[Terminat] Show me love

[Nywa]

@sasusaku_alexandra => inspiratia nu vine la comanda si nici intr-un caz cand vrei tu. Descrierea nu poate sa fie grabita, ci doar actiunea, descrierea poate sa fie seaca, la fel si dialog, care se imparte intre sec si bun si nici de cum misto. Povestesc numai din punctul de vedere al Sakurei si se subintelege ca nu am nevoie de point of viwe, ca sa fac ghiveci.
Cam atat am avut de spus, nextul.

[center]Capitolul 6[/center]

- Maine plecam de aici inainte sa apara cineva si sa ne vada langa cadravul acestui vierme, rosti brunetul, in timp ce alimenta focul, ca sa stea aprins toata noaptea.
- Am inteles, soptesc, aproband din cap, in timp ce mancam niste fructe si il priveam pe tanar cu coada ochiului. Scuze ca te intreb, dar cine esti tu si de ce ma ajuti? Il intreb curioasa, facandu-l sa chicoteasca usor, ca si cand am fi spus vreo gluma proasta sau ceva de genu.
- Sunt Sasuke Uchiha, ultimul ramas din clanul meu si noi doi am avut timp de cateva luni niste clipe frumoase, sa spun asa, se prezenta cu un zambet protector si plin de dragoste, facandu-ma sa ma gandesc la ce se refereau acele clipe.
De sex nici intr-un caz, fiindca Chiyo imi spuse ca sunt inca virgina sau ma rog poate m-a mintit, dar atunci la ce s-a referit? Simt cum ma ia cu dureri de cap cand incerc sa imi amintesc, asa ca o las balta si ma concentrez pe mancarea din fata mea. Il vad cu coada ochiului cum scoate ceva din gentuta de la spate si imi intinde un plic, spunandu-mi ca este pentru mine. Il deschid nerabdatoare si scot de acolo o poza in care era un baietel de vreo trei-patru anisori, cu parul negru cu tente de albastru la lumina, taiat scurt si ciufulit in spate, iar ochii verzi priveau amuzati aparatul foto, in timp ce se juca cu niste cubulete. Era asa de dulce si simpatic, inocent si dragalas, incat va fi un mare cuceritor cand va ajunge de varsta mea. Ii spun lui Sasuke ca are un fratior frumos, facandu-l sa chicoteasca usor si imi spuse ca acela este fiul sau, lasandu-ma masca. Daca are un fiu acasa si o sotie, cum isi permite sa umble hai-hui cu mine pe aici? El a spus ca am avut un fel de trecut frumos in spate, atunci de ce a mintit ca are un fiu? Sau chiar daca ar fi adevarata chestia cu fiul, atunci de ce nu sta langa el, sa-l invete ce este bine si nu, sa il protejeze si nu sa piarda vremea cu mine, un om rau si fara scrupule. Imi musc buza de jos de nervi, incercand sa ma abtin sa nu il bat si sa il oblig sa il trimit acasa langa fiul si sotia lui...
- S-a intamplat Sakura? Esti bine? Ma intreba curios, venind langa mine si vrand sa ma ia de dupa umeri, dar m-am ridicat repede in picioare, apucandu-mi bratele cu mainile.
- De ce nu te duci acasa la sotia si copilul tau, in loc sa ma dadacesti pe mine? Il intreb pe un ton calm, rece si distant, privind in continuare cadravul lui Kabuto.
- Nu-s casatorit. Nu inca, iar el ma roaga sa i-o aduc pe mami lui si nu o fata oarecare. Voi veni cu tine, fiindca simt ca in acesta calatorie de recuperarea memoriei tale o voi gasi si pe ea, imi spuse, apoi mai arunca niste lemne pe foc, alimentandu-l.
Trag aer in piept, in timp ce in minte imi veni chipul unui bebelus foarte dulce, ce dormea in fasa, abia nascut, cu un smoc de par negru in frunte. Doar imaginea lui si nu a persoanelor ce il tineau. Pic ingenunchi si incep sa plang de ciuda ca imi aminteam fragmente, imagini, dar niciodata totul. Ma gemuiesc pe iarba, cu genunchi la piept si incep sa plang mai departe...

Simt cum cineva trage de mine si sar speriata dintre paturi, lovindu-ma cap in cap cu Sasuke, picand amandoi pe spate si vaitundu-ne de noua durere de cap. Dupa ce ne-a mai trecut, am strans lucrurile de acolo si am pornit mai departe spre Vest, in timp ce brunetul imi explica, ca mama copilului sau a fost nevoita sa plece de langa ei, din cauza originei tatalui ei, dar a fost lasata sa nasca in sat si sa mai stea doua luni pana s-a recuperat, apoi a plecat in ultima ei misiune si nu s-a mai intors. In acel moment am simtit un val imens de furie oarba pentru Godaime si oamenii ce au pus-o sa isi abandoneze iubitul si copilul. Trag de cateva ori aer in piept pentru a ma calma, apoi il intreb ce trecut am avut cu el, facandu-l sa isi tuguiasca buzele si sa priveasca cerul ganditor.
- Am fost un timp in aceeasi echipa. Eu, tu si Naruto, imi raspunse, facandu-ma sa scot un "aha" usor trist, fiindca nu semana nimic cu vreo poveste faimoasa de dragoste cum citeam prin carti.
Vazandu-ma cu moralul la pamant, incepu sa imi povesteasca niste intamplari hazli, ce ma facura sa rad cu gura pana la urechi. Am mai continuat sa vorbim una alta, pana cand ne-am oprit sa mancam pranzul in fata unui tunel, bucunadu-ne de privelistea frumoasa ce se intindea sub noi. O mare inverzita de copaci, fiindca ne aflam pe un munte ce facea legatura intre Satul Sunetului si Tara de Foc. Dupa un pranz fugar, am pornit prin tunel, alergand, fiindca brunetul simtise niste ninja cum se apropiau de noi.

- I-ai dracu... cainii lui... Kakashi, injura Sasuke, in timp ce statea aplecat, cu mainile apasandu-si genunchi si tragandu-si rasuflarea.
Eu stateam in fund cu capul pe spate si respiram intretaiat, amintindu-mi cum am alergat prin tot satul din cauza prostiei de caine al unei idioate de babe. Pana in copac nu m-am oprit si de acolo i-am aruncat in cap un stup de albine. Incep sa rad de aceasta intamplare, iar Sasuke incepe sa rada cu mine, dar fara sa stie de ce, asa ca am inceput sa radem de rasul nostru...