[Terminat] Show me love

[Nywa]

[center]Capitolul 13[/center]

Am alergat cat m-au tinut picioarele inapoi la focul de tabara, care inca mai ardea linistit in poenita si mi-am luat fiul in brate, intorcanda la Sasuke si Naruto, rugandu-ma nu isi dea Kakashi seama incotro ne intreptam. Cu un copil dupa noi, acest lucru ne incurca foarte mult planurile, cea ce insemna, ca trebuia sa il trimitem cumva inapoi la tatal meu sau undeva sa fie in siguranta.
- Nu! Am marait eu si Sasuke, cand blondul ne propuse sa il trimitem pe Daisuke pe Muntele Myōboku. Nici o javra de broasca, ce stie sa gateasca numai larve, nu se va atinge de fiul meu! Marai in continuare brunetul, arucandu-i priviri ucigatoare fostului nostru si actualul coechipier.
- Hai, te rog Sasuke. Cu toti stim cu cine l-a conceput Sakura pe baiat..., numai continua, ca sabia sotului meu se odihnea la gatul viitorului celui de al saselea Hokage.
Imi apuc sotul de brat, cerandu-i din priviri sa se calmeze, apoi ii arunc lui Naruto o cautatura curioasa, in legatura cu afirmatia neterminata de mai devreme. Acesta se multumi doar sa zambeasca trist, apoi ne explica mai pe indelete planul sau de mai devreme, fiindca broastele aveau de gand sa imi caute tatal, apoi sa il trimita acolo pe Daisuke. Oftez si il dau pe micutul adormit in bratele blondului, plecand cativa pasi mai in fata, nefiind in stare sa privesc cum ma despart pentru a doua oara de el. Oare ce a vrut Naruto sa spuna prin acea afirmatie, in legatura cu tatal fiului meu? Oare Sasuke tatal sau real? Nu! Asa nu se poate, fiindca Sasuke m-a ajutat pana acum si ma ajuta de acum incolo! Spun hotarata in capul meu, privind pierduta in jurul meu. Tresar cand brunetul puse o mana pe umarul meu, intrebandu-ma daca sunt bine.
- Sunt bine, doar ma gandeam la niste chesti. Fragmente de amintiri ce le mai am din cand in cand, spun usor stanjenita, incercand sa rad relaxata, dar tot ce am putut a fost sa scot niste chicote nervoase.
- Minti, spuse calm, apucandu-mi barbia si ridicand-o, in asa fel incat sa il privesc drept in ochii aceea de onix. Te gandesti la ce ti-a spus Naruto, am dreptate? Ma intreba, iar eu am aprobat imperceptibil din cap, facandu-l pe tanar sa ofteze. Sakura, sa sti, chiar daca Daisuke nu este sange din sangele meu, carne din carnea mea, nu schimba cu nimic faptul ca il iubesc ca pe propriul meu fiu. Am promis, ba nu, am jurat fratelui meu, ca o sa am grija de tine si de copilul tau. Pe o parte, juramantul meu a fost respectat, continua sa imi spuna, pe un ton posac, dandu-mi de inteles, ca l-a incalcat pe jumatate.
Ma uit curioasa la el, vrand sa stiu ce l-a facut sa incalce juramantul, apoi mi-am dat seama de acel lucru, iar lacrimile si-au facut prezenta in ochii mei, facandu-ma sa clipesc nervoasa, ca sa nu-mi curga pe obraji.
- Vrei sa spui ca din vina mea, nu ti-ai respectat pe de-a-ntregul acel juramant, facut fratelui tau? Il intreb, iar in voce, se simtea disperarea de negare sau mai bine spus, disperarea care o simteam, cand nu imi puteam aminti trecutul meu, dinainte de baba de Chiyo.
- Nu! Exclama, facandu-ma sa tresar, apoi continua pe un ton mult mai jos si bland. Tsunade a aflat ca tu ai o relatie foarte puternica cu fratele meu si eu cu el, te-am fi aparat tot timpul, asa ca l-a trimis pe el intr-o misiune imposibila si sinucigasa, amenintandu-l ca ne ucide pe amandoi, daca nu accepta, continua sa povesteasca, asezandu-se pe iarba moale, iar eu m-am asezat langa el, strecurandu-mi un brat in jurul taliei sale si lasandu-mi capul pe umarul sau.
Continua sa imi povesteasca, cum eu aproape am facut o criza de isterie totala, apoi am dat intr-o depresie adanca, scotandu-ma din ea, propunerea lui Sasuke, de a ma lua de sotie si sa minta ca este copilul sau, ca gurile rele din sat sa nu ma creada o curva, o stricata si copilul sa fie considerat un paria. Tsunade - curva dracului - s-a opus vehement, trimitandu-l si pe el ca garda de corp la javra aia de fiica a shogun-ului, mintand-o ca este singura si chesti din astea. Dupa ce am nascut copil si am aflat adevarul, am plecat de langa Sasuke si Daisuke, sa razbun moartea tatal copilului meu, ucigand pe toti care s-au ridicat in calea mea....
Tresar cand aud niste pasi, apoi imi atintesc privirea spre Naruto, ce venea spre noi cu un zambet multumitor pe chip.
- Daisuke a ajuns cu bine la tatal tau, Sakura-chan. Intregul clan Chikyū numai este in acel satuc...
- Inseamna ca ne vom pregati de un razboi intre Shinobi si Elementari, mormai Sasuke pe un ton grav, dandu-mi de inteles, ca un razboi intre Shinobi si Elementari, a mai fost. Au existat doar doua mari razboaie intre Shinobi si Elementari, dar va dati si singuri seama ca, unul ca mine as pierde cu siguranta, daca m-as lupta cu unul din clanul Kasai, spuse brunetul, pornind agale spre adancul padurii, iar noi am alergat dupa el, pentru a afla mai mult si eu eram curioasa in legatura cu acel clan. Clanul Kasai e ca si clanul Chikyū, Mizu, Kaze, Inazuma, sunt clanuri alcatuite numai din oameni ce pot controla toate jutsurile principale ale elementului lor, chiar si elementele secundare, daca are un singur element primar, mai adauga, parca citindu-mi gandurile.
Raman uimita, cand aflu ca mai erau Shinobi asa ca mine si ca tati, care erau foarte uniti, in caz de razboi. Se pare ca Tsunade a innebunit de tot, daca isi imagineaza ca va infrange cinci clanuri a celor cinci elementele ale naturii. Dar, oare cand a fost aia intreaga la cap? Ma intreb in gand, in timp ce am inceput sa alergam toti trei prin padure, urmandu-l in de-aproape pe Sasuke, care ne conducea spre eliberarea amintirilor mele. Incurand, voi sti cine sunt eu, dar oare acest lucru ma va innebuni sau ma va ajuta sa stiu mai mult despre mine, ca persoana?..