[Terminat] Show me love

[Nywa]

[center]Capitolul 4[/center]

Ma ridic din pat cu grija sa nu scartaie arcurile si am scos de sub el o paiata de paie cu peruca, cat mine de intalta. Imi dam jos pijamaua in care dormeam, ramand intr-un maiou din plasa, peste o bluza neagra cu manici largi si mai lungi decat mana mea, expunandu-mi umerii. Imi aranjez pantaloni negri, pe picior cu o multime de buzunare. Pun paiata in pat si aranjez plapuma in asa fel incat as dormi eu acolo. Imi iau din dulap un rucsac maroniu, cam greut si la sold o katana, dar foarte speciana. Era o katana pentru duel, ce se desfacea in doua, pentru a lua cate una in fiecare mana, apoi le foloseai ca pe o singura arma, astfel erai ca un bebelus ce invata sa mearga. Trag aer in piept si imi prind parul intr-o coada de cap, apoi imi iau in mana sandalele negre, cu talpa joasa si foarte usoare. Deschid usa de la camera in cea mai mare liniste, apoi tot asa de incet o inchid. Pornesc pe varful degetelor - nici chiar asa - spre beciul casei, cu urechile ciulite dupa zgomote, iar cu ochii dupa eventuali Anbu, care ma supravegheau din cand in cand noaptea. Ultimul lucru care il mai vroiam pe cap, erau acei luptatori Anbu, ce isi serveau suveranul cu atata indarjire, incat si-ar vinde si sufletul pentru el sau ea. Idioti, imi veni singurul cuvant in minte. Am zambit usurata, cand am deschid usa de la beci, apoi am coborat acolo, intericul, cuprizandu-ma in intragime. Ma incalt cu sandalele si ma pun in genunchi, lipind palmele de pamant. Inchid ochii, concentrandu-ma asupra taranei care o simteam sub palme, iar in minte se forma imaginea poienii in care i-am vazut pe luptatori.
Stau asa cateva minute si deschid ochii dezamagita, ca sa raman socata, trezindu-ma in poienita aceea. Ma uit in jurul meu speriata, in timp ce inima imi batea atat de tare in piept, parca ar fi o toba. Trag cu lacomie aer in piept de cateva ori, apoi ma ridic in picioare si pornesc spre adancul padurii, pentru a ma indeparta cat mai mult de satuc si pentru a gasi pe cineva care sa ma indrume spre clanul Chikyū. Nu stiam de ce, dar undeva in adancul meu simteam ca in acel clan trebuie sa cunosc pe cineva care imi va raspunde la intrebari sau sa imi explice cine sunt Akatsuki si sa ma indrume spre ei. Mergeam leganandu-ma pe carare, fiindca eram obosita din cauza acelei smecheri cu pamantul. Ma impiedic si pic pe jos, ramand pe iarba si adormind fara sa vreau, sub bolta copacilor.

