[Terminat] Show me love

[Nywa]

[center] Capitolul 15[/center]

Stateam amandoi pe o craca de copac privind la pestera din fata noastra, ce putea fi confundata mai de graba cu o gramada de muschi de padure. Ochii mei scanteiau de fericire, ca dupa atata timp, voi avea si eu un trecut cu care ma pot mandri sau sa fiu urmarita de stafiile vietilor nevinovate ce le-am luat. Trag aer in piept si ii spun brunetului ca sunt gata. Sarim din copac si intram in pestera, fiind pregatiti pentru orice atac din partea sarpelui aluia de Orochimaru.
- Ha! Ha! Ha! Se auzi ecoul unui ras, nebunesc, satanic, ce imi infiripa groaza pana in cea mai mica celula din corpul meu. Sasuke Uchiha, am stiut mereu ca o sa te intorci la mine pentru mai multa putere, se auzi glasul veninos al libidinosului ala, iar in fata noastra se contura siluieta sarpelui aluia, iar ochii sai galbeni ma cercetara o clipa, marindu-se de groaza, apoi incepu sa chicoteasca usor. Vad ca nu ai venit singur, ci insotit de frumoasa, dar si letala, Sakura Haruno, continua, apropiindu-se de mine, dar l-am apucat de gat, dand cu el de perete.
- Asculta aici vierme! Ii spui lui Sasuke cum sa imi deblocheze amintirile, iar tu imi deblochezi jutsurile, daca nu te ucid cu mainile goale! Marai, iar brunetul incepu sa tremure usor, fiindca in aceasta stare de letargie, eram cea mai periculoasa fiinta de pe Pamant.
- Da-ti-m doua ore la dispozitie sa ma pregatesc sa te eliberez... jur ca nu o sa te tradez, ca nu vreau sa mor ca si Kabuto, spuse barbatul, facandu-ma sa zambesc sadic si nemilos.
Il eliberez si puteam sa jur ca s-a scapat in pantaloni. Il aud pe Sasuke cum ii spuse sa ne arate calea, apoi am pornit prin tunelele intortochiate spre aflarea trecutului meu.

- Sigur vrei sa fac asta? Ma intreba pentru a saptea oara in decurs de zece minute. Acum jumatate de ora, Orochimaru ti-a deblocat toate jutsurile. Esti inca slabita..., numai continua, ca l-am sarutat usor pe buze, dandu-i de inteles, ca vroiam neaparat sa imi stiu si trecutul.
- Te rog. Sasuke, de cand am aflat de Itachi, eu sunt intr-o dilema foarte mare... Nu, nu pot sa vorbesc despre asta cu tine, doar fa-o, ii spun, iar in vocea mea se simti o hotarare taioasa si nemiloasa, facandu-l pe brunet sa se dea usor in spate.
Trase adanc aer in piept, apoi isi activa Sharingan-ul, venind la mine si imi apuca delicat obraji cu mainile, incat ochii sai sa se oglideasca in ai mei. Pe moment nu am simtit nimic, dar incetul cu incepul, prin fata ochiilor incepura sa se perinda imagini cu mine, cand aveam trei ani si ma jucam cu o blonda, cand saream de bucurie in jurul tatalui meu, cand am intrat la Academia Ninja, primul jutsu facu... primul meu sarut cu Itachi... prima noapte de iubire cu fratele lui Sasuke... isteria ce am facut-o cand eram insarcinata in patru luni, cand am aflat moartea sotului meu... propunerea brunetului ca sa casatoresc cu el si sa spun ca el este tatal copilului meu... Toate acest amintiri mi-au trecut prin fata ochilor, ca un film succesiv al vietii mele pana in momentul de fata. Simt cum mi se inmoaie picioarele, dar bratele tanarului ma prinse rapid, inainte sa fac cunostinta cu pamantul pesterii.
- Esti bine? Vrei ceva? Te doare ceva? Ma intreba panicat brunetul, asezandu-ma in fund pe pamantul rece si reavand.
Zambesc dragastos si trist, fiindca acum stiam raspunsul la intrebarea din mintea mea. I-am iubit pe amandoi la fel de mult si cand Itachi mi-a propus sa ii fiu sotie, am acceptat, dupa ce m-am convis, ca Sasuke nu va suferi de pe urma decizii mele, iar cand mi-am pierdut sotul, am simtit cum o bucata din mine, s-a desprins si aluneca spre pierzanie, pana cand Uchiha cel mic, a venit si m-a salvat din focurile disperarii si al uitarii, oferindu-mi o cale de salvare. Il iubeam pe Sasuke ca asa simteam, nu ca imi amintea de fratele sau.
- Sasuke, te iubesc, am rostit pe un ton lipsit de putere, in timp ce il mangaiam pe chipul frumos si atat de angelic.
Barbatul ramase pentru cateva secunde uimit, apoi imi zambi plin de iubire, dandu-mi un sarut plin de pasiune pe buze. Acum eram implinita pe o parte, fiindca stiam cine eram cu adevarat. Il imbratisez pe barbatul de il iubesc, apoi ii soptesc la ureche ce a venit vremea ca eu si Tsunade sa ne inchieiem conturile ce le aveam, de cand m-am nascut.
- Nu esti singura ce vrea sa termine conturile de reglat cu Tsunade Hime! Marai brunetul, ridicandu-se in picioare si pocnindu-si degetele, apoi ma ajuta si pe mine. Sunt multi, ce si-au pierdut familile sau prieteni din cauza prostiiei acelei femei. Trebuie doar sa ii contactez, mai spuse, dandu-mi de inteles, ca o sa ne despartim la drumul de intoarcere spre Konoha.
Aprob din cap, incercand sa par tare, chit ca in sinea mea plangeam de durere, ca va trebui din nou sa ne separam, fara sa fiu langa el, ca sa il ajut. Intoarce-te la mine...