Our Game

[Denny]

Hello~ i'm here again~, am venit mai repede cu un capitol nou, sper să vă palcăăăă! Mă bucur că sunteti de aceeaşi parere cu mine În legatură cuplului YooSu, sunt perfecti unul pentru celalalt. xD [desşi mai nou dau spre JunChun, cu Junsu top :)))))))))]
Capitolul asta e emotional [soulmate aşa a zis] şiiiiii sper să o urâţi şi mai mult pe Seulgi! :3

Comentssss:

Addeh. - Hello bb ;;) mă bucur că ţia placut acest mic interlude din perspectiva lui Chun, o să mai urmeze câteva, cred. ;3 Multumesc d eocmentariu şi sper să citeşti si acest capitol. *hugs*

βεκi - Ţi-am adus capitolul asta repede, aşa cum ai cerut, ma' queen :)))). Da, JaeJae e o cute pie ;3 când mă gândesc că şi ştie gatii[in realiate] mi tot mai ciudă că nu îl am drept soţ. Multumesc că-ţi faci timp să dai un comm chiar dacă eşti ocupată. sper să îţi placa ;3

dot dot curve :) - Hello, darling! Încerc să reduc greşeli. Mă bucur că ţi-a placut smut-ul. Hehe. Mersi de comm ;3 sper să îţi placă şi acest capitol.

Psycho XD - Sweetheart! mă bucur că te-am facut să râzi :))))) şi eu am râs în timp ce scriam =). Mersi de comm şi sper să-ţi placă acest capitol ;3

Elz ÅŸi Atât - Ohmygod! Cititor now ;_; Hello there ;3 welcome to the dark side! :))) Nu ştii cât mp bucurp faptul cp îţi place ficul ;3 aşa mă face să fiu de fericităăăăăă! Da, JaeJae e sensibil Şi în fic, dar şi înn realitate ;-; he is so pure ;-; . Multumesc de comm :* şi sper să îţi placă continuarea!



Multumesc şi celor care citesc şiiii nu comenteaza, datorită vouă am vizualizari multe ;3 me loves that ;3. Anyway, enjoy the chapter!



Melodie care m-a inspiraaaat! : Jaejoong - It's only my world
Ador melodia aceasta, e atat de perfecta, vocea luiiii ;_; e perfecta. [si da, e live asdjaskldja ;_;]

Cuvinte ciudate in fic>
Eomma - mama
Appa - tata
Honey! I'm home - draga sunt acasa!

Sper sa va placa!!!




Capitolul 6

Jung Yunho şi Bae Seulgi, cuplul anului, logodna lor a fost facută oficială!

Când am citit acest anunţ mi s-a întors stomacul pe dos. Nu e cel mai bun mod de a-ţi începe o zi. Tatal copiilor pe care îi ai în burtă, logodit cu papuşa Barbie care de fiecare dată când te vede vrea să-ţi palmuiască fata. Cineva acolo sus ma iubeşte foarte tare! Bine, exagerez, dar tot doare. Ei se casatoresc, iar eu o să am doi copii cu el, de ce ea şi nu eu? Da sunt gelos. Contează? Nu! Şi dacă nu aş fi aşteptat copii cu el tot nu aş fi fost fericit pentru logodna lor, ea nu e menită pentru el, cu ce o să-l ajute când ea e o persoană superficială? Când nici macar nu o să-i pregatească o masă caldă, pentru numele gogoşilor cu ciocolată!
M-am uitat spre geamul deschis de la balcon şi am aruncat nervos revista pe geam. Nu o să mă simt vinovat dacă loveşte pe cineva! ... bine, o să mă simt! Am fugit să vad dacă s-a întâmplat ceva accident şi spre surpriza mea, s-a întâmplat, chiar am lovit o persoană! Nu îmi vine să cred cât de tare sunt! Adică, pardon, nu îmi vine să cred cât de rau sunt! M-am uitat mai atent la persoana aceea şi am observat că purta o deghizare ciudată. ”Dacă e politist?” m-am întrebat agitat şi am fugit de la balcon închizând uşa. Eram singur acasă, din nou, fară ca să am pe cineva caruia să mă plâng despre probleme mele. Bine. Despre gelozia mea. Şi despre cât de urât arată Bae Seulgi cu acea rochie roşie pe care a purat-o la decernearea de premii. Şi totuşi nu înteleg ce cauta ea acolo, gură cască, când decernarea premiilor era pentru DBSK, pentru că meritau, şi ce dacă e Yunho iubitul, padon, logodnicul ei? Şi eu sunt prieten foarte bun cu Changmin şi Yoochun! Da, oficial aberez şi oficial o să fac cu nervii dacă mai continui aşa.
M-am aşezat pe canapea şi mi-am luat laptopul de pe masă punându-mi ceva muzică pentru a mă relaxa. După câteva minute uşa de la apartament s-a deschis iar eu m-am ridicat speriat să vad cine a intrat în casă. În apartamentul meu statea barbatul ciudat îmbracat de pe stradă pe care l-am lovit cu revista în cap. Am lasat un strigat la cât de şocat am fost.

