31-07-2012, 01:29 PM
Niska, daca ti-as spune ca am citit comentariu de trei/ patru ori, m-ai crede? Oricum, chiar iti multumesc ca ti-ai facut timp.
Titlul este ok? Oh, daca ai sti cat am cautat. La inceput era „Visuri în parfum varatic”. Ciudat, stiu, dar dupa l-am ales pe acesta. Ideea principala (pe care ma voi baza) inca nu este inceputa, abia descriu personalitatea personajelor principale (trei cuvinte cu „p” *laughs*). Cu acel cuvant „si”, mersi ca mi-ai spus. Voi avea grija cu el de-acuma. In legatura cu modurile de expunere, imi voi da silinta mai mult. Actiunea este vaga, nimic interesant nu prea se intampla, stiu, dar acusica incepe ceva interesant *muhahaha*. Este Belinda, nu Belida. Ca in telenovele? Pff, nu m-am gandit la asta. Oricum, nu ii pot schimba numele. Poate sa ii pun o porecla? Vom mai vedea. Si pe ea si pe Armand i-ai descris foarte bine, nu pot spune nimic aici. In legatura cu Yvette, sper ca voi reusi sa va satisfac asteptarile. Greseli de tastare? Da, sunt constienta de faptul ca le am, dar citesc textul de multe ori si observ foarte putine. In legatura cu „efemer”, inca o data, imi voi da silinta.
Iti multumesc pentru nota zece. Ai terminat de citit peretele de cuvinte? Ok, ma bucur.
Asa ca, next-ul. Lectura placuta :*.
___________________________________________________________
Pantofii roz atingeau usor podeaua, lasand in urma lor o dara curatata de praful persistent in restul incaperii. Paseste incet, scartaitul podelei vechi auzindu-se precum un fluier infundat cu apa, in timp ce zambeste si isi intinde mainile pentru a lua hartiile imprastiate de pe birou. Isi arunca privirea capruie spre cerul violet-rosiatic ce arunca ultimele raze calde ale acestei zile, desenand diferite forme hazlii pe peretii ai carui tapet sta sa cada. Pe muschiul moale si verde al unui copac de afara – singurul de altfel – sta prins intr-un cui ruginit, indoit precum un carlig de pescuit atins de prea multe ori de apa, o bucata destul de lunga de lemn pe care cu greu se pot descifra majusculele: „Moselle”. Oare cuvant frantuiesc in pronuntie?
Tanara se aseaza jos, rochia alba, dantelata floral, capatand o culoare gri. Isi trece degetul aratator peste buza superioara, - urma ultimului sarut putandu-se simti cu dulceata specifica cuvintelor tandre cu parfum de lavanda -. Despatureste una dintre foitele ingalbenite si isi poarta irisii caprui spre capatul ars al acesteia. „Lavande...” reuseste sa sopteasca vag, dupa care totul devine visuri nostalgice de vara si imbratisari tandre cu iz varatic de levantica.
Inconjoara paharul de sticla in interiorul caruia se afla ceaiul de lamaie – lichid acrisor de o culoare portocaliu-maronie – si se aseaza pe unul dintre scaunele din camera de oaspeti, fata in fata cu Belinda.
- Armand, am dorit sa te intreb... Poate suna putin cam straniu pentru ca niciodata nu am pus intrebari fara sens, dar, ahm...
Mestecand din imbucatura savarinei luata anterior, Armand scoate un „da?” mai mult mormait decat spus. Isi trece limba peste suprafata lucioasa a buzei, ridicandu-si capsorul brazdat de bucle satene, pieptanate lamentabil pentru a da un aspect cat de cat mai ingrijit. Dar, bineinteles, somnul ce l-a cuprins de dimineata nu i-a permis sa il aranjeze mai bine. Oricum, deplorabilitatea acestui stil ii confera un plus laturii sale copilaresti ce il caracterizeaza.
Lasa obiectul din cristal olandez pe masa si isi sprijina spatele drept de spatarul tapitat in satin verde al scaunului. Incepe sa se joace cu una dintre crengutele de liliac din vaza. Cateva flori instelate cad pe podeaua din lemn de brad. Doar atat. Cuvinte lancede ce nu doresc sa se faca auzite si privi curioase aruncate pe furis printre formele liliachii. O piesa melodramatica de teatru, mai bine spus, dar a carei complexitate sentimentala pluteste in aer, tensionandu-l cu strangeri usoare de pumni si clipiri dese ale pleoapelor.
