[Terminat] Show me love

[Nywa]

[center]Capitolul 16[/center]

Saream din craca in craca, in timp ce ma gandeam la Sasuke, ce a apucat-o spre Vest, unde mi-a spus ca se ascund acei oameni, pe care Tsunade i-a nenorocit. Trag aer in piept poruncindu-mi sa imi calmez bataile inimii, mai ales ca eram foarte ingrijorata pentru persoana care o iubeam cel mai mult. Nu avea nici un semn sa ma pun acum si sa bocesc, fiindca nu as rezolva absolut nimic. Trebuie sa fi tare si sa lovesti acolo unde doare, ma imbarbatez in minte, apoi zambesc sadic, din cauza ca aveam companioni. Scot katana din teaca si ma intorc, deviind tinta kunai-elor, ce se imfipsera in trunchiule copacilor, iar in fata mea isi facura aparitia cinci Anbu. pregatiti sa ma ucida. Ranjesc si le fac semn sa vina spre mine.
- Aikito! Nu! Tipa conducatorul, cand un luptator se repezi spre mine, dar eu am intins mana invaluita in chakra neagra, ce trecu prin gatul sau, ramand cu spiritul in mana.
Infig katana in spatele omului, trecandu-i varful prin inima, apoi i-am frant gatul spiritului. Vazand acest lucru, colegi sai m-au atacat, dar eram deja pregatita. Am sarit in intimpinarea lor, parand orice lovitura si atacand in acelasi timp, mai ales, cand mi-am scos a doua katana din fundul tecii. Aterizez pe pamant, iar iarba vibra de adrenalina si energie, alimentandu-ma cu forta necesara sa ii ucid pe loc, din cateva lovituri bine pasate.
- Unde este Tsunade? Il intreb pe capitan, iar degetul aratator de la mana dreapta, fusese invaluit de o chakra rosie. Spune-mi si iti promit ca iti mai vezi familia sau te tai pe interior, spun pe un ton amenintator si il ating cu degetul, iar omul tipa ca din gura de sarpe.
- E in Konoha. Crede ca nu esti atat de nebuna incat sa te duci acolo si sa o infrunti, imi marturisi marait, iar eu am mijit ochii, fiindca nu imi spunea tot ce vroiam sa stiu.
- Unde este mai exact in Konoha? Il intreb si il ating din nou cu degetul, dat intre picioare, lasandu-l fara mostenitori.
- In spital, curva nenorocita..., numai continua, ca i-am taiat gatul pe interior, ucigandu-l.
Se parea ca nu m-am tinut de cuvant, fiindca nici el nu s-a tinut de cuvant. Incep sa controlez cadavrele, descoperind unul de femeie, ce ma facu sa zambes, ca aveam sa fac schimb de haine cu ea.

Incercam sa numai ma scarpin in fund, fiindca uniforma tipei era cam strampta pe talie si pe fund. Oftez si ma opresc la timp, fiindca era sa intru intr-o bariera, dar aveam un plan mult mai bun sa o evit. Fac o mica miscare din mana si in fata mea, pamantul se ridica, facand un mic delusor, ce ascundea un tunel, ce ducea pana dupa zidul de protectie. Imi prin parul negru - facut cu carbune - in coada si imi pun masca Anbu in forma de pisica. Ies in spatele unei case parasite, langa zidul de aparare si pornesc agale pe strazile cunoscute si prafuite din Konoha. Si acum ce fac? Unde ma ascund pana la lasarea intunericului?
- Mami, imi iei un covrig? Aud un baietel cam de varsta lui Daisuke.
Zambesc si ma indrept spre pravalia mamei mele. Deschid usa si clinchetul familiar al clopotelului, imi incanta auzul, apoi mireasma de paine proaspata imi inunda narile.
- Te pot ajuta cu ceva? Aud glasul celei care mi-a dat viata, iar eu mi-am descoperit un ochi, zambind usor.
- Au trecut patru ani decat nu am mai trecut acest prag, Sauky Haruno, pronunt numele rozaliei, iar aceasta iesi de dupa tejghea, imbratisandu-ma strans, incepand sa planga pe umarul meu.
Am inceput sa o mangai pe spate, apoi am privit-o o clipa in acei ochi minuntai. Femeia imi spuse sa ma duc in casa, ca sa inchida magazinul si sa fac un dus, pentru a spala carbunele din parul meu de culoarea petalelor de visin. Am deschis o usa glisanta si m-am descaltat de intaltaminte, ducandu-ma in fosta mea camera, de la etaj, tragand draperiile in geamuri. M-am dezbracat de hainele Anbu, fiind foarte fericita, ca am scapat de acei pantaloni incomozi si din material prost. Scot din dulap un prosop mare si ma duc in baie, bagandu-ma din direct la dus. Apa fierbinte, imi curata corpul de murdaria acumulata pana acum si de carbunele din par, facandu-ma sa ma simt curata si eliberata de tot si toate. Zambesc fericita si impacata. Stiam ca am avut un sot iubitor si poate ar fi fost un tata extraoridinar... Itachi...... am un sot iubitor, portector, atent, un tata bun si grijuliu cu odrasla, chit ca nu este sange din sangele sau, carne din carnea sa, dar il iubea si ma iubea... Sasuke..... am o mama ce m-a iubit din prima clipa si m-a conceput din dragoste, invelindu-ma cu aceasta, un tata ce ma ajuta. Vechi prieteni... Trag aer in piept, pentru a-mi potoli lacrimile ce amenintau sa izvoreasca din ochii mei...
- Sakura, esti bine? Aud glasul panicat al mamei, de dupa usa de la baie.
- Imediat ies, ii spun, oprind apa, amintindu-mi ca poate, are nevoie si ea la baie, nu numai eu.
- Vino in camera ta. Ti-am facut ceva de mancare, spuse femeia si pleca.
Zambesc amuzanta si trista, infasurandu-mi trupul in prosopul pufos si imi storc parul, incepand sa il sterg cu prosopul, uscandu-l cate de cat. Bun venit acasa...