- Oh my god! Nu am vrut să vă lovesc! Sunteti politist aşa-i? Vreti să mă închideti! Nu am facut niciodată nimic ilegal! Bine, odată am fumat iarbă, dar a fost cu Yunhwa, fratele lui Yoochun, îl ştii pe Yoochun, nu? Cel de la DBSK, el poate să vă spună că nu sunt pericol pentru societate şi şi şi în plus sunt însarcinat! Nu aveti dreptul să mă închideti! am continuat să îmi ies din fire şi să scot tot ce îmi vine în minte pe gură.
- Jaejoong, nu sunt de la politie şi nu, nu am venit să te arestez chiar dacă ai fumat iarba, stai aşa ... ai fumat iarba?! Când?! Cu Yunhwa?! a început să ţipe strainul în timp ce şi-a dat ochelarii şi caciula jos.

Am ramas cu gura cascată la cine era defapt acel om „periculos”. Era chiar Junsu. Ce cauta Junsu aici? Şi de când avea el cheia de la apartamentul meu? Doar mama, doamna Han, Changmin, surorile mele şi Jessica o au. De ce toată lume are cheia de la casa mea?!

- Înainte să îţi ieşi iar din fire, a spus lasând jos plasele pe care le avea în mână iar apoi a continuat, Changmin mi-a dat cheile şi am venit aici la porunca celui mai bun prieten al tau şi a lui Minnie ca să te duc la noi, după ce faci de mâncare, ca să ducem acolo să petrecem o zi placută.

A spus zâmbind şi nu am putut decât să zâmbesc şi eu, Junsu era o persoană care emana doar sentimente de fericire şi caldură, exact cum îmi placeau mie. M-am dus să îl îmbrăţişez şi apoi am râs de cât de adorabil era cu nasul roşu. L-am prins de obraji nemaiputând rezista tentatiei şi l-am strâns uşor. Era ca şi un copilaş mic. A scos un sunet de durere asemanator cu un sunet scos de un delfin. Nu degeaba avea porecla aceasta. Am chicotit uşor şi m-am aplecat să iau plasele.

- Jae, cum sunt copii? Te simti bine, nu ţi-e greu? O să ai baieti, doi baieti, te-ai gândit la nume? Oh, da de ce ai aruncat revista pe geam? Şi nu nega, te-am vazut la balcon!

A început să întrebe Junsu dintr-o dată în timp ce se dezbraca de geacă. Am râs şi i-am raspuns la fiecare întrebare pe rând, evitând-o pe ultima. Ce puteam să-i spun? Am fost gelos că scria despre logodna lui Yun şi papuşa Barbie în deghizare? Ca raspuns am dat din umeri şi i-am zis că mi-am exersat aruncarile de obiecte pentru presupusele mele batai cu Changmin. Da, a fost un moment de linişte totală. Am schimbat repede subiectul întrebându-l ce puteam să gatim (defapt să gatesc eu). Ne-am îndreptat spre bucatarie iar eu am început să scot toate alimentele din pungă în timp ce Junsu s-a pus la masă pentru a mă privi cum urma să gatesc. După ce le-am aşezat pe toate pe masă m-am uitat atent la ce aveam ca să gatesc şi imediat mi-am dat seama că toate ingredientele erau pentru traditionala zi de naştere. M-am uitat surpins la el şi mi-am luat telefonul din buzunar pentru a vedea ce zi e azi.