Linistea, ca in orice piesa, este sparta de usa ce se deschide larg cu o impinsatura puternica si o voce dulce, puternica se face auzita in toata incaperea luminata de razele solare, cernute printre crengile ciresilor de afara. Sunetele pasilor se fac cu greu sesizabile si pielea alba a talpii lasa urme pe marmura rece.
- Belindaaa! Oh, draga mea prietena, pe unde tot umbli? Yvette isi trage un scaun si se aseaza, luand totodata o ceasca pregatita pe unul dintre dulapuri. Chiar sunt mirata de faptul ca te-ai trezit mai devreme, nu iti sta in fire. Isi ridica o mana si o plaseaza paralel cu blonda, aplecandu-se usor spre Armand si soptind niste fraze care oricum au fost intelese de amandoi. De fapt, doarme pana vine cineva si o trezeste, arunca dupa el sau ea cate o perna, mai motaie putin – adica vreo juma’ de ora – si apoi alehamite se ridica din pat, tarandu-si picioarele afara din camera.
Armand scapa un chicot subtil, fapt ce o face pe Belinda sa isi intoarca privirea spre dansul, sagetandu-l. Acesta incearca sa isi inabuse rasul, dar zambetul copilaresc inca persista pe fata.
- Aceeasi varsta, aceeasi mentalitate! Un an diferenta, atat. Dar lasati voi, nu trebuie sa va speriati, va voi educa eu pana la urma! incepe sa spuna blonda, poate cu un ton ce se poate numi tipat. Ei bine, poate ceva intre tonul normal si cel ce poate intra in categoria recent mentionata.
Iese din camera, ramanand doar cei doi tineri si linistea ce persista cateva minute dupa plecarea blondei. Yvette isi bea incet ceaiul, iar satenul aseaza crenguta inapoi in vaza. Armand isi arunca privirea trecator peste bruneta, observandu-i pijamaua de o nuanta deschisa. Zambeste la vederea buclelor de ciocolata amaruie ce cad din cocul negrijent prins cu cateva treceri ale degetelor albe printre suvite. Isi introduce in cavitatea bucala ultima bucatica de savarina. Trece usor cu limba peste buza inferioara, indepartand frisca ce ramasese pe suprafata acesteia. Ar vrea sa sparga acest zid ce salaslueste intre ei pentru a o cunoaste mai bine si sa descopere unde isi are radacinile aceasta stare de nostalgie. Il opresc acei ochi mari, caprui, ce il acapareaza cand doreste sa spuna ceva. Asa ca isi lipeste la loc buzele si renunta la orice idee de pace cu ea.
Bruneta isi trage scaunul mai aproape de el. Tanarul ii arunca o incruntatura a fetei, iar dansa un zambet. Se apleaca pe directia unde se afla el, cativa centimetri despartindu-i. Acesta procedeaza la fel ca inainte, dar acum i se pot vedea uimirea si adminatia cauzate de tupeul actiunilor fetei. Doreste sa se ridice, dar degetele subtiri ale tinerei ii ating bratul oprindu-l si, totodata, tragandu-l inapoi.
- Ţţ, stai acolo. Nu musc. Am ceva sa-ti spun.
Armand se conformeaza dupa ce timp de cateva secunde priveste obrajii trandafirii si irisii caprui ai lui Yvette. Inghite in sec si se aseaza la loc, cu o oarecare tragere de inima. Bruneta zambeste si elibereaza bratul sau.
- Stii ca peste cateva zile este ziua Belindei, nu? tanarul aproba cu o miscare de sus in jos. Ei, am de gand sa-i organizez o petrece. De fapt a fost ideea lui Brandon; ca si logodnic al ei a dorit sa ii ofere o zi de nastere spreciala. Deci? Te bagi in aceasta conspiratie?
Termina de pronuntat ultimul cuvant si soarbe cele cateva picaturi de ceai ramase, punand ceasca de unde a luat-o.
- Belinda a spus ca nu vrea nimic special si, in plus, toti sunt plecati. Crezi ca vei reusi ceva anume?
Afiseaza un zambet copilaresc pe fata, gandul ca Brandon o va intalni pe Belinda lovindu-i inima pe interior. Poate nu este chiar asa de grav, el putand-o face sa isi revina din aceasta stare de melancolie ce a cuprins-o, dar nu poate sti ca nu o va lua cu el. Posibil, tine cu adevarat la ea.
