Punem pariu [16-18+]

[Psike]

Fiction31 merci de comm.
Despina vedem noi daca gaseste pe cineva, cine stie ce urmeaza in fic.
HelloDudeeee bun venit! Sper sa mai ramai p-aici!

Imi cer scuze de capitolul extra minuscul, dar nu am de gand sa rescriu ficul.

Capitol 5.

Mai aveam puţin până la liceu, vreo două străzi şi acum ploua mai încet. Tremuram la orice bătaie mai puternică de vânt şi mă gândeam că data viitoare să-mi iau o geacă mai groasă sau şi mai simplu, pătura din pat.
Am dat să traversez ca s-o iau pe scurtătură când observ o mulţime de persoane pe trecerea de pietoni, agitaţie, gălagie, ambulanţa şi maşini de poliţie. Nu eram felul de persoană curioasă, dar ceva din interior mă atrăgea spre acel loc, vroiam să ştiu ce se întâmplase.
M-am apropiat uşor şi făcându-mi loc am putut observa un bărbat îmbrăcat simplu, pantaloni de stofă, adidaşi, pulover negru cu dungi albe, cărunt, în jur de 40 de ani. Era interogat de-un poliţist mai tânar ce tot mâzgălea într-un carneţel. Lângă ei, la câţiva paşi ,pe-o targă era un tânăr, palid, slăbuţ, destul de înalt. Şuviţele-i blonde ascundeau nişte ochi ce niciodată n-aveau să mai vadă lumina soarelui şi asta din cauza unei neatenţii.
Brusc un fior rece mi-a trecut prin trup şi am înghiţit de câteva ori în sec.
-O luăm p-aici, ştiu drumul! spuse el zâmbind.
L-am urmat zâmbind şi eu şi mă bucuram că-l vedeam după atâta timp; eram prieteni din copilărie şi ţineam mult unul la altul. De la grădiniţă şi până în acest an, când eram amândoi în clasa a IXa stătusem în aceeaşi clasă, în aceeaşi bancă. Eram ca doi fraţi, împărţeam totul şi ne completam atât la note cât şi la caracter.
-Grăbeşte-te,te rog! mi-a spus el apropiindu-se de trecere, fără sa se uite.
-Ionuţ ,stai puţin, sta..am spus respirând greu şi punând mâna pe stâlp.
Un sunet de metal ,o frână şi un ţipăt; mi-am ridicat repede ochii şi nu puteam să cred. El, cel la care ţineam mai mult ca la propria-mi viaţă stătea în faţa ochilor mei, pe zebră, într-o baltă de sânge. M-am apropiat temător de el şi l-am cuprins în braţe, mângâindu-i chipul, sărutându-l uşor pe obraz. Simţeam cum totul se învârte cu mine şi soferul nu făcea decât să-şi ceară scuze în continuu.
-Sună! am spus răstit.
-Uunde?a zis el nedumerit.
-La ambulanţă unde dracu ,nu vezi că l-ai omorât!am spus printre lacrimi.
-Bună!
Am clătinat din cap alungând acele imagini şi i-am răspuns sec; o tipă din noua mea clasă se pare că mă găsise şi am zis să merg cu ea.
-Frumoasă zi,nu? zise ea zâmbind.
-Da..am răspuns lăsând în jos.
Am continuat drumul în linişte, eu cu gândurile mele,iar ea continuând să vorbească fără să-mi mai dea atenţie.Mă simţeam gol pe dinăuntru şi aş fi făcut orice să-l am înapoi. Dar nu puteam, timpul,realitatea, prezentul ,nu mă lăsau.
Am ajuns în faţa liceului şi am păşit pe poteca spălată de ploaie, cu mintea tulbure şi numai la ore nu.