14-04-2011, 10:35 PM
Capitolul IV
*Dupa trei saptamani*
Sasuke:
Privesc la peisajul de afara si vad cum mii de perle se lovesc de geamul rece. Strazile sunt pustii si vantul bate cu putere. Petale de flori sunt purtate prin vazduh si se pierd in intunericul noptii. Mii de ganduri imi strabat mintea. Amintiri vechi si dulci imi apar acum in minte si o vad pe ea. Parfumul ei ma-nvaluie si ma induce intr-o stare de visare. Ochii ei ma privesc cu dragoste si mana ei imi mangaie usor fata. Mi-a fost atat de dor de mana ai catifelata si de zambetul ei cald. Ma ia in brate apoi ma priveste fericita. Imi spune ceva si apoi dispare in intuneric. Ma ridic repede si sar din pat. Totul a fost doar un vis dar parea atat de real. Cuvintele ei imi rasuna si acum in minte "Te iubesc scumpul meu fiu. Nu renunta la visul tau. Sunt foarte mandra de tine dragule si voi fi mereu cu tine sa te ajut." Dupa ce imi revin cateva perle cristaline imi inunda ochii si imaginea ei imi apare in minte. E mandra de mine. Nu voi mai renunta. Pentru ea imi voi implini visul. Ma asez din nou pe pat si privesc spre pustiul intunecat de afara. Picaturile reci lovesc cu putere geamul si isi revarsa toata tristetea asupra acestui oras. Imi sterg lacrimile si imi iau chitara. Incep sa cant si simt cum ma eliberez de toata nelinistea si tristetea. Degetele mele parca aluneca pe corzile reci si o melodie frumoasa rasuna in toata camera. Las chitara jos si pasesc incet prin camera. Ies pe balcon si picaturile reci se lovesc de corpul meu. Ma gandesc la viitor. La ce se va intampla in continuare cu mine. Acum cativa ani eu si cel mai bun prieten al meu am infintat o trupa rock. El este un baiat hiperactiv dar foarte de treaba. Naruto Uzumaki are parul blond ca spicele de grau,putin ciufulit si ochii senini si albastrii ca marea. Din trupa noastra ,Burn, mai fac parte Kiba<Un baiat rebel cu parul saten vopsit,ochii caprui si energici si un tatuaj pe gat cu numele trupei>,Gaara <Un baiat roscat si putin timid. Ochii lui negrii sunt mereu fericiti. Are un mic tatuaj rosu pe frunte. Este foarte talentat si tine mult la trupa.> si Sai <El seamana putin cu mine dar are parul scurt,drept. Este mai retras si nu ii place sa socializeze dar cand vine vorba de noi sau de trupa se dedica total>. Noul nostru manager ne-a organizat un turneu in jurul lumii. Aste este sansa pe care am asteptat-o atata timp. De un singur lucru imi pare rau. Turneul va tine aproape doi ani si imi va fi dor de Konoha si de prietenii mei. Peste cateva zile vom pleca spre Tokio unde vom sutine primul concert din turneu. Ma trezesc din visare si ma intorc in camera. Eram ud pana la piele. Intru in baie cu intentia de a face un dus dar telefonul suna insistent. Ma intorc si iau telefonul. Era Naruto.
-Sasuke ce bine ca ai raspuns. M-a sunat Shane si a spus ca vom pleca peste doua zile la Tokio. Ar trebui sa ii spui si Sakurei. Nu mai ai mult timp.
-Ai dreptate Naruto. Ii voi spune maine la scoala. Multumesc ca m-ai anuntat. Inchid telefonul si ma duc la dus. Dau drumul la apa si picaturile fierbinti imi mangaie trupul gol si rece. Gandul imi zboara la rozalia mea. In ultimul timp am ajuns sa tin la ea ca la o sora. Ea ma intelege si cu ea pot vorbi orice. Sigur va fi incantata de turneu. De acest turneu depinde toata viata mea si ea stie cat de important e pentru mine sa cant. Dupa jumatate de ora ies de la dus ma imbrac si ma arunc pe pat. E aproape trei dimineata dar nu ma simt deloc obosit. Pierdut prin ganduri ochii mi se-nchid incet si mintea imi paraseste trupul. Un sunet enervant rasuna prin camera. Era telefonul. Ma uit la ceas si era cinci dimineata. Imi vine sa dau cu telefonul de toti peretii dar raspund cand vad ca era Naruto.
-Sasuke! Imediat ajung la tine. De ce nu raspunzi cand te sun? Nu conteaza. Imbracate repede.
Nu mai apuc sa spun nimic ca blondul imi inchide. Era foarte speriat. Ce s-a intamplat? Ma imbrac repede si cobor. Cand ajung in fata usii il vad tot ud si respira cu greu. Cred ca a alergat. Parea foarte ingrijorat si grabit.
-Sasuke,m-a sunat Hinata si mi-a zis ca Sakura si Kail au avut un accident aseara. Kail nu a patit nimic grav dar Sakura e in stare grava la spital. Doctorii au zis ca e in coma dar nimeni nu are voie sa intre la ea in salon. Nu pot sa cred ce aud. Mi se taie respiratia si simt cum imi fuge pamantul de sub picioare. Simt ca ma prabusesc dar imi revin si alerg disperat pana la masina. Scot cheile si urc grabit in masina. Dupa ce urca si Naruto gonesc pe strazile pustii. Nu vreau sa fie adevarat. Vreau sa fie doar un vis urat si cand ma treesc totul sa fie bine. Nu ma poate parasi. Nu o las. Nu si ea. Tin la ea foarte mult. Nu vreau sa o pierd. Nu poate muri. Nu o las sa paraseasca lumea cand nici macar nu a apucat sa traiasca cu adevarat. Nu voi permit ca inca un inger sa moara. Nu pot sa accept acest lucru. Ajung in graba cea mai mare la spital. Cobor repede si alerg pe holurile lungi ale spitalului. Ma lovesc de oameni,aud tipetele lui Naruto dar nimic nu ma poate opri acum. Vreau sa ajung la ea. Nu o voi lasa. Nu acum. Nu acum cand avem atata nevoie unul de altul. Ajung in fata salonului ei. Pe scaun era Kail. Plangea si rostea intruna numele ei. Ma duc la el si il ating usor pe umar. Isi ridica privirea si se uita la mine cu ochii tristi,inecati in lacrimi si speriati. Ii inteleg durerea. O simt si eu. M-am atasat atat de mult si de Sakura si de Kail. Din salon iese un doctor. Ne spune ca acum putem intra dar sa nu stam mai mult de zece-douazeci de minute. Intru in incaperea alba si rece. Un val de tristete ma loveste si cad in genunchi langa patul unde sta rozalia mea fara vlaga. E atat de palida. Ochii ei acum sunt inchisi si parul ei si-a pierdut stralucirea. Nu vreau sa mai fie asa. O sa isi revina. Nu o pot pierde si pe ea. Imi ridic privirea spre cer si o rog pe mama sa nu o lase pe Sakura sa moara. Ma ridic si ma pun langa rozalie. O prind de mana si o strang cu putere. Mana ei e rece ca gheata. Ii mangai usor obrazul si ii dau parul de pe fata. Nu pot sa cred ca ieri era toata un zambet si privirea ei era luminoasa ,iar acum e palida, zambetul ei e doar o amintire frumoasa si ochii ei nu vor sa se deschida. Simt cum incepe sa isi miste degetele dar se opreste. Parca ceva nu o lasa sa