Yvette isi ridica mana in aer, zambind subtil. Satenul ofteaza si cu degetul aratator ii impinge mana in jos. Probabil daca nu ar fi avut putin bun-simt, bruneta ar fi comentat ceva, dar doar si-a arcuit buzele intr-o linie dreapta
- Ce v-a trecut prin mintisoara sa faceti? intreaba Armand, parand total dezinteresat. Sau doar ati spus ca veti face asta fara vreun plan anume?
- Normal ca avem un plan! La cum este ea, isi da seama imediat. Parca are ochi si la ceafa, n-am ce zice despre latura de detectiv din ea! ultimele doua propozitii atunca zambete pe buzele amandurora, tensiunea din aer mai diluandu-se si fiind inlocuita de clinchetele dintre lingurite si cesti. Oricum, mai bine am vorbi altundeva, aici ne poate auzi cu usurinta. Am cam riscat spunandu-ti in acest loc, zice cu un ton mai soptit, inghitind tot ceaiulul din alt pahar.
Se ridica de pe scaun si impinge scaunul cu un picior. Apoi se intreapta spre fereastra, inconjurand camera cu privirea: dulapuri azurii pe suprafata peretelui din fata ei, cu o masa in mijloc si cinci scaune. Atat. Isi vara capul afara, tragand aer in piept si stand cu zambetul larg. Isi trece degetul aratator peste buze, picaturile minuscule de ceai intinzandu-se mai bine. Isi inchide ochii inca o data, mainile si le lasa pe langa corp si pentru cateva milisecunde arcuirea buzelor disparand.
- Stii... Ce-ar fi daca mi-ai arata orasul? spune, ochii inca fiind inchisi si respirand adanc.
- Aha, cum vrei tu...
Isi intorce doar capul, privindu-l pe saten cu zambetul subtil si privirea blajina. Isi intinde mana, degetele lungi impletindu-i-se cu suvitele de par. Strange usor buclele, in timp ce Armand o examineaza cu atentie.
- Multam, chiar am nevoie de aer proaspat.
Si iese din incaperea luminata de cele cateva crengute de liliac, disparand in intunericul holului. Armand se uita in continuare la usa intre-deschisa, parca surprins de degajarea cu care Yvette vorbea cu el. Dar oare ce a fost cu acel „multam” pe care i la spus? Sunetele au ajuns imediat in urechea interna si nu a avut timp sa analizeze semnificatia lor. Bruneta a plecat prea repede. Pentru el nu este mare problema sa plece din aceasta casa in decurs de cateva ore, stie ca este un pretext pentru a cauta cadouri si toate cele. Dar privirea tandra pe care a vazut-o... Ce era cu ea si unde a mai vazut-o? Prea multa nostalgie pentru el, prea mult sentimente. Si acest parfum pe care il emana, il simte tot mai tare. Ii inunda narile si ii imbacseste hainele cu izul dulceag.
Isi trece degetele printre firele de par. Parca ii poate simti pielea alba peste capsor. Dar oare de ce? Narcisa dispare tot mai mult din gandurile sale nocturne cand sta in balcon, construind avioane din hartie pe care le arunca si isi pune dorinte copilaresti. Lavanda a aparut de cinci zile. El de patru nopti nu se poate gandi la altceva.
Se ridica de pe scaun si se indreapta spre usa.
- Cu adevarat, este o petala imbibata in praf de stele cazatoare...
Si incaperea ramane goala.
______________________________________________________________
Da, stiu, iar am intarziat cu acest capitol. Si poate ma veti crede, sau poate nu, dar am terminat de scris cam pe data de treisprezece a acestei luni. Am "dormit" (nu alta!) si nu am salvat un text de şase pagini. Pff, si ce ciuda mi-a fost.
Dar, ca sa lasam neatentia mea deoparte, sper ca v-a placut acest capitol. Scurt, dar nu prea vreau sa le fac lungi. De ce? Ghiciti. Oricum, sper ca v-a facut placere să cititi. La sfarşit este o fraza (aka metafora) care suna asa "este o petala imbibata in praf de stele cazatoare". Va puteti da seama, dragii mei, de semnificatie? Fiecare cuvânt are un rol. Eu nu va oblig, dar sunt curioasa daca va veti ghici. Va astept ideiile despre ce ar putea sa insemne, va rog sa imi iertati repetitiile si o zi cat mai placuta va doresc.
