25-07-2012, 02:55 PM
Mergee neeetuuuuu'!!!
Asa.. vin cu sfarsitul, si imi pare rau ca eu trebuie sa-l postez, pentru ca probabil eu ma voi alege cu toate injuraturile.
Capitolul XVII
Adriano P.o.V
Part. 1
Trecusera deja 2 ani de cand locuiam cu Adu. Intre timp ne mutaseram impreuna si devenisem "iubiti". Nu stiu daca eram in stare sa ma sacrific pentru el, dar odata si odata voi afla. Ne mutaseram amandoi intr-un bloc din centrul orasului. Era un apartament cam mare pentru doar noi doi. Living, doua dormitoare, baie si o bucatarie imensa ( perfecta pentru fanteziile mele ). Pustiul era in ultimul an al liceului. Crescuse, s-a inaltat cu cativa centimetri si se ingreunase. Insa ramasese la fel de slab, fara prea multa masa musculara. Ii crescuse si parul, de 7 luni rafuzand sa se mai tunda. Si-l prindea in coada, altfel ajungandu-i pana mai jos de umeri. Odata cu el si-a lasat si bretonul sa creasca, ii ajungea putin mai jos de nas. Tot timpul era nevoit ba sa si-l prinda in clame, ba sa si-l dea dupa ureche. De obicei uram asta la baieti, dar cand o facea el era altceva. Era in pline examene, asa ca aveam voie numai o partida la trei zile. Invata continuu, incepusem sa ma port cu el ca un frate mai mare, care ii este insa si iubit. Eu? Eu ramasesem acelasi pervers melancolic. Nu crescusem, nu ma ingrasasem, nu era nimic nou la mine. Pe zi ce trece vedeam cum trece timpul, cum imi ramane cat mai putin timp cu pusti. Hotarasem ca dupa ce va termina facultatea, voi pleca. Nu puteam duce jocul dea soarecele si pisica cu politia tot restul vietii. Sau daca ma vor prinde pana atunci, ii voi lasa mostenirea de la taica-miu. Eram raspunzator de soarta lui, nu l-am putut ucide atunci cand am avut ocazia, iar acum devenisem prea atasat de el ca sa ii fac asa ceva.
Ziua incepuse ca oricare alta, l-am dus la scoala, unde ma intalnisem cu Niki, ca in fiecare zi de altfel. Facea acelasi lucru ca si mine, isi aducea iubita la scoala. Ii facusem lipeala cu Kimmy, prietena lui Adu. Ii pria, era mult mai zambitoare, si renuntase pentru ea la afacerile murdare din suburbii. Se reintoarse la facultate, anul III, la medicina. O salut si intru din nou in masina. Aveam o presimtire rea, simteam ca totul se va sfarsi azi. Simteam ca s-a scurs timpul, ca justitia isi va face odata si odata treaba. Dar de ce trebuia sa fie azi? Pornesc masina si ma indrept spre suburbii, ultimele afaceri de fixat. Odata ajuns ma indrept spre locul in care statea Kei, il salut si scot din buzunar un numar de telefon. Il indrept spre el, iar el il ia oarecum nehotarat din mana mea. Imediat cum nu mai am foita in mana ma intorc spre masina, auzind in urma mea:
- A...lex? Cine e asta, Adriano?
- Unu, combinate cu el dupa ce te lasi de prostii. Dar daca poti cat mai repede. ii spun intrand in masina si apoi inchizand usa. Inainte sa plec deschid geamul si completez:
- Aa, si spune-i lui David ca imi pare rau pentru pumnul ala. Stie el care. nu mai ascult ce are de zis si plec de acolo. Era ultima data cand ma mai plimbam pe strazile alea. Ajung inapoi in fata blocului, si imi las masina acolo, abandonata. Vroiam sa mai fac inca o plimbare, ultima. Aveam sa fac inchisoare pe viata pentru fapta ce o facusem acum 2 ani. Vroiam sa-mi intiparesc bine in memorie imaginea orasului... si, mai ales... imaginea pustiului. Inca ii spuneam asa, ma obisnuisem. Ii spuneam Adu doar cand eram in momente intime sau in plublic, la scoala. La un colt de strada dau peste "Domnu' Bagacios" , il mai stiti? Era la militie, ma prefac ca nu il vad dar el imi strica planurile concepute in 2 secunde. Se opreste in fata mea si ma priveste serios. Eu, cu mainile in buzunar si prefacandu-ma ca nu il vad, vreau sa trec pe langa el. Insa o mana fixata pe pieptul meu ma opreste. Imi intorc privirea spre el, iar el, fara sa se uite spre mine, imi spune:
- Pana aci ti-a fost. imi transmite si face doi pasi in fata, iar inainte sa se departeze prea mult completez:
