Tu m'ai invatat sa iubesc

[♪RockPrincess♪]

Pai am adus next-ul. :d

Capitolul V *Lacrimi si dorinte*
Sakura:

Ma uit la el speriata si foarte confuza. Simt cum pamantul imi fuge de sub picioare si mai am putin si lesin. Intrebarile nu mai imi dau pace. Unde pleaca? Cu cine? De ce? L-am suparat eu cu ceva? Ce s-a intamplat?.... Liniste. Nimic mai mult. Se uita trist in ochii mei. Parca asteapta o reactie,ceva.....orice. Insa eu nu mai pot spune nimic. Ma simt pierduta. Ma abtin cu greu sa nu dau drumul lacrimilor pentru ca durerea din inima mea e prea mare. Nu imi pot imagina viata mea fara el. Ce se va intampla daca el va pleca? Nimic nu ar avea rost fara el. Am invatat sa traiesc cu adevarat doar cand l-am cunoscut. Fara el sunt moarta. Un nimic. Doar o amintire a ceea ce am fost demult. Inima mea vrea sa imi sara din piept. Nu mai inteleg nimic. De ce pleaca? Mi-e prea frica sa-l intreb. El doar sta si ma priveste. Ochii lui parca imi spun "Totul va fi bine". Nu pot crede asta. Cum sa fie totul bine daca el ma lasa aici si pleaca? Cum sa fie totul bine daca singurul baiat pe care l-am iubit pleaca? El tine la mine doar ca la o sora dar eu il iubesc. Il iubesc din toata inima mea. Nu imi pot imagina cum as putea trai eu fara el. Oare se mai intoarce? Pentru cat timp pleaca? Oftez si incerc sa sparg linistea care s-a lasat peste noi.
-De ce pleci? Unde? Ce s-a intamplat? Glasul imi tremura si teama pune stapanire pe corpul meu. Mi-e frica de raspunsul lui. Daca nu se mai intoarce? Ma ia de mana. Mana lui calda o mangaie pe a mea. Incearca sa ma linisteasca dar nu reuseste. Totul e prea dureros pentru a ma linisti.
-Shane a organizat un turneu in jurul lumii. Eu si trupa plecam maine spre Tokio unde va incepe turneul. Acum e sansa mea Sakura. Stii cat de mult am visat la asta. Nu voi avea liniste pana nu voi reusi. Toata viata mea depinde de asta. Turneu? In jurul lumii? Imi vine sa mor de durere. Tristetea si neputinta pun stapanire pe inima mea. Sufletul meu sfasiat de durere plange. Plange cu lacrimi de sange. Baiatul pe care-l iubesc pleaca in turneu. Mii de fane nebune il vor inconjura in fiecare clipa. Sigur se va indragosti de una dintre ele si va uita de mine. Adica cine sunt eu? Un nimeni. Ma va uita imediat ce va pleca din Konoha. Il iubesc atat de mult si vreau sa-l opresc. Nu vreau sa il las sa plece. Dar nu pot. Inima nu ma lasa. E visul lui de o viata. Asta isi doreste si eu nu ma voi pune in calea lui. Il iubesc prea mult ca sa il vad renuntand la tot pentru o simpla fita de-a mea. Incerc sa par fericita. Schitez un zambet si ma arunc in bratele lui. Cat de dor mi-a fost de imbratisarea lui calda. Simt ca plutesc dar sunt adusa inapoi pe pamant de cosmarul meu numit realitate.
-Sasuke! Asta e grozav! In sfarsit iti vei implini visul. Nici nu stii cat ma bucur pentru tine. Asta e ceea ce ti-ai dorit toata viata. Se uita la mine putin uimit si apoi imi zambeste cald. E fericit. Asa si vreau sa fie. Nu il pot vedea suferind. Intr-un fel ma bucur ca in sfarsit are ocazia de a-si implini visul. Dar ma doare sufletul ca pleaca. Ma ia in brate si ma saruta pe frunte. Buzele lui moi ma inebunesc. Vreau sa il sarut. Sa ii simt buzele catifelate dar ma opresc. Nu pot face asta. Ma abtin cu greu sa nu ii gust buzele si ii dau un pupic micut pe obraz. Mai vorbim cateva minute si aflu ca turneul tine doi ani. Doi ani intregi fara iubirea vietii mele. Poate asa e mai bine. Sasuke nu e pentru mine. Poate asa voi reusi sa il uit. Ne despartim cu greu. Imi spune un lucru ce si acum ma face sa tresar. Acele cuvinte imi rasuna si acum prin minte "Asteapta-ma floricico. Nu ma uita. Ma voi intoarce dupa tine" . Si apoi pleaca si ma lasa singura in intunericul vietii mele. Cuvintele lui dulci imi dau speranta. Speranta ca intr-o zi se va intoarce. Voi astepta acea zi minunata in care am sa il revad pe cel care mi-a furat inima. Acea urma de speranta nu tine mult ca mii de amintiri cu brunetul meu imi apar in fata ochilor. Perle cristaline imi ineaca ochii. Rapusa de durere scot un tipat sfasietor. Inima mea nu mai e in piept. A plecat cu cel care o detine. A plecat cu iubirea vietii mele. Ma arunc pe pat si imi afund capul in perna deja umeda din cauza lacrimilor mele. Plang. Doar atat pot face. Desi stiu ca plansul nu rezolva nimic si lacrimile nu il vor aduce inapoi mai repede. Ma uit spre geam. Cerul plange si el cu mine. Am ramas doar eu si cu abisul meu intunecat si plin de durere. Sunt singura. Nici macar Kail nu ma poate alina acum. Sunt doar o amintire a unei fete zambitoare care acum nu mai exista. Mi-am inchis sufletul. Numai el ma poate alina. Imi amintesc ziua in care l-am cunoscut. Eram atat de fericita. Acum nu e decat o amintire. Incet ochii mi se-nchid cu imaginea lui in minte.