Titlul este ok? Oh, daca ai sti cat am cautat. La inceput era „Visuri în parfum varatic”. Ciudat, stiu, dar dupa l-am ales pe acesta. Ideea principala (pe care ma voi baza) inca nu este inceputa, abia descriu personalitatea personajelor principale (trei cuvinte cu „p” *laughs*). Cu acel cuvant „si”, mersi ca mi-ai spus. Voi avea grija cu el de-acuma. In legatura cu modurile de expunere, imi voi da silinta mai mult. Actiunea este vaga, nimic interesant nu prea se intampla, stiu, dar acusica incepe ceva interesant *muhahaha*. Este Belinda, nu Belida. Ca in telenovele? Pff, nu m-am gandit la asta. Oricum, nu ii pot schimba numele. Poate sa ii pun o porecla? Vom mai vedea. Si pe ea si pe Armand i-ai descris foarte bine, nu pot spune nimic aici. In legatura cu Yvette, sper ca voi reusi sa va satisfac asteptarile. Greseli de tastare? Da, sunt constienta de faptul ca le am, dar citesc textul de multe ori si observ foarte putine. In legatura cu „efemer”, inca o data, imi voi da silinta.
Iti multumesc pentru nota zece. Ai terminat de citit peretele de cuvinte? Ok, ma bucur.
Asa ca, next-ul. Lectura placuta :*.
___________________________________________________________
Capitolul III
Pantofii roz atingeau usor podeaua, lasand in urma lor o dara curatata de praful persistent in restul incaperii. Paseste incet, scartaitul podelei vechi auzindu-se precum un fluier infundat cu apa, in timp ce zambeste si isi intinde mainile pentru a lua hartiile imprastiate de pe birou. Isi arunca privirea capruie spre cerul violet-rosiatic ce arunca ultimele raze calde ale acestei zile, desenand diferite forme hazlii pe peretii ai carui tapet sta sa cada. Pe muschiul moale si verde al unui copac de afara – singurul de altfel – sta prins intr-un cui ruginit, indoit precum un carlig de pescuit atins de prea multe ori de apa, o bucata destul de lunga de lemn pe care cu greu se pot descifra majusculele: „Moselle”. Oare cuvant frantuiesc in pronuntie?
Tanara se aseaza jos, rochia alba, dantelata floral, capatand o culoare gri. Isi trece degetul aratator peste buza superioara, - urma ultimului sarut putandu-se simti cu dulceata specifica cuvintelor tandre cu parfum de lavanda -. Despatureste una dintre foitele ingalbenite si isi poarta irisii caprui spre capatul ars al acesteia. „Lavande...” reuseste sa sopteasca vag, dupa care totul devine visuri nostalgice de vara si imbratisari tandre cu iz varatic de levantica.
***
Inconjoara paharul de sticla in interiorul caruia se afla ceaiul de lamaie – lichid acrisor de o culoare portocaliu-maronie – si se aseaza pe unul dintre scaunele din camera de oaspeti, fata in fata cu Belinda.
- Armand, am dorit sa te intreb... Poate suna putin cam straniu pentru ca niciodata nu am pus intrebari fara sens, dar, ahm...
Mestecand din imbucatura savarinei luata anterior, Armand scoate un „da?” mai mult mormait decat spus. Isi trece limba peste suprafata lucioasa a buzei, ridicandu-si capsorul brazdat de bucle satene, pieptanate lamentabil pentru a da un aspect cat de cat mai ingrijit. Dar, bineinteles, somnul ce l-a cuprins de dimineata nu i-a permis sa il aranjeze mai bine. Oricum, deplorabilitatea acestui stil ii confera un plus laturii sale copilaresti ce il caracterizeaza.
Lasa obiectul din cristal olandez pe masa si isi sprijina spatele drept de spatarul tapitat in satin verde al scaunului. Incepe sa se joace cu una dintre crengutele de liliac din vaza. Cateva flori instelate cad pe podeaua din lemn de brad. Doar atat. Cuvinte lancede ce nu doresc sa se faca auzite si privi curioase aruncate pe furis printre formele liliachii. O piesa melodramatica de teatru, mai bine spus, dar a carei complexitate sentimentala pluteste in aer, tensionandu-l cu strangeri usoare de pumni si clipiri dese ale pleoapelor.