6 Februarie

Mi-am deschis gura pentru a spune ceva dar nimic nu a ieşit. Era ziua lui Yunho iar eu uitasem total. Mi-am muşcat buza inferioară simtindu-mă vinovat, dar mi-a trecut repede. Nici de ziua mea în Ianuarie nu şi-a amintit multa lume. Am oftat. Presupun că Yoochun vrea să fac de mâncare pentru o petrecere şi să mă târască şi pe mine acolo? Ce urât! O să se îmbete ca porcii fac pariu şi o să fie si domnişoara Barbie şi eu o să mă simt în plus, toti aveau câte o pereche şi eu nu aveam pe nimeni.
Mi-am dat ochii peste cap şi am fost gata să îi spun lui JunSu ceva dar m-a oprit.

- Nu, nu vreau să aud scuze. Yoochun a spus că trebuie să fi acolo aşa că eu ca şi viitorul lui soţ o să-i respect dorinta.

Viitor soţ? Nu am putut decât să râd. L-am vazut pe JunSu doar de trei ori şi deja mă simteam confortabil în preaşma lui. Presupun că nu o să se întâmple nimic rau dacă mă duc la petrecere. Am oftat şi m-am dus să scot ceva suc din frigider şi nişte sarăţele, ca şi o mică gustare. Apoi m-am apucat de facut mâncarea. Trebuia să mă grabesc putin pentru că nu vroiam să-i fac să aştepte mult, în plus, trebuia să mă duc să-i iau un cadou de ultimă oră.
După aproximativ patru ore am fost gata cu mâncarea, ca norocu! Am facut dalk gabi(pui taiat cubulete împreună cu pastă de chili şi legume), myeok guk(supă de alge cu carne de porc), samgyeopsal(costite de porc facute la gratar, în cazul meu la aragaz), scumbrie prajită(peşte), ojingeo bokkeum(calamar picant prajit), japchae şi kimbap, ştiam că Changmin şi Yunho îl adoră.
M-am îmbracat într-o pereche de blugi deschişi la culoare, o bluză albă şi mi-am luat o pereche de tenişi negri, da era frig, dar aveam să stau doar în maşină şi în plus cizmele mă strâng şi nu sunt comode din cauză că am picioarele umflate. Am trecut cu Junsu pe la mall pentru a-i lua cadoul sarbatoritului, un ceas de argint, nu ştiam ce altceva puteam să-i luam . Pe drum am mai luat ceva bauturi alcoolice, sucuri şi tort plus alte dulciuri.
Când am ajuns la apartamentul lor am observat mai multe fane mişunând pe acolo, mi-am dat seama că avea să iasă ceva urât de acolo aşa că mi-am tras gluga de la geacă peste cap ca să îmi ascund fata şi noroc că aveam o pereche de ochelari de soare la mine. Am ieşit din maşină şi m-am dus repede spre portbagaj pentru a lua câteva dintre plase în timp ce Junsu a facut la fel. M-am dus înaintea lui spre cladire încercând să atrag cât mai putin atentia, din pacate nu am prea reuşit când Junsu a venit în urma mea şi fanele s-au strâns în jurul nostru facându-ne poze şi filmându-ne. Din instinct mi-am dus mâna spre burtă parcă vrând să mă protejez de ceva. Una dintre fete mi-a observat burta mare şi a strigat atragând atentia şi celorlalte fete.

- Oppa, e iubita ta ? a întrebat una dintre fane iar eu am suflat uşurat că mă credeau fată.
- Oppa, e însarcinată cu tine? Credeam că eşti cu Yoochun! şi tot aşa au continuat să spună până când Junsu le-a oprit.
- Fetelor, încă sunt cu Yoochun şi nu, nu e iubita mea, e doar o cunoştiinţă apropiată de a noastră, ea a venit aici pentru ziua lui Yunho-hyung, a gatit pentru el, nu-i aşa că e minunată? a raspuns el în timp ce zâmbea iar fetele nu au putut decât să chicotească la cât era de adorabil.