- Stiu....parasesc spatiul de cativa metri pe care l-am creat cu Al si imi continui plimbarea. Ma duc spre cabinetul de avocatura, si caut un anume "Michael Gold". Il gasesc, si intru in biroul lui. Un birou plin de hartoage, de stampile si de dosare. In spatele lui se ascunde un om mereu ocupat, care atunci cand observa ca am intrat isi ridica ochelarii si zambeste. Ma intampina cu un "ce te aduce pe aici?" calduros. Dupa ceva timp de discutat ies multumit din biroul lui, indreptandu-ma spre scoala pustiului. Era momentul sa-l iau de la scoala. Ultima data cand faceam asta. Ma duc pe jos, era prima data cand faceam asta, cand nu eram cu masina. Adu ma astepta in fata scolii, cautand cu privirea masina. E putin uimit cand ma vede fara masina, il iau de mana si il sarut, aveam o pofta sa-i simt buzele care durea. Ma impinge, adica incearca, dar vad ca o face si ma opresc. Ii spun ca trebuie sa mergem undeva, il iau de mana si ma intorc de unde am venit. Mai precis spre cabietul de avocatura. Adu se uita tot timpul nedumerit, dar n-a scos nici un cuvant pana am ajuns in biroul avocatului. I-am spus sa stea jos, in timp ce eu m-am retras intr-un colt cu Michael, pentru a discuta ultimele amanunte. Ma intorc langa Adu, iar el se tot uita nedumerit la mine, iar cand vrea sa ma intrebe ceva avocatul intervine:
- Aici sunt actele. Adam, te rog...
- Ce? Ce acte? Ce sunt astea, Ade? ma intreaba afisand niste ochi de care o sa-mi fie al naibii de dor.
- Semneaza-le, piticot. Nu e nimic de care sa-ti faci griji. in continuare ma privea oarecum speriat. Semneaza locul indicat de avocat. Dupa terminarea formalitatilor il iau din nou de mana si iesim din birou. Ma urma fara sa scoata vreaun cuvant. Ajunsi in fata blocului il iau pe brate si incep sa urc scarile. La etajul 4, unde se afla apartamentul nostru, pustiul imi cere sa-l las jos. Ma supun si deschid usa apartamentului. Mergem amandoi in dormitor, pustiul pentru a-si lasa geanta, iar eu... Eu intr-o fractiune de secunda sunt deasupra lui, in pat, sarutandu-l. Vroiam sa profit de ultimele clipe cat mai mult. Nu vroiam sa le irosesc pe perversiuni inutile. Imi ajungeau saruturile, la care pustiul invatase sa raspunda. Ma avantam din ce in ce mai mult, il strangeam din ce in ce mai tare, vrand sa nu mai simt durerea pe care o simteam. Pustiul ma invatase sa simt. Sa nu ma mai infund in furie si sa imi dau arama pe fata. Recunosc, ma durea al dracului de mult sentimentul ca nu o sa-l mai am. Ca odata si odata va veni altul care imi va lua locul, in inima lui Adu. De 9 ani n-am mai plans. M-am inchis in mine. si, chiar daca sufeream, nu lasam sa se vada. Insa acum...acum durea prea tare.
Part. 2 Adam P.o.V
De dimineata aveam un sentiment ciudat, ca era ce se va intampla insa am incercat sa imi spun ca nu e nimic. Au trecut doi ani de când Ade falsificase documentele cum ca ar fi tutorele meu dar in acei doi ani am inceput sa tin la el, ba chiar sa-l iubesc as putea spune - insa nu i-am zis-o nicioada. La scoala nu s-au intamplat prea multe, Sam a fost iubita lui Al pentru cateva saptamani, Kimmy s-a combinat cu o prietena de-a lui Ade, ceea ce a schimbat-o mult - adica, nu mai era aceiasi fata timida de la inceput, vorbea cu toti.
Oricum, ziua a fost una stresanta, mai ales ca nu puteam s-mi iau gandul de la Ade. Am vrut sa plec mai devreme insa m-a oprit Kimmy asa ca l-am asteptat la sfarsitul orelor. Ceea ce mi s-a parut ciudat a fost faptul ca a venit pe jos, ceea ce de când il cunoscusem nu facuse niciodata. Am mers la un avocat, sau ce era ala. Nu stiam ce se întampla, am semnat insa ma ingrijora si l-am intrebat de ele insa nu mi-a zis nimic clar. Când am ajuns in apartament, m-a luat prins surprindere, m-a imbratisat puternic si am cazut pe pat. I-am raspuns fiecarui sarut, la fiecare imbratisare. In doi ani ma obisnuisem cu vocabularul lui pervers si cu ceea ce imi placea, ba chiar ma simteam ciudat de bine cu el. L-am privit cateva secunde, pana cand si-a afundat chipul in tricoul meu. Am vrut sa-l întreb de ce se comporta asa. Îmi ascundea ceva ? insa cum am deschis gura ss-i spun ... plangea? Marele Ade, plangea? m-am panicat si m-am ridicat in fund. Mi-am pus mainile in jurul lui si am oftat.
