Un puzzle de 10 imagini

[Heratcher.21q]

Capitolul 3 :Un vechi prieten

Mergeam incet pe asfaltul de langa bloc...inca ma mai gandeam la ce sa intamplat in zilele trecute, ma gandeam la acel bilet, la acele fotografi si la ce ar trebui sa insemne ele pentru mine.
Ma uit din nou la acea fotografie, si o bag din nou prin buzunar, trebuia sa ajung la biserica sa vorbesc cu preotul, alta varianta nu mai aveam, pentru asta trebuia sa trec pe langa cimitir, imi i-au inima-n dinti si cu fata in jos grebesc pasul din ce in se mai mult.
Deodata ceva ma loveste in cap, ma intorc si vad un alt biletel, il deschid si citesc "Nu toti ingerii sunt buni", si pe cealalta parte o noua fotografie, o bag in buzunar si-mi continui drumul gandindu-ma la ce o insemna acel bilet, ajung in fata bisericii, intru, in fata altarului se afla o oglinda mare, si in oglinda nu eram eu ci o fata care semana cu mine, parca vroia sa-mi zica ceva dar n-am fost atenta pentru ca se auzeau niste picaturi venind din altar, ma apropi de altar, dar fata aceea din oglinda ma opreste:
-Stop, nu te duci acolo, pentru ca vei regreta"
-Dar cine esti?"
-Prostuta de tine, sunt TU!"
-Eu?"
-Da, tu din viitor
Apoi se auzi ceva:
-Taci Kcor!" se aude o voce venind de afara, ma intoc, era preotul care vine si ma i-a de mana
-Nu o baga in seama, nu este nimic in altar" ma trase spre iesire, insa ma smucesc si strig cu putere:
-Multumesc Kcor" si fug spre iesire, cat mai departe.

Inchid ochii, si fug inspaimantata pe langa cimitir, o voce palida imi trezeste putin simturile, cineva parca ma chema din acel abis negru, acea voce imi era tare cunoscuta, era vocea lui, NU...Haruka prietena mea di copilarie. Ma apropi de poarta cimitirlui, un vant puternic o izbeste de gard, inghit in sec si intru, cu cat ma apropiam mai mult cu atat vocea parca era din ce in ce mai slaba, pana cand sfarsie sa ma strige, deodata fac ochii mari, frunzele de pe jos fac un vartez in jurul meu, o lumina verde imi trece prin fata si mai multe, O NU! si mai multe, se aduna si fac un ghem mare iar din acel ghem iese..Haruka, o nu se apropie de mine, imi pierd echilibrul si cad jos, ea se tot apropia de mine, capul il tine in jos pentru a nu-l vedea, intinde o mana catre mine spunand "Ajuta-ma" deadoata isi ridica capul, era la fel de rosu, scoase limba la mine, Bleah, era plina de viermi care se infruptau din ea, si deodata ma priveste ochi, acea privire fulgeratoare ma facu sa devin inconstienta.
Deschid ochii, eram intr-o inchisoare din piatram incerca sa-mi misc mainile insa erau legate, incer si picoarele insa acelasi rezultat nu reuseama sa ma misc, eram legata intr-un fel de cerc rosu pe care erau niste simboluri pe care le vazusem pe usa altarului, deasupra mea se vedea cerul cu luna, in temnita intra Haruka, care, incepu sa faca un dans ciudat in jurul cercului, ma uit din nou la luna, era rosie
-Ce se intampla? strig eu disperata
-prostuta de tine, am nevoie ca sufletul tau sa devina negru pentru a reusi sa ma transport in el pentru a ma razbuna...zise Haruka
-Pe cine?"
-Gata cu vorba, SA INCEAPA RITUALUL, dar mai intai de asta am nevoie de prietenul meu de increde,... si aduce un sobolan imputit pe care il pune jos,
Ma gandesc putin si gasesc raspunsul, SOBOLANUL MA POATE SALVA, incep sa-l strig si aceasta sare pe umarul meu
-Te rog sobolanule, fac ce vrei numai elibereaza-ma!"parca inebunisem vorbeam cu un sobolan, acesta cobori si aduse o bucata de cascaval pe care mi-o arata.
-Vei primi mai multe bucati de cascaval....doar trebuie sa ma eliberezi cumva de aici. ziceam eu inspaimantata.
Sobolanul se urca din nou pe mine si incepu a-mi roade sforile.

~VA URMA~

astept parerile voastre despre acest capitol ^^