Scena plină de murmure de dinainte despre cine eram eu s-a încheiat începând alta cu cât de bună şi adorabilă eram. Am fortat un zâmbet şi mi-am subtiat vocea spunându-i lui Junsu să mergem în cladire. Am auzit câteva vorbe despre cât de albă îmi era pielea, sau ce buze frumoase aveam sau despre vocea mea, toate terminându-se cu câte un”cât de invidioasă sunt!”. Fanele, nu le poti combate.
Ne-am facut drum spre cladirea înaltă rapid fară să stam pe gânduri. Când am intrat înauntru un val de caldură ne-a lovit din plin. Se vedea că era o zonă de reşedinte de lux datorită felului în care era deorată doar intrarea. Marmură albă, pereti crem şi cu tablouri scumpe. O încapere unde parea să fie portarul statea în mijlocul camerei, de o parte şi de alta fiind câte 3 lifturi. Am oftat din plin când mi-am dat seama că trebuia să urcam cu liftul până la etajul douazeci, dar ştiam că nu aveam altă şansă dacă vroiam să ajungem azi la mini-petrecere.
Am păşit în liftul care avea peretii de oglinzi în timp ce fredonam uşor solo-ul lui Yunho de pe ultimul album, Honey, Funny, Bunny, adoram melodia, nu doar pentru că el o cânta, ci pentru că era foarte adorabilă.
L-am observat pe Susu studiindu-mă atent iar eu i-am aruncat o privirea curioasă, la care doar a dat din umeri şi a zâmbit larg. Am dat şi eu din umeri şi mi-am reîntors atentia spre fredonat.

- Jae-ah, mi-a spus Yoochun că eşti fanul lui Yunho, nu-i aşa? m-a întrebat fară să se uite spre mine iar eu doar am dat ca raspuns un „mhm”.
- Cred că eşti cel mai norocos fan, să îl ştii în felul în care îl ştii, atât de aproape, să-i gateşti şi de ziua lui! a raspuns rapid iar eu nu am putut decât să râd, dacă ar şti în ce fel îl cunosc, cred că s-ar speria putin.

Liftul s-a oprit la etajul douazeci iar eu am ieşit primul din el. Am mers pe un hol destul de lung, după care am ajuns în fata unei uşi metalice. Junsu a scris un cod pe care nu am încercat să-l descifrez şi a deschis uşa intrând înauntru iar eu l-am urmat. L-am auzit strigând pe engleză „Honey! I’m home!” şi nu am putut să mă abtin să nu râd. Am închis uşa în urma mea şi apoi mi-am dat jos tenişii şi geaca. Am auzit nişte paşi rapizi venind spre hol şi mi-am ridicat privirea pentru a o vedea pe Jessica cu un zâmbet imens pe buze strigându-mi numele şi îmbrăţisându-mă, apoi Changmin i-a venit din urmă numindu-mă, „eomma*” râzând iar eu l-am lovit uşor peste cap ameninţându-l că nu va mânca în seara aceasta, desigur glumeam, adoram să mă numească aşa, de la un timp am început să mă gândesc că voi fi mamă pentru copii mei, nu tată, datorită aparentei mele femenine. Mi-au luat plasele din mână şi le-au dus în bucatarie, presupun, în timp ce Junsu m-a condus spre sufragerie. Acolo erau Yoochun, Yunho şi Barbie din Coreea, care nu era prea fericită să mă vadă, de ce trebuia să mă întâlnesc mereu cu ea peste tot unde mergeam? I-am salutat timid şi când m-au vazut, Chun şi Yunho, au venit să mă îmbrăţişeze, iar cu Seulgi nu am schimbat nicio vorba.

- Chun-ah, când am venit jos erau nişte fane şi au început să îl întrebe pe Jaejoong dacă e fată şi dacă e iubita mea şi dacă e însarcinat cu mine şi au început să spună că nu mai sunt cu tine, dar ce contează, cât de amuzantă a fost faza să-l facă pe Jae-hyung fată, adică vad că e mai frumos decât Sica şi decât Seulgi, dar chiar nu mă aşteptam ca ele să fie de aceeaşi parere şi ... ups! s-a oprit brusc dându-şi seama de greşeala pe care a facut-o, nu faţă de Jessica ci faţă de Barbie.
- Omo, Junsu-ah, nu e adevarat, nu am cum să fiu la fel de frumos ca şi Jessica, ce să mai vorbim de Seulgi-shii, am spus rapid şi am râs ducându-mi mâna la gură pentru a nu se vedea cât de fals am râs şi m-am uitat spre Chun dându-i o privire ucigatoare să vorbească.
- Da, Susu, cum poti spune aşa ceva? a râs şi el nervos.
- Dar, dar e adevă..., nu a mai putut continua deoarece Yoochun i-a pus mâna pe gură şi l-a dus în altă cameră, iar eu am râs agitat şi apoi m-am uitat spre Yunho.
- Unde e bucataria? am întrebat repede iar el mi-a gesticulat pe unde să o iau.

