunetul il trasese inspre' el si-i pecetluise buzele cu un sarut violent. Ii dezmierda lacasul umed cu atingeri diferite fata de cum isi imaginase el. Oricum nu parea el tipul bland. Mana ii ajunsese intre picioare masand si atingand in speranta de mai mult, dar atunci fusese indepartat imediat.
- Ar trebui sa te multumesti cu putin, pustiule. Asta cred ca a ajuns pentru informatii.
****
Ajuns in fata blocului isi bagase mainile in buzunar cautandu-si pachetul de tigari, apoi isi aprinsese una dupa ce-o asezase intre buzele carnoase. Parea al naibii de relaxat dupa discutia pe care o avusese cu Joe. Avea s-o gaseasca insfarsit, daca nu cumva tarfa pe care o ucisese in acea noapte mintise, iar Agnes zace la 10 metri sub pamant. Se simtea oarecum entuziasmat si din nou un morman de intrebari il inconjurau. Si da, orice s-ar fi intamplat nu i-ar fi pasat prea mult, insa venind vorba de Agnes... oarecum conteaza, putin. De traia sau nu, inca tot nu era sigur de ceea ce avea sa faca sau...nu. Era confuz, mult prea confuz, asa ca ajunsese sa-si dea dreptate singur. Nu putea sa-si abandoneze sentimentele incarcate cu rautate. Avea atata nevoie de ele ca sa poata trai in continuare... Avea atata nevoie de ele incat intr-un fel sau altul durea...
Tragea cu nesat din tigare lasand fumul sa-i umple plamani, apoi il expira. In mintea sa existau o gramada de intrebari fara raspuns, insa pe moment se lasase pagubas. Pe moment avea de gand sa lase lucrurile asa si sa continue sa-si devoreze prazile pana la ultimul strop de sange.
Privirea-i neagra si fioroasa analiza "terenul" in cautarea unei posibile tinte miscatoare. Totusi, fara rost. Era mult prea tarziu pentru dorinta lui. Gunoaiele sedeau in paturile calduroase ale caselor, lor, iar pofta brunetului era pusa in cui si de data aceasta.
Uneori se intreba cum ar fi fost lumea fara oameni ca el, uneori se intreba cum ar fi fost Pamantul fara suflete intunecate si mincinosi corupti, dar nu gasisea raspuns nici pentru aceasta.
Cu bielele intunecate si ratacinde, privea balconul. Terminandu-i-se tigarea, hotarase ca e timpul sa se intoarca in cuibusorul sau si sa isi odihneasca trupul care din pacate era si este uman. Intrebari peste intrebari ii invadau mintea sadica si bolnava la fiecare pas facut. Si pana la urma de ce trebuia lui sa-i pese de chesti lipsite de importanta? Raspunsul era destul de simplu. Asa cum corpul sau era uman si ani treceau peste el, asa era si mintea, inima. Poate ca nu putea fi un robot lipsit de sentimente caci, ura il stapanea in totalitate, dar... daca ar fi intalnit dragostea? Atunci ce s-ar fi intamplat? Daca Agnes traieste? Atunci...
Fara sa-si dea seama ajunsese in dreptul usi, privind in gol si gandindu-se la ceea ce se putea intampla. Un fior rece ii traversase sirea spinarii pentru o secunda, facandu-l sa se cutremure." De ce ma gandesc eu la asa ceva? E... stupid, dar sunt in necunostinta de cauza. Totul e posibil, dar mai bine nu." Scuturand din cap alungase acele ganduri si apasase usor clanta. Patrunse inauntru, fiind atent si ascultand orice fel de zgomot putea iesi din dormitorul frumosului Ice. Se parea ca de data aceasta partenerul sau nu adusese pe nimeni. Atunci cand avea pofta mai mare de o crima, Ice dormea linistit pe undeva sau cine stie ce facea. Oricum totul era destul de clar: fara victime. Isi daduse ochii peste cap, apoi isi indepartase incaltarile si pornise in cautarea lui. Dormitoarele, livingul si bucataria era la fel de goale ca inima lui, mai ramanea balconul...