Sasuke:

Privesc pe geam si o liniste apasatoare ma inebuneste. Totul e pregatit. Maine dimineata vom pleca. Dar daca sunt pe cale de a-mi implini visul de ca ma simt asa rau? De ce nu sunt fericit? Oftez zgomotos si imi sprijin capul de geamul rece. Sunt confuz. Voi pleca. Asta e clar dar...dar de ce ma simt atat de groaznic? Poate e din cauza ei. Stiu ca e trista chiar daca incearca sa ascunda asta. Imi va lipsi mult floricica mea roz. Ma voi intoarce. I-am promis. Nu o voi mai parasi. Dupa ce ma voi intoarce nu o voi mai lasa singura. Dar ceva ma nelinisteste. Dupa ce am sarutat-o pe frunte s-a uitat putin la buzele mele si s-a muscat de buza. Am vazut ca s-a apropiat de buzele mele dar a ezitat si mi-a dat un pupic pe obraz. Oare ma place? Oare chiar vroia sa ma sarute? Si daca da....de ce nu a facut-o? Sincer sa fiu si eu muream sa o sarut. Dar de ce? Tin mult la Sakura dar doar ca la o sora. Atunci de ce muream sa ii gust buzele? Poate a fost doar din cauza emotiei. Sigur nu ma place. Adica mi-a spus ca tine mult la mine dar si ea tine la mine doar ca la un frate. Nu? Ok gata Sasuke. Nu e acum momentul sa te gandesti la asta. Trebuie sa te pregatesti. Revino-ti. Pasesc usor pe parchetul rece. Picaturile de ploaie se lovesc de geamul meu scotand un sunet destul de enervant. Intru in dus si dau drumul la apa. Stropii fierbinti se lovesc de trupul meu rece si ma "vindeca" de toate gandurile confuze. Parul meu negru si ud imi mangaie fata. Ies de la dus si ma imbrac. Ma pun pe pat si privesc pe tavanul negru. Parca prin el vad cerul plin de stele. Ploaia s-a oprit de mult si luna straluceste mai puternic decat altadata. O lacrima imi mangaie fata. Ochii mi se-nchid incet si ma pierd in vise.