M-am grabit să ies din încapere şi cum am ieşit am început să aud o ceartă între cei doi ramaşi. Am oftat şi m-am dus spre locul unde eram bine primit, bucataria. Când am intrat acolo m-am aşteptat să-i vad pe Changmin şi Jessica pe acolo, dar nu erau, aşa că m-am apucat să scot toată mâncarea adusă şi să o aşez în farfurii.
Seulgi arata destul de nervoasă, chiar nu ştiu ce i-a venit lui Junsu să spună astfel de lucruri, niciodată nu a avut de a face cu ea? Dacă mai târziu îl va certa având în vedere că ea e logodnica lui Yunho, avea cam multe drepturi pe aici. În plus, dacă cumva limba ei ascutită o să-l ranească pe Susu, care e atât de sensibil şi pe deoparte inocent? Şi Yunho, dacă o să-l certe pentru că a spus acele lucruri despre logodnica lui. Adică, ea e frumoasă, eu nu mă pot compara cu ea, în plus, sunt un barbat, o vad de fiecare dată când mă duc la toaletă. Şi totuşi nu pot să nu spun că mă simt bine după ce i-am vazut fata plină de şoc a femeii, a fost epic. Nu cred că i-a spus nimeni vreodată că e mai urâtă decât un barbat. Trebuia să fi fost un şoc pentru ea.
După ce am terminat de pus majoritatea mâncarii în farfurii şi mi-am dat seama că nu am pregatit usturioul, wasabi-ul şi salata pentru samgyeopsal. M-am dus spre frigider pentru a vedea dacă au salată şi am zâmbit multumit când am gasit-o. M-am uitat şi după usturoi, gasindu-l cu uşurinţă. Wasabi-ul l-am fost cumparată în drum spre acest loc.

- Te crezi frumos, nu-i aşa? a spus o voce din spatele meu iar eu am tresarit uşor.
- Ce vrei să spui? am întrebat în timp ce m-am întors să vad cine a vorbit cu mine, era Seulgi.
- Nu te fă că nu pricepi în ce limbă îţi vorbesc! Te crezi special? Crezi că eşti mai perfect decât mine? a ridicat putin vocea la mine facându-mă să înghit în sec.
- Seulgi-shii, niciodată nu am spus aşa ceva, am raspuns cât de calm am putut.
- Cine te crezi, huh? Să intrii în vietile noastre aşa, de nicaieri şi să ne strici prieteniile? Junsu niciodată nu mi-a spus aşa ceva înainte să vii tu aici şi să strici tot! Nu îţi dai seama ce ciudăţenie eşti tu defapt? GAY şi însarcinat! Cine naiba a mai auzit aşa ceva? Cine naiba te-a întins pe bancheta din spatele unei maşini? a început să ţipe la mine, am vrut să îi raspund ceva dar nu am ştiut ce să zic.
- Ah, nu ai ce să-mi spui, nu? Normal, ce poti să spui în fata adevarului. Ciudatule! Cine a fost fraierul care te-a lasat însarcinat? Vreun betivan presupun, cine ar fi atât de dobitoc să se uite la un barbat care arată ca şi o fetiţă şi să facă să crească în el nişte creaturi sau ce o fi chestiile acelea din burta ta! şi-a îndreptat degetul spre burta mea în timp ce îmi spunea acele vorbe urâte.
- Termină! Habar nu ai ce vorbeşti, ai înteles? Despre tatal copiilor mei, care nu sunt nicio cudăţenie să nu îl vorbeşti de rau, ai înteles, barbie de doi bani? Să nu mai îndrazneşti vreodată să te iei de tatal copiilor mei sau de copilaşii mei pentru că ai să regreti. Poate o să uit că eşti fată şi o să îţi dau o bataie ca nici logodnicul tau să nu te recunoască după! am strigat înapoi, simtind cum încep să tremur.
- Cum îndrazneşti să îmi vorbeşti aşa, scârbosule! s-a rastit venind spre mine şi lovindu-mă peste mâini ca să scap farfuria cu salată pe jos.