Linistea, ca in orice piesa, este sparta de usa ce se deschide larg cu o impinsatura puternica si o voce dulce, puternica se face auzita in toata incaperea luminata de razele solare, cernute printre crengile ciresilor de afara. Sunetele pasilor se fac cu greu sesizabile si pielea alba a talpii lasa urme pe marmura rece.
- Belindaaa! Oh, draga mea prietena, pe unde tot umbli? Yvette isi trage un scaun si se aseaza, luand totodata o ceasca pregatita pe unul dintre dulapuri. Chiar sunt mirata de faptul ca te-ai trezit mai devreme, nu iti sta in fire. Isi ridica o mana si o plaseaza paralel cu blonda, aplecandu-se usor spre Armand si soptind niste fraze care oricum au fost intelese de amandoi. De fapt, doarme pana vine cineva si o trezeste, arunca dupa el sau ea cate o perna, mai motaie putin – adica vreo juma’ de ora – si apoi alehamite se ridica din pat, tarandu-si picioarele afara din camera.
Armand scapa un chicot subtil, fapt ce o face pe Belinda sa isi intoarca privirea spre dansul, sagetandu-l. Acesta incearca sa isi inabuse rasul, dar zambetul copilaresc inca persista pe fata.
- Aceeasi varsta, aceeasi mentalitate! Un an diferenta, atat. Dar lasati voi, nu trebuie sa va speriati, va voi educa eu pana la urma! incepe sa spuna blonda, poate cu un ton ce se poate numi tipat. Ei bine, poate ceva intre tonul normal si cel ce poate intra in categoria recent mentionata.
Iese din camera, ramanand doar cei doi tineri si linistea ce persista cateva minute dupa plecarea blondei. Yvette isi bea incet ceaiul, iar satenul aseaza crenguta inapoi in vaza. Armand isi arunca privirea trecator peste bruneta, observandu-i pijamaua de o nuanta deschisa. Zambeste la vederea buclelor de ciocolata amaruie ce cad din cocul negrijent prins cu cateva treceri ale degetelor albe printre suvite. Isi introduce in cavitatea bucala ultima bucatica de savarina. Trece usor cu limba peste buza inferioara, indepartand frisca ce ramasese pe suprafata acesteia. Ar vrea sa sparga acest zid ce salaslueste intre ei pentru a o cunoaste mai bine si sa descopere unde isi are radacinile aceasta stare de nostalgie. Il opresc acei ochi mari, caprui, ce il acapareaza cand doreste sa spuna ceva. Asa ca isi lipeste la loc buzele si renunta la orice idee de pace cu ea.
Bruneta isi trage scaunul mai aproape de el. Tanarul ii arunca o incruntatura a fetei, iar dansa un zambet. Se apleaca pe directia unde se afla el, cativa centimetri despartindu-i. Acesta procedeaza la fel ca inainte, dar acum i se pot vedea uimirea si adminatia cauzate de tupeul actiunilor fetei. Doreste sa se ridice, dar degetele subtiri ale tinerei ii ating bratul oprindu-l si, totodata, tragandu-l inapoi.
- Ţţ, stai acolo. Nu musc. Am ceva sa-ti spun.
Armand se conformeaza dupa ce timp de cateva secunde priveste obrajii trandafirii si irisii caprui ai lui Yvette. Inghite in sec si se aseaza la loc, cu o oarecare tragere de inima. Bruneta zambeste si elibereaza bratul sau.
- Stii ca peste cateva zile este ziua Belindei, nu? tanarul aproba cu o miscare de sus in jos. Ei, am de gand sa-i organizez o petrece. De fapt a fost ideea lui Brandon; ca si logodnic al ei a dorit sa ii ofere o zi de nastere spreciala. Deci? Te bagi in aceasta conspiratie?
Termina de pronuntat ultimul cuvant si soarbe cele cateva picaturi de ceai ramase, punand ceasca de unde a luat-o.
- Belinda a spus ca nu vrea nimic special si, in plus, toti sunt plecati. Crezi ca vei reusi ceva anume?
Afiseaza un zambet copilaresc pe fata, gandul ca Brandon o va intalni pe Belinda lovindu-i inima pe interior. Poate nu este chiar asa de grav, el putand-o face sa isi revina din aceasta stare de melancolie ce a cuprins-o, dar nu poate sti ca nu o va lua cu el. Posibil, tine cu adevarat la ea.