- Ce-mi ascunzi, Ade ? De ce te feresti de mine... doar ma stii mai bine decat oricine.
M-a privit pentru cateva secunde si m-a sarutat ( am cazut din nou pe pat ) fara sa-mi raspunda la intrebare. Am mai intrebat odata ce-i cu el insa el a tacut si a doua oara si deja incepea sa ma sperie.
- Ade, la dr*cu', zi ce naiba ai. am spus. Injurasem de cateva ori în viata mea, ma uimise si pe mine de ceea ce spusesem. M-a privit si s-a ridicat, eu imediat dupa el. S-a asezat in fund, eu mi-am pus capul pe picioarele lui.
- Nimic important, piticot, doar ca nu ma simt bine de azi-dimineata.
- Pai de ce m-ai plimbat pe la ala si ..plângi? Nu te cred... i-am mangaiat obrazul insa el mi-a luat mana si mi-a sarutat-o.
- Piticot, vreau sa mananc ceva. Ceva dulce.. Mai avem din ciocolata de ieri?
- Doar trei bucatele.
M-am ridicat si m-am dus la bucstarie de unde a luat ambalajul si i-am adus-o. M-a prins de incheietura si m-a tras în bratele lui. M-a intrebat daca vreau si eu... sincer, nu prea aveam chef dar am dat din cap afirmativ. A luat o bucatica cu dintii si a inchis ochii. A spus sa o iau singur, ceea ce am si facut, fara nici cea mai mica jena si fara sa fiu timid. Era dulce, la fel ca Ade dupa ce mi-am dat seama prima oară ca nu era asa de rru precum parea. Am ramas in pozitia aia cateva minute, sarutandu-ne, cateodata isi mai lasa mana pe fundul meu, dar nimic mai mult.
- Piticot, promite-mi ca nu o sa ma uiti vreodata.
- Ce ti-a veni ? Adica... eu, cum sa te uit ? Stii, eu, pe tine...
Nu am continuat. Ma infiora atitudinea lui si cuvintele pe care mi le spunea ma ducea la gândul ca avea de gand sa se sinucida si as fi facut orice sa-l opresc..ori as face-o inaintea lui. Am oftat si m-am apropiat sa-l sarut insa am fost oprit de telefon. Era Al, nu ma mai sunase de ceva vreme. M-am dat jos de pe picioarele lui Ade si am raspuns.
- Adam, il iubesti pe ticalosul ala? Stii ca ti-a ucis parintii, corect? Ah, normal ca stii. Ai fost singurul martor, de ce nu ai zis nimic, nebunule? Vrei să fii luat drept complice?!
Cum? De cand stia ..sau cand aflase? De-aia se purta Ade asa, era pe cale sa fie prins? Nu, era imposibil, nimeni nu il vazuse inafar de mine iar amprente erau numai ale mele atunci cand a plecat el...
- Da. Stiam si da. Al, te rog, lasa-l... doar stii, imi e greu.
- Mda, taci piticot si da-l pe el la telefon. Nu vreau sa ma cert cu tine, esti prietenul meu si deja am incercat sa-i conving pe aia ca esti doar martor si amenintat - incearca sa ma ajuti doar spunand ca am dreptate.
I l-am dat pe Al la telefon. Au avut o conversatie scurta, Ade parea foarte calm iar imediat cum a inchis, mi-a dat telefonul. M-a imbratiaat strans si s-a pus in genunchi in fata mea.
- Adu, stii ca esti prima persoana care m-a facut sa simt iubire? idiotule.
Fara sa stiu de ce, am inceput sa plang si nu incet.. nu-l mai vedeam din cauza lacrimilor. A incercat sa mi le stearga, insa au urmat si altele. Ce facea, se ducea la politie? Nu era prea incapatanat. M-a prins de umeri si mi-a spus sa raman acolo si apoi s-a ridicat. L-am prins de tricoul si l-am privit in ochii lui albastri de care-mi placuse din prima clipa ( da, din ziua in care-l vazusem pe aleea casei mele )
- Nu pleca. Unde vrei sa te duci? am reusit sa-i spun insa nu mi-a raspuns, doar m-a sarutat. A insitat apoi sa raman acolo, apoi a iesit... dar exact inainte am vrut sa-i spun sa nu plece. Sentimentul ca avea sa se intample ceva era tot mai greu de ignorat. Am iesit cu cateva minute in urma dupa el, il auzeam cum urca ( noi stand la ultimul etaj... ). Am alergat ( am si cazut odata ) dupa el. Cand am ajuns sus pe bloc, fuma. De ce ?