M-am uitat şocat la ea cum a început să arunce toată mâncarea care se afla pe masă pe jos. Eu doar am putut sta acolo si să privesc cum toată munca mea era aruncată pe apa sâmbetei de o isterică ca şi ea. Am vrut să o opresc, dar m-am oprit din încercare singur, la cât de nervoasă era poate avea să mă lovescă şi să cad cumva să mă ranesc, sau mai rau să-mi ranească copii. Mi-am muşcat buza inferioară încercând să nu plâng sau ceva în genu. Am auzit nişte voci venind din hol şi nişte paşi grabiti printre sunetele de farfurii care cad pe jos spargându-se. Mi-am ridicat ochii şi i-am vazut pe restul stând în tocul uşii uitându-se la Seulgi cum arunca pe jos toată mâncarea. Când însfârşit a dat totul pe jos, neobservând că ei au intrat în cameră. A început să râdă ca o isterică spunându-mi cat de idiot sunt în continuare. Nu o înteleg, ce naiba e cu ea? A posedat-o ceva sau ce are? Neaparat trebuia să arunce mancarea pentru Yunho pe jos? Am ofat şi mi-am mutat privirea de la ea punându-mă în genunchi pentru a strânge toată mizeria pe care a facut-o descreierata aceea.

- Seulgi, ce naiba ai facut aici? l-am auzit pe Yoochun întrebând pe un ton serios.
- Doar îi dadeam nişte lectii acestui parazit care a venit aici şi a stricat această mică familie! a început din nou să strige, iar eu am ignorat-o ridicându-mă să arunc la gunoi ceea ce am strâns de pe jos.
- Mă întreb oare cine e parazitul, l-am auzit pe Changmin spunând printre dinti.
- Yunho-ah, a spus Seulgi nebagându-l în seamă pe Minnie, nu-i aşa că eşti deacord cu mine? Că acest ciudat a intrerupt toată liniştea noastră? a întrebat acestea iar eu de nervi am apucat cioburile farfuriilor fară să mă gândesc prea mult taindu-mă la mână, am scos un mic geamat de durere, dar nu m-am oprit, le-am prins chiar dacă mă dureau mâinile, aşa macar compensam nervii cu durerea.
- Kim Jaejoong, ce naiba faci?! l-am auzit pe Yunho mârâind absolut nervos, iar eu mi-am ridicat privirea spre ei care se uitau la rândul lor îngroziti.

Mi-a luat mâinile între a ale lui şi jur că am simtit putină electricitate intre ele, iar eu le-am tras speriat punându-mi mâinile pe burtă, deoarece am simtit copii mişcându-se de la contactul brusc cu Yunho. M-am uitat în jos vazându-mi bluza odată albă, acum patată cu roşu. Dintr-o dată am simtit ceva ud între picioarele mele şi m-am panicat. Mi-am şters mâinile de bulză şi mi le-am dus între picioare şi am simtit un lichid, speriat mi-am tras mâna vazând-o că e roşie din nou. Mi-ai ridicat privirea spre ochii lui Yunho care mă priveau plini de frică, mi-am simtit ochii arzând şi lacrimile au început să-mi inunde fata.

- Copii mei, am rostit catre Yunho iar el s-a panicat luându-mă în brate, după aceea totul a devenit negru.


**

- Eomma! Vino să te joci cu noi! am auzit o voce dulce şi timidă, inima tresarindu-mi de la loc.
- Da, mamá, vino să te joci cu noi! Appa* e prea mare pentru noi! a raspuns o a doua voce la fel de dulce ca şi prima.
„Unde sunteti?” vreau să întreb dar nu îmi ies cuvintele. Mă panichez, trebuie să gasesc sursele vocii, trebuie.
- Eomma, nu ne mai iubeşti? Eomma, ne laşi lui appa*? a spus prima voce tristă iar apoi a început să plângă.
„Nu!” vreau să strig din rasputeri. „Unde sunteti?” vreau să îi întreb. Nu pot, nu am cum, îmi simt lacrimile pe faţă curând necontenit.
- Mamá, nu ne mai iubeşti! Mamá, vino cu noi, cu appa! a spus cea de a doua voce. Mamá, ne paraseşti? m-a întrebat aceeaşi voce iar.
- Nu! am reuşit să strig într-un sfârşit.