Privirea-i rece isi gasise odihna pe corpul tanarului ce zacea intins pe jos. Mainile-i inuman de albe tineau strans la piept o carte paru-i alb fiindu-i imprastiat pe podeaua rece. Brunetul zambise in coltul gurii, apoi il ridicase si-l purtase pe bratele mari pana in dormitorul sau. Parea atat de inocent cand dormea incat si el se mirase de tovarasul sau, Ice. Singuratatea si ochii lui reci, puteau cutremura pe oricine, insa atunci cand erau inchisi... rautatea disparea, facandu-si loc inocenta si nevinovatia. Poate daca s-ar fi intalnit in alte circumstante si mai important, intr-o alta lume s-ar fi putut indragosti de el extrem de usor. Nu numai ca arata bine, ci atunci cand dormea emana o bunatate nemaintalnita. Asezandu-l pe asternuturile reci si invelindu-l cu patura, il mai privise odata si inca odata, dorind mai apoi sa plece... mana ii fusese prinsa neputand sa evadeze. Isi intorsese capul observandu-i gestul inconstient si atat de copilaros si dulce... Pentru o secunda colturile gurii sale se ridicasera singure si formasera un zambet sincer. Pentru o singura secunda simtise ceva ciudat, dureros si placut, insa doar atat. In urmatorul moment isi trasese mana ridicandu-se in picioare, doriind sa paraseasca incaperea. Tot ceea ce se intampla era strain pentru el.
- Nu...nu pleca.
Soaptele oferite lui il facusera incapabil de a-si misca membrele. Nici macar corpul nu-i mai reactiona in niciun fel, ramasese blocat.
- Esti destul de mare sa dormi singur.
Buimac, Ice se ridicase in sezut privindu-l pe frumosul brunet intrebator. Fiind in lumea viselor inca, pe jumatate nu intelegea la ce se referise. Isi frecase usor cu podul palmelor pleoapele somnoroase lasandu-si margelele la vedere. Pana si tanarul adolescent ce sedea in asternuturile brunetului se gandise la anumite sentimente. Nu doar la cele de admiratie, caci da. Ice inca de cand il intalnise pe brunet nutrise pentru acesta acele sentimente pentru o persoana care o admiri. Dar nu! El se simtea ciudat de fiecare data cand il atingea, de fiecare data cand vorbeau amandoi in bucatarie si se priveau intens, mai mai sa se manance din privirile flamande ce si le aruncau in fiecare dimineata si de ce nu, si seara uneori. Simtise dorinta cum il arde pe dinauntru... dorinta de a-l atinge pe celalalt si in cele mai intime locuri, dar... stiuse si stia ca ceea ce-si imagina mintea sa era imposibil de realizat. Coechipierul sau care-l primise in propria-i casa ii marturisise intr-o zi ca nu-l adusese pentru alte treburi, ci doar pentru simplul fapt ca povestea li se aseamana. Duruse intr-un fel ciudat si totusi nu se putea impaca cu ideea ca nu-l putea atinge mai mult decat o strangere de mana banala. Totul era ciudat si absurd. Nici macar numele nu i-l stia!! si... misterul ce-l invaluia pe acel brunet, pe frumosul brunet il atragea ca un magnet. Il facea dornic sa afle orice despre persoana lui... orice! Il facea sa para un caine flamand, flamand dupa atentia lui.
- Si daca... nu sunt? Intrebase repezindu-se asupra lui si intorcandu-l cu fata spre' el. Nici un cuvant nu iesea dintre buzele carnoase ale brunetului ce parca cereau sa fie sarutate. In mintea bietului Ice se auzeau tot felul de soapte, tot felul de ganduri si... clacase. Cu mana libera ii trasese capul si-i cuprinsese buzele intr-un sarut apasat, pasional. Se simtea arzand din toate punctele de vedere, doritor si... mult prea inflacarat.
Ce avea sa se intample in continuare?
________________________
OK OK mi-am cam iesit din mana, insa nu am mai scris de ceva (multa) vreme si... sper sa ma intelegeti si sa va placa. Daca au fost repetitii scuziii. Inca odata lectura placuta^^ astept pareri. Ja ne!
![[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]](http://data.whicdn.com/images/48999629/tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif)
Boys love.