Trilul pasarilor impreuna cu razele soarelui ma facura sa deschid ochii si sa constientizez ca am fugit de acasa. M-am ridicat de pe iarba ce mi-a servit drept culcus, apoi m-am sucutrat pe haine de praf. Am inceput sa continui drumul, dar arucand la intervale scurte de timp, priviri in urma mea, fiindca aveam sentimentul ca sunt urmarita. Ca sa fiu sigura, imi pun o esarfa pe cap si invelindu-mi parul cu ea, ca sa nu fiu recunoscuta dupa el, fiindca ultimul lucru de care aveam nevoie, era sa fiu tarata inapoi. Dupa un timp ajung la un izvor, unde imi umplu sticla de doi litri de apa curata si mai beau. Aud zgomote, iar in apa cristalina si limpede, vad cum trec deasupra mea trei luptatori Anbu, urmati de un caine mare alb, numai bun sa te inhate si sa te inghita intreg. Astept pana se indeparteaza, apoi oftez usurata si plec de la izvor, indreptandu-ma fara tinta spre Vest. Cumva simteam ca acolo trebuia sa caut, ca sa gasesc raspunsurile.
Dupa un car de ani ies din padure si vad un magazin de Dango, cea ce ma facu sa zambesc bucuroasa, ca as putea sa obtin indrumare. Pornesc cu pas grabit, dar vad cainele ala mare si cei trei luptatori impachetand alimente. Pe doi dintre ei i-am recunoscut. Tipul blond, cu parul ciufulit, cu o constitutie solida si cu muschi puternici, dar cum se spune: Multi muschi si nici urma de creier. Celalt tip era brunetul care a fost la fereastra baii mele. Acesta avea o costitutie atletica, cu muschi de pantera, aratand ca a crescut un timp in conditi nu chiar prielnice pentru un adolescent. Oftez si fac miscari din maini, pe care le-am invatat de la Chiyo, pentru a-mi schimba culoarea parului si a ochilor. Mi-am schimbat ochii intr-un albastru-deschis si parul in alb, iar hainele in culori vesele. Ma indrept spre magazin, iar cainele incepu sa latre, pana cand un tip cu parul saten, tot ciufulit, usor rotofei, dar fara burtica, isi potoli patrupedul, numindu-l Akamaru. Akamaru..., numele imi sunea cunoscut in minte, dar nu voriam sa il caut acum sau sa incerc. Scot un creion si mazgalesc numele cainelui pe materialul rosul al bluzei.
- Vi din satucul din padure? Ma intreba stapanul cainelui, aratand cu degetul aratator spre padure.
- Aaa... da, raspund, iar in glas se simtea tremurul, fiindca oricand puteam fi descoperita.
- Uite, mai spuse si arata o poza cu mine, dar acolo aveam saisprezece ani, cu parul taiat scurt, pana la umeri, dar in loc de privirea inocenta si timida, acolo aveam o privire rece, distanta si nebuna. Aceasta fata a fugit din acel sat azi-noapte si ne intrebam daca ai vazut-o cumva? Ma intreba satenu, iar eu dau din cap.
Acesta ofta si le spuse ca e timpul sa plece de acolo. Blondul cu cainele trecura pe langa mine, iar eu vreau sa ma duc in magazin, cand cineva ma prinde de antebrat. Ma intorc speriata si il vad pe luptatorul Anbu brunet, dar masca data intr-o parte. Avea ochii negrii, obligi ca la pisica si in fata doua suvite ce ii sporeau acea aura de mister, care i-o dadeau ochii. Buzele erau usor subtiri, formau un mic suras trist, dar si protector. Ridica mana si o aseza pe obrajul meu, cu grija sa nu ma zgarie cu unghile alea de pisica ce le aveau Anbu la manusi.
- Mergi spre Vest si vei afla raspunsuri, spuse tanarul si lua mana de pe obraz, ca sa-mi ia mana in a sa. Asta mi l-ai dat inainte sa te pierzi pe tine si sa credem ca ai murit, continua si puse in palma mea ceva usor greut. Sper ca intr-o zi iti vei aminti de mine si ma vei cauta, pana atunci, la revedere, imi sopti ultimile cuvinte.
Isi puse masca si se indeparta de mine, pornind dupa camarazi sai. Deschid palma si raman uimita sa vad o semi-luna cu o steluta, prinsa de o panglica neagra. Ating cu degete tremuratoare acel micut si delicat si simt cum capul incepe sa ma doara, ca si cand cineva ma loveste in el cu un par.

[center]Vision
Eram amandoi ascunsi dupa niste copaci, in timp ce oamenii petrecea. Il strangeam pe ultima data pe el si el pe mine, fiindca azi plecam...
- Chiar pleci? Ma intreba el, iar eu am aprobat din cap.
- ... ca sa nu ma uiti, iti dau asta, rostesc si ii pun in palma medalionul cu panglica. Si asta, mai spun si il sarut apasat pe buzele moi si delicat.
Era pentru ultima oara cand le simteam si acest lucru imi creea un gol in stomac...[/center]

- Nu se poate... nu se poate..., murmur privind socata pamantul, in timp ce acel jutsu de schimbare a culorii se rupse.
Se pare ca baiatul ala avea legatura cu mine, dar de ce nu am putut sa imi amintesc numele sau? De ce? Aud niste pasi si imi ridic speriata privirea, intalnind ochii barbatului ce avea in stapanire magazinul de Dango.
- Tu esti criminala ce a asasinat-o pe nepoata shogunului Tarii Vantului..., incepu sa strige, dar numai continua ca l-am prins de gat.
Mana invaluita intr-o chakra de culoare neagra, trecu prin gatul sau, scotand sufletul. Corpul ii se prabusi la pamant ca o papusa caruia ii sa taiat sforile. Stang spiritul de gat pana in ucid, apoi apuc corpul fara viata arucandu-l in coliba. Dau foc casei si pornesc in fuga spre Vest, fiindca intr-un fel aveam incredere in acel Anbu. Ating in treaca medalionul ce se afla sub esarfa, ca sa fiu sigura ca este inca acolo, in timp ce alergam cat puteam de tare, fugind ca o criminala...

Medalionul Sakurei