**

- Nuuuuu! mi-am auzit glasul rasunând într-o încapere.

Respiram foarte greu şi simteam cum curg apele pe mine. Ceva parcă mă apasa pe piept facându-mi aproape imposibilă respiratia. Mi-am deschis ochii privind în jur, totul alb, la fel ca prima dată când am leşinat, cred că eram în spital. Din instinct mi-am dus mâinile la burtă, speriindu-mă că nu mai era acolo, dar era, era bine, era intactă, copii mei nu păţise nimic. Am suflat uşurat şi am închis ochii la loc doar ca să-i deschid din nou când am auzit pe cineva intrând pe uşă.

- Jae-ah, te-ai trezit? am auzit o voce care semana cu a lui Junsu, m-am întors spre acea persoană, deşi o vedeam în ceaţă am putut doar să aprob din cap, neputând să vorbesc.
- Ne-ai speriat foarte tare, Yunho şi Chun s-au panicat incredibil de tare, zici că ei sunt tatii copiilor, a spus în timp ce râdea, iar eu nu am putut decât să îmi muşc buza inferioară, gândindu-mă câtă dreptate avea în prvinta unuia dintre cei doi.
- Unde sunt ceilalti? am reuşit să întreb într-o voce foarte joasă, iar lui Junsu i-au trebuit câteva secunde să înteleagă ce am zis, dar nu a putut să raspundă caci uşa s-a deschis larg, pe ea intrând cei doi.

Nu am putut să nu le observ chipurile speriate şi palide. Yunho, care avea un ten mai masliniu, acum era şi el alb, iar Chun, mereu a fost palid, aşa că nu era foarte mare diferenţă între el şi o fantomă, acum. Am încercat să zâmbesc ca să-i fac să înteleagă că sunt bine acum, dar nu prea mi-a ieşit. O linişte apasatoare era în cameră în timp ce mă priveau îngrijorati.

- S-a întâmplat ceva cu gemenii mei? i-am întrebat spargând gheata.
- Nu, nu, desigur că nu! A fost o sângerare din cauza stresului, trebuie doar să stai liniştit urmatoarele zile şi totul va fi bine, a raspuns rapid Yunho bâlbâindu-se putin, iar eu am chicotit uşor.
- Înteleg. Îmi cer scuze pentru dezastrul din bucatarie, am spus uitându-mă în ochii lui.
- Nu trebuie să îţi ceri scuze, nu ai de ce, am fost acolo şi am vazut cine a facut acele lucruri. Eu trebuie să îmi cer scuze pentru ceea ce a spus Seulgi, nu ştiu ce e cu ea în ultimul timp, nu că a fost cândva foarte normală, dar în fine, a raspuns pe un ton rece iar eu am dat din cap.
- Jae-ah, eu şi Yoochun nu o să te putem acompania în noaptea aceasta cât trebuie să stai în spital, dar Yunho va sta cu tine, bine? Oricum s-a prezentat ca şi sotul tau, a spus Yoochun râzând iar eu nu am putut decât să mă holb la Yunho încercând să-mi dau seama ce naiba a spus Chun. El, sotul meu?
- Bine, am rostit încet şi mi-am simtit obrajii luând foc.

L-am auzit pe Junsu chicotind şi s-a apropiat de mine sarutându-mi obrazul stâng, urându-mi noapte bună. Apoi a urmat Chun care m-a sarutat pe obrazul drept urându-mi somn uşor. Înainte să plece i-am vazut pe Yunho şi prietenul meu cel mai bun schimbând câteva vorbe înainte să se salute iar Yoochun să iasă din încapere. Mi-am închis ochii încercând să nu mă gândesc că eram în aceeaşi cameră cu el şi că aveam să stam toată noaptea împreună. Doar dacă îmi trecea prin cap acest lucru puteam să jur că mă simteam excitat. Mi-am deschis ochii întorcându-mi privirea spre canapeaua pe care era aşezat în timp ce citea o revistă. Am înghitit în gol în timp ce îi urmaream trasaturile fetei, care erau atât de perfecte. Nu puteam decât să mă gândesc dacă copii mei vor fi la fel de perfecti ca şi el, cel putin la înfăţişare.
În timp ce visam cu ochii deschişi, nu l-am observat holbându-se la mine, când am facut acest lucru mi-am mutat repede privirea.