- Ce vrei sa faci? Esti prost? am tipat dupa el si cand m-a vazut acolo a facut ochii mari, de parca era ingrijorat de ceva. Eu insa m-am dus langă el si am oftat. Vrei sa pleci fara mine? Sa ma lasi in urma?
- Adam, de ce ai venit? E periculos.
- Spune-i cui ii pasa. Zi, ce vroiai sa faci ?
Nu a raspuns ... aduca a vrut insa la baza blocului se auzeau sirenele masinilor. Cum se intamplase? Cine ce a gasit? L-am prins de mana, l-am indemnat sa fugim, insa pana si eu stiam ca nu aveam unde. M-a imbratisat si mi-a spus sa fug, sa ma ascund insa m-am facut ca nu-l aud.
- Ade, la dracu'. Te iubesc, nu plec de aici fara tine.
Am spus-o. In sfarsit am spus-o. S-a uitat la mine de parca eram de pe alta planeta. A spus incet un „stiu” si a zambit ...dar nu pentru mult timp. Am auzit usa bufnind, erau trei politisti... sau de la CSI , nu stiam eu exact. Erau ceva de genu „mainile sus” ca in filme. Dar nu i-am ascultat, l-am imbratisat strans pe Ade.
- Ti-am spus sa nu-mi ingreunezi situatia, Adam.
Al ? unde..era aclo, insa nu era unul dintre cei care intrase. A intrat ultimul, avansase in grad si pe mine nu ma anuntase. Il cred, doar locuiam si-l iubeam pe cel pe care el nu-l suporta. M-am pus in fata lui Ade, cu mainile deschise, incercand oarecum sa-l protejez insa stiam ca avea de gand sa faca vreo prostie.
- Nu miscati. Baieti, arestatii. Imi pare rau, Adam.
- Mie nu. a spus Ade si m-a prins de mijloc, si s-a intors cu spatele iar cineva l-a împuscat in spate ( pentru ca a fost numai un singur glonte, banuiam ca e Al ) . Am cazut amandoi, el deasupra mea, privindu-ma cu ochi tristi iar eu deja incepusem sa plang. De ce trebuia sa fiu eu cel care le patea pe cele rele de fiecare data?
- Ade, numai .. lasa-i ...numai.. am spus atingandu-i obrazul. A dat din cap in semn că nu si s-a aplecat sa ma sarute, in acel moment ceilalti prosti l-am nimerit. Ade s-a dezechilibrat si a cazut... M-a privit si mi-a spus un „te iubesc, piticule”. M-am miscat putin si l-am sarutat ... Ma saturasem. L-am prins de umeri si m-am rostogolit, l-am sarutat pentru ultima oara. Erau numai trei gloante, s-ar fi putut face bine... insa eu ajunsesem la capat. Cand ma introsesem deasupra , imi asumasem un risc. Ofitetii care probabil s-au speriat de miscarea mea s-au panicat si au tras. In acel moment o durere ingrozitoare in vreo doua locuri m-a facut sa cad cu capul pe pieptul iubitului meu. Si-a pus mana incet pe capul meu si a tusit incet.
- Ti-...am zis...
- Te iubesc... i-am spus si am strans tricoul insangerat cu putere. Am tusit incet si am ridicat incet capul. A spus un „ si eu” incet apoi a inchis ochii. Am vrut sa plang, dar n-aveam nevoie. Deja totul se incetosa, auzeam din ce in ce mai putin vocea lui Al care tipa la mine... sau asa cred... in sfarsit , totul se terminase si puteam sa fiu cu cel care-mi daduse un sens chiar daca nu fusese intr-un mod corect. Ii iubesc, o sa-l iubesc mereu si daca ar fi ca Dumnezeu sa ne desparta, înseamna ca distruge o iubire... Si as face orice sa ajung la Ade al meu.
***
M-am trezit pe o campie verde, totul mirosea a flori. Ce se intamplase? Eram in fata a doua usi deschise. Mama.. ma chema la ea...toata familia mea era acolo. Am zambit insa privirea mea s-a oprit la cealalta usa. Mi-am iubit enorm familia insa pe El mai mult. Am sarit in acea lumina, doream sa ajung la Adriano, la cel pe care l-am iubit mai mult decat orice. In rest, totul a ramas o poveste perfecta pe care am trait-o amandoi în Paradis.
Scuzati daca mai gasiti diacritice.