Yvette isi ridica mana in aer, zambind subtil. Satenul ofteaza si cu degetul aratator ii impinge mana in jos. Probabil daca nu ar fi avut putin bun-simt, bruneta ar fi comentat ceva, dar doar si-a arcuit buzele intr-o linie dreapta
- Ce v-a trecut prin mintisoara sa faceti? intreaba Armand, parand total dezinteresat. Sau doar ati spus ca veti face asta fara vreun plan anume?
- Normal ca avem un plan! La cum este ea, isi da seama imediat. Parca are ochi si la ceafa, n-am ce zice despre latura de detectiv din ea! ultimele doua propozitii atunca zambete pe buzele amandurora, tensiunea din aer mai diluandu-se si fiind inlocuita de clinchetele dintre lingurite si cesti. Oricum, mai bine am vorbi altundeva, aici ne poate auzi cu usurinta. Am cam riscat spunandu-ti in acest loc, zice cu un ton mai soptit, inghitind tot ceaiulul din alt pahar.
Se ridica de pe scaun si impinge scaunul cu un picior. Apoi se intreapta spre fereastra, inconjurand camera cu privirea: dulapuri azurii pe suprafata peretelui din fata ei, cu o masa in mijloc si cinci scaune. Atat. Isi vara capul afara, tragand aer in piept si stand cu zambetul larg. Isi trece degetul aratator peste buze, picaturile minuscule de ceai intinzandu-se mai bine. Isi inchide ochii inca o data, mainile si le lasa pe langa corp si pentru cateva milisecunde arcuirea buzelor disparand.
- Stii... Ce-ar fi daca mi-ai arata orasul? spune, ochii inca fiind inchisi si respirand adanc.
- Aha, cum vrei tu...
Isi intorce doar capul, privindu-l pe saten cu zambetul subtil si privirea blajina. Isi intinde mana, degetele lungi impletindu-i-se cu suvitele de par. Strange usor buclele, in timp ce Armand o examineaza cu atentie.
- Multam, chiar am nevoie de aer proaspat.
Si iese din incaperea luminata de cele cateva crengute de liliac, disparand in intunericul holului. Armand se uita in continuare la usa intre-deschisa, parca surprins de degajarea cu care Yvette vorbea cu el. Dar oare ce a fost cu acel „multam” pe care i la spus? Sunetele au ajuns imediat in urechea interna si nu a avut timp sa analizeze semnificatia lor. Bruneta a plecat prea repede. Pentru el nu este mare problema sa plece din aceasta casa in decurs de cateva ore, stie ca este un pretext pentru a cauta cadouri si toate cele. Dar privirea tandra pe care a vazut-o... Ce era cu ea si unde a mai vazut-o? Prea multa nostalgie pentru el, prea mult sentimente. Si acest parfum pe care il emana, il simte tot mai tare. Ii inunda narile si ii imbacseste hainele cu izul dulceag.
Isi trece degetele printre firele de par. Parca ii poate simti pielea alba peste capsor. Dar oare de ce? Narcisa dispare tot mai mult din gandurile sale nocturne cand sta in balcon, construind avioane din hartie pe care le arunca si isi pune dorinte copilaresti. Lavanda a aparut de cinci zile. El de patru nopti nu se poate gandi la altceva.
Se ridica de pe scaun si se indreapta spre usa.
- Cu adevarat, este o petala imbibata in praf de stele cazatoare...
Si incaperea ramane goala.
______________________________________________________________
Da, stiu, iar am intarziat cu acest capitol. Si poate ma veti crede, sau poate nu, dar am terminat de scris cam pe data de treisprezece a acestei luni. Am "dormit" (nu alta!) si nu am salvat un text de şase pagini. Pff, si ce ciuda mi-a fost.
Dar, ca sa lasam neatentia mea deoparte, sper ca v-a placut acest capitol. Scurt, dar nu prea vreau sa le fac lungi. De ce? Ghiciti. Oricum, sper ca v-a facut placere să cititi. La sfarşit este o fraza (aka metafora) care suna asa "este o petala imbibata in praf de stele cazatoare". Va puteti da seama, dragii mei, de semnificatie? Fiecare cuvânt are un rol. Eu nu va oblig, dar sunt curioasa daca va veti ghici. Va astept ideiile despre ce ar putea sa insemne, va rog sa imi iertati repetitiile si o zi cat mai placuta va doresc.