- S-a întâmplat ceva? l-am auzit întrebând iar eu mi-am scuturat capul în semn de negatie, dar totuşi l-am întrebat ceva.
- De ce ai ramas aici?
- Din placere şi pentru că nu am ce face acasă, nu vreau să dau ochii azi, sau poate nici mâine cu Seulgi, dacă am să o fac ne-am certa foarte urât, a raspuns simplu iar eu mi-am simtit inima batând tot mai tare.
- Sunt foarte dese aceste certuri între voi? l-am întrebat fară să îmi dau seama iar el s-a uitat catre mine serios.
- Unde nu este iubire, ci doar interes, da sunt dese certurile, mi-a raspuns rece iar eu nu am mai spus nimic.

Unde nu e iubire .... înseamnă că toată casatoria e aranjată. Ce trist! Pentru amândoi. El îşi caută
alinarea în alte persoane iar ea încearcă cu disperare să-l facă să vadă că şi ea există pe Pamânt.

După miezul noptii l-am vazut încercând să se facă confortabil pe acea canapea iar eu nu am putut decât să mă înjur în mintea mea pentru că l-am facut să se simtă obligat să stea cu mine.

- Yunho, am spus parcă în şoaptă dar şi-a deschis ochii, semn că m-a auzit. Vino şi dormi cu mine în pat e destul de mare pentru amândoi, nu te chinui pe canapea, i-am spus simplu.
- Ce? a întrebat panicat.
- Treci în pat lângă mine, am raspuns rece.
- Dar ..., a încercat să riposteze dar i-am luat-o înainte.
- Jung Yunho, în pat, lângă mine, acum, i-am spus ameninţător.

A stat câteva secunde pe gânduri şi eu am fost gata să îi spun încaodată să vină lângă mine când l-am vazut că se ridică şi se îndreaptă spre pat. M-am dat la o parte putin, ca să-i fac loc, doar atunci dându-mi seama că tremuram de emotii. Emotii? Da, eram nervos şi anxios, ştiam ce putea să îmi facă doar o atingere de a lui, dar faptul că va sta lângă mine îmi facea inima să-mi bată cu putere. Când i-am simtit corpul lângă al meu cred că am uitat să mai respir. Mâna lui dreaptă era pusa deasupra capului meu pentru a se putea sprijini. Inconştient m-am mutat mai aproape de el, pentru a-i simti caldura corpului şi mirosul de mosc amestecat cu parfumul lui pe care l-aş recunoaşte oriunde, Lacoste Essential. Fară să îmi dau seama burtica mea a i-a atuns abdomenul, la acel contact m-am tras rapid înapoi.

- Îmi pare rau, am murmurat neîndraznind să îmi ridic privirea spre el.

Nu a spus nimic ci doar şi-a pus mâna în jurul taliei mele tragându-mă mai aproape de el. Am strâns din dinti la acel gest. Oare chiar se întâmpla aşa ceva? Am început să expir şi să inspir regulat, pentru a nu uita să respir, din cauza a ceea ce s-a întâmplat. Mi-am închis ochii încercând să adorm, dar i-am simtit pe copii mişcându-se din nou, un mic chicotit scapându-mi printre buze.

- Ce s-a întâmplat? l-am auzit întrebând, iar eu am tacut lundu-i mâna stângă şi punând-o pe burta mea, ca el să simtă mişcarea lor.
- Sun foarte activi, a spus simplu, iar eu nu am putut decât să scot un „da” stins.

Totul parea atât de perfect şi de drept. Doar noi doi, cu copii noştii, chiar dacă nu exista atractie, nu era acea iubire pe care mi-am dorit-o mereu, el era acolo, lângă noi.

- Yunho-ah, dacă o să ai vreodată un baiat ce nume ai vrea să-i pui? l-am întrebat timid, iar el a stat preţ de câteva minute tacut, iar eu am crezut că a adormit, dar apoi a raspuns.
- Moobin.

Am zâmbit uşor. Era un nume frumos. Mi-am pus mâna peste mâna lui, simtindu-i pe gemeni mişcându-se.
Se pare că aveam un nume pentru cei doi baietei, JungKim Jaeyun şi JungKim Moobin.