Asa.. vin cu sfarsitul, si imi pare rau ca eu trebuie sa-l postez, pentru ca probabil eu ma voi alege cu toate injuraturile.
Capitolul XVII
Adriano P.o.V
Part. 1
Trecusera deja 2 ani de cand locuiam cu Adu. Intre timp ne mutaseram impreuna si devenisem "iubiti". Nu stiu daca eram in stare sa ma sacrific pentru el, dar odata si odata voi afla. Ne mutaseram amandoi intr-un bloc din centrul orasului. Era un apartament cam mare pentru doar noi doi. Living, doua dormitoare, baie si o bucatarie imensa ( perfecta pentru fanteziile mele ). Pustiul era in ultimul an al liceului. Crescuse, s-a inaltat cu cativa centimetri si se ingreunase. Insa ramasese la fel de slab, fara prea multa masa musculara. Ii crescuse si parul, de 7 luni rafuzand sa se mai tunda. Si-l prindea in coada, altfel ajungandu-i pana mai jos de umeri. Odata cu el si-a lasat si bretonul sa creasca, ii ajungea putin mai jos de nas. Tot timpul era nevoit ba sa si-l prinda in clame, ba sa si-l dea dupa ureche. De obicei uram asta la baieti, dar cand o facea el era altceva. Era in pline examene, asa ca aveam voie numai o partida la trei zile. Invata continuu, incepusem sa ma port cu el ca un frate mai mare, care ii este insa si iubit. Eu? Eu ramasesem acelasi pervers melancolic. Nu crescusem, nu ma ingrasasem, nu era nimic nou la mine. Pe zi ce trece vedeam cum trece timpul, cum imi ramane cat mai putin timp cu pusti. Hotarasem ca dupa ce va termina facultatea, voi pleca. Nu puteam duce jocul dea soarecele si pisica cu politia tot restul vietii. Sau daca ma vor prinde pana atunci, ii voi lasa mostenirea de la taica-miu. Eram raspunzator de soarta lui, nu l-am putut ucide atunci cand am avut ocazia, iar acum devenisem prea atasat de el ca sa ii fac asa ceva.
Ziua incepuse ca oricare alta, l-am dus la scoala, unde ma intalnisem cu Niki, ca in fiecare zi de altfel. Facea acelasi lucru ca si mine, isi aducea iubita la scoala. Ii facusem lipeala cu Kimmy, prietena lui Adu. Ii pria, era mult mai zambitoare, si renuntase pentru ea la afacerile murdare din suburbii. Se reintoarse la facultate, anul III, la medicina. O salut si intru din nou in masina. Aveam o presimtire rea, simteam ca totul se va sfarsi azi. Simteam ca s-a scurs timpul, ca justitia isi va face odata si odata treaba. Dar de ce trebuia sa fie azi? Pornesc masina si ma indrept spre suburbii, ultimele afaceri de fixat. Odata ajuns ma indrept spre locul in care statea Kei, il salut si scot din buzunar un numar de telefon. Il indrept spre el, iar el il ia oarecum nehotarat din mana mea. Imediat cum nu mai am foita in mana ma intorc spre masina, auzind in urma mea:
- A...lex? Cine e asta, Adriano?
- Unu, combinate cu el dupa ce te lasi de prostii. Dar daca poti cat mai repede. ii spun intrand in masina si apoi inchizand usa. Inainte sa plec deschid geamul si completez:
- Aa, si spune-i lui David ca imi pare rau pentru pumnul ala. Stie el care. nu mai ascult ce are de zis si plec de acolo. Era ultima data cand ma mai plimbam pe strazile alea. Ajung inapoi in fata blocului, si imi las masina acolo, abandonata. Vroiam sa mai fac inca o plimbare, ultima. Aveam sa fac inchisoare pe viata pentru fapta ce o facusem acum 2 ani. Vroiam sa-mi intiparesc bine in memorie imaginea orasului... si, mai ales... imaginea pustiului. Inca ii spuneam asa, ma obisnuisem. Ii spuneam Adu doar cand eram in momente intime sau in plublic, la scoala. La un colt de strada dau peste "Domnu' Bagacios" , il mai stiti? Era la militie, ma prefac ca nu il vad dar el imi strica planurile concepute in 2 secunde. Se opreste in fata mea si ma priveste serios. Eu, cu mainile in buzunar si prefacandu-ma ca nu il vad, vreau sa trec pe langa el. Insa o mana fixata pe pieptul meu ma opreste. Imi intorc privirea spre el, iar el, fara sa se uite spre mine, imi spune:
- Pana aci ti-a fost. imi transmite si face doi pasi in fata, iar inainte sa se departeze prea mult completez:
- Stiu....parasesc spatiul de cativa metri pe care l-am creat cu Al si imi continui plimbarea. Ma duc spre cabinetul de avocatura, si caut un anume "Michael Gold". Il gasesc, si intru in biroul lui. Un birou plin de hartoage, de stampile si de dosare. In spatele lui se ascunde un om mereu ocupat, care atunci cand observa ca am intrat isi ridica ochelarii si zambeste. Ma intampina cu un "ce te aduce pe aici?" calduros. Dupa ceva timp de discutat ies multumit din biroul lui, indreptandu-ma spre scoala pustiului. Era momentul sa-l iau de la scoala. Ultima data cand faceam asta. Ma duc pe jos, era prima data cand faceam asta, cand nu eram cu masina. Adu ma astepta in fata scolii, cautand cu privirea masina. E putin uimit cand ma vede fara masina, il iau de mana si il sarut, aveam o pofta sa-i simt buzele care durea. Ma impinge, adica incearca, dar vad ca o face si ma opresc. Ii spun ca trebuie sa mergem undeva, il iau de mana si ma intorc de unde am venit. Mai precis spre cabietul de avocatura. Adu se uita tot timpul nedumerit, dar n-a scos nici un cuvant pana am ajuns in biroul avocatului. I-am spus sa stea jos, in timp ce eu m-am retras intr-un colt cu Michael, pentru a discuta ultimele amanunte. Ma intorc langa Adu, iar el se tot uita nedumerit la mine, iar cand vrea sa ma intrebe ceva avocatul intervine:
- Aici sunt actele. Adam, te rog...
- Ce? Ce acte? Ce sunt astea, Ade? ma intreaba afisand niste ochi de care o sa-mi fie al naibii de dor.
- Semneaza-le, piticot. Nu e nimic de care sa-ti faci griji. in continuare ma privea oarecum speriat. Semneaza locul indicat de avocat. Dupa terminarea formalitatilor il iau din nou de mana si iesim din birou. Ma urma fara sa scoata vreaun cuvant. Ajunsi in fata blocului il iau pe brate si incep sa urc scarile. La etajul 4, unde se afla apartamentul nostru, pustiul imi cere sa-l las jos. Ma supun si deschid usa apartamentului. Mergem amandoi in dormitor, pustiul pentru a-si lasa geanta, iar eu... Eu intr-o fractiune de secunda sunt deasupra lui, in pat, sarutandu-l. Vroiam sa profit de ultimele clipe cat mai mult. Nu vroiam sa le irosesc pe perversiuni inutile. Imi ajungeau saruturile, la care pustiul invatase sa raspunda. Ma avantam din ce in ce mai mult, il strangeam din ce in ce mai tare, vrand sa nu mai simt durerea pe care o simteam. Pustiul ma invatase sa simt. Sa nu ma mai infund in furie si sa imi dau arama pe fata. Recunosc, ma durea al dracului de mult sentimentul ca nu o sa-l mai am. Ca odata si odata va veni altul care imi va lua locul, in inima lui Adu. De 9 ani n-am mai plans. M-am inchis in mine. si, chiar daca sufeream, nu lasam sa se vada. Insa acum...acum durea prea tare.
Part. 2 Adam P.o.V
De dimineata aveam un sentiment ciudat, ca era ce se va intampla insa am incercat sa imi spun ca nu e nimic. Au trecut doi ani de când Ade falsificase documentele cum ca ar fi tutorele meu dar in acei doi ani am inceput sa tin la el, ba chiar sa-l iubesc as putea spune - insa nu i-am zis-o nicioada. La scoala nu s-au intamplat prea multe, Sam a fost iubita lui Al pentru cateva saptamani, Kimmy s-a combinat cu o prietena de-a lui Ade, ceea ce a schimbat-o mult - adica, nu mai era aceiasi fata timida de la inceput, vorbea cu toti.
Oricum, ziua a fost una stresanta, mai ales ca nu puteam s-mi iau gandul de la Ade. Am vrut sa plec mai devreme insa m-a oprit Kimmy asa ca l-am asteptat la sfarsitul orelor. Ceea ce mi s-a parut ciudat a fost faptul ca a venit pe jos, ceea ce de când il cunoscusem nu facuse niciodata. Am mers la un avocat, sau ce era ala. Nu stiam ce se întampla, am semnat insa ma ingrijora si l-am intrebat de ele insa nu mi-a zis nimic clar. Când am ajuns in apartament, m-a luat prins surprindere, m-a imbratisat puternic si am cazut pe pat. I-am raspuns fiecarui sarut, la fiecare imbratisare. In doi ani ma obisnuisem cu vocabularul lui pervers si cu ceea ce imi placea, ba chiar ma simteam ciudat de bine cu el. L-am privit cateva secunde, pana cand si-a afundat chipul in tricoul meu. Am vrut sa-l întreb de ce se comporta asa. Îmi ascundea ceva ? insa cum am deschis gura ss-i spun ... plangea? Marele Ade, plangea? m-am panicat si m-am ridicat in fund. Mi-am pus mainile in jurul lui si am oftat.
- Ce-mi ascunzi, Ade ? De ce te feresti de mine... doar ma stii mai bine decat oricine.
M-a privit pentru cateva secunde si m-a sarutat ( am cazut din nou pe pat ) fara sa-mi raspunda la intrebare. Am mai intrebat odata ce-i cu el insa el a tacut si a doua oara si deja incepea sa ma sperie.
- Ade, la dr*cu', zi ce naiba ai. am spus. Injurasem de cateva ori în viata mea, ma uimise si pe mine de ceea ce spusesem. M-a privit si s-a ridicat, eu imediat dupa el. S-a asezat in fund, eu mi-am pus capul pe picioarele lui.
- Nimic important, piticot, doar ca nu ma simt bine de azi-dimineata.
- Pai de ce m-ai plimbat pe la ala si ..plângi? Nu te cred... i-am mangaiat obrazul insa el mi-a luat mana si mi-a sarutat-o.
- Piticot, vreau sa mananc ceva. Ceva dulce.. Mai avem din ciocolata de ieri?
- Doar trei bucatele.
M-am ridicat si m-am dus la bucstarie de unde a luat ambalajul si i-am adus-o. M-a prins de incheietura si m-a tras în bratele lui. M-a intrebat daca vreau si eu... sincer, nu prea aveam chef dar am dat din cap afirmativ. A luat o bucatica cu dintii si a inchis ochii. A spus sa o iau singur, ceea ce am si facut, fara nici cea mai mica jena si fara sa fiu timid. Era dulce, la fel ca Ade dupa ce mi-am dat seama prima oară ca nu era asa de rru precum parea. Am ramas in pozitia aia cateva minute, sarutandu-ne, cateodata isi mai lasa mana pe fundul meu, dar nimic mai mult.
- Piticot, promite-mi ca nu o sa ma uiti vreodata.
- Ce ti-a veni ? Adica... eu, cum sa te uit ? Stii, eu, pe tine...
Nu am continuat. Ma infiora atitudinea lui si cuvintele pe care mi le spunea ma ducea la gândul ca avea de gand sa se sinucida si as fi facut orice sa-l opresc..ori as face-o inaintea lui. Am oftat si m-am apropiat sa-l sarut insa am fost oprit de telefon. Era Al, nu ma mai sunase de ceva vreme. M-am dat jos de pe picioarele lui Ade si am raspuns.
- Adam, il iubesti pe ticalosul ala? Stii ca ti-a ucis parintii, corect? Ah, normal ca stii. Ai fost singurul martor, de ce nu ai zis nimic, nebunule? Vrei să fii luat drept complice?!
Cum? De cand stia ..sau cand aflase? De-aia se purta Ade asa, era pe cale sa fie prins? Nu, era imposibil, nimeni nu il vazuse inafar de mine iar amprente erau numai ale mele atunci cand a plecat el...
- Da. Stiam si da. Al, te rog, lasa-l... doar stii, imi e greu.
- Mda, taci piticot si da-l pe el la telefon. Nu vreau sa ma cert cu tine, esti prietenul meu si deja am incercat sa-i conving pe aia ca esti doar martor si amenintat - incearca sa ma ajuti doar spunand ca am dreptate.
I l-am dat pe Al la telefon. Au avut o conversatie scurta, Ade parea foarte calm iar imediat cum a inchis, mi-a dat telefonul. M-a imbratiaat strans si s-a pus in genunchi in fata mea.
- Adu, stii ca esti prima persoana care m-a facut sa simt iubire? idiotule.
Fara sa stiu de ce, am inceput sa plang si nu incet.. nu-l mai vedeam din cauza lacrimilor. A incercat sa mi le stearga, insa au urmat si altele. Ce facea, se ducea la politie? Nu era prea incapatanat. M-a prins de umeri si mi-a spus sa raman acolo si apoi s-a ridicat. L-am prins de tricoul si l-am privit in ochii lui albastri de care-mi placuse din prima clipa ( da, din ziua in care-l vazusem pe aleea casei mele )
- Nu pleca. Unde vrei sa te duci? am reusit sa-i spun insa nu mi-a raspuns, doar m-a sarutat. A insitat apoi sa raman acolo, apoi a iesit... dar exact inainte am vrut sa-i spun sa nu plece. Sentimentul ca avea sa se intample ceva era tot mai greu de ignorat. Am iesit cu cateva minute in urma dupa el, il auzeam cum urca ( noi stand la ultimul etaj... ). Am alergat ( am si cazut odata ) dupa el. Cand am ajuns sus pe bloc, fuma. De ce ?
- Ce vrei sa faci? Esti prost? am tipat dupa el si cand m-a vazut acolo a facut ochii mari, de parca era ingrijorat de ceva. Eu insa m-am dus langă el si am oftat. Vrei sa pleci fara mine? Sa ma lasi in urma?
- Adam, de ce ai venit? E periculos.
- Spune-i cui ii pasa. Zi, ce vroiai sa faci ?
Nu a raspuns ... aduca a vrut insa la baza blocului se auzeau sirenele masinilor. Cum se intamplase? Cine ce a gasit? L-am prins de mana, l-am indemnat sa fugim, insa pana si eu stiam ca nu aveam unde. M-a imbratisat si mi-a spus sa fug, sa ma ascund insa m-am facut ca nu-l aud.
- Ade, la dracu'. Te iubesc, nu plec de aici fara tine.
Am spus-o. In sfarsit am spus-o. S-a uitat la mine de parca eram de pe alta planeta. A spus incet un „stiu” si a zambit ...dar nu pentru mult timp. Am auzit usa bufnind, erau trei politisti... sau de la CSI , nu stiam eu exact. Erau ceva de genu „mainile sus” ca in filme. Dar nu i-am ascultat, l-am imbratisat strans pe Ade.
- Ti-am spus sa nu-mi ingreunezi situatia, Adam.
Al ? unde..era aclo, insa nu era unul dintre cei care intrase. A intrat ultimul, avansase in grad si pe mine nu ma anuntase. Il cred, doar locuiam si-l iubeam pe cel pe care el nu-l suporta. M-am pus in fata lui Ade, cu mainile deschise, incercand oarecum sa-l protejez insa stiam ca avea de gand sa faca vreo prostie.
- Nu miscati. Baieti, arestatii. Imi pare rau, Adam.
- Mie nu. a spus Ade si m-a prins de mijloc, si s-a intors cu spatele iar cineva l-a împuscat in spate ( pentru ca a fost numai un singur glonte, banuiam ca e Al ) . Am cazut amandoi, el deasupra mea, privindu-ma cu ochi tristi iar eu deja incepusem sa plang. De ce trebuia sa fiu eu cel care le patea pe cele rele de fiecare data?
- Ade, numai .. lasa-i ...numai.. am spus atingandu-i obrazul. A dat din cap in semn că nu si s-a aplecat sa ma sarute, in acel moment ceilalti prosti l-am nimerit. Ade s-a dezechilibrat si a cazut... M-a privit si mi-a spus un „te iubesc, piticule”. M-am miscat putin si l-am sarutat ... Ma saturasem. L-am prins de umeri si m-am rostogolit, l-am sarutat pentru ultima oara. Erau numai trei gloante, s-ar fi putut face bine... insa eu ajunsesem la capat. Cand ma introsesem deasupra , imi asumasem un risc. Ofitetii care probabil s-au speriat de miscarea mea s-au panicat si au tras. In acel moment o durere ingrozitoare in vreo doua locuri m-a facut sa cad cu capul pe pieptul iubitului meu. Si-a pus mana incet pe capul meu si a tusit incet.
- Ti-...am zis...
- Te iubesc... i-am spus si am strans tricoul insangerat cu putere. Am tusit incet si am ridicat incet capul. A spus un „ si eu” incet apoi a inchis ochii. Am vrut sa plang, dar n-aveam nevoie. Deja totul se incetosa, auzeam din ce in ce mai putin vocea lui Al care tipa la mine... sau asa cred... in sfarsit , totul se terminase si puteam sa fiu cu cel care-mi daduse un sens chiar daca nu fusese intr-un mod corect. Ii iubesc, o sa-l iubesc mereu si daca ar fi ca Dumnezeu sa ne desparta, înseamna ca distruge o iubire... Si as face orice sa ajung la Ade al meu.
***
M-am trezit pe o campie verde, totul mirosea a flori. Ce se intamplase? Eram in fata a doua usi deschise. Mama.. ma chema la ea...toata familia mea era acolo. Am zambit insa privirea mea s-a oprit la cealalta usa. Mi-am iubit enorm familia insa pe El mai mult. Am sarit in acea lumina, doream sa ajung la Adriano, la cel pe care l-am iubit mai mult decat orice. In rest, totul a ramas o poveste perfecta pe care am trait-o amandoi în Paradis.
Scuzati daca mai gasiti diacritice.
![[Imagine: vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png]](http://fc00.deviantart.net/fs70/f/2012/314/b/6/vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png)
You don't have to 8e a good person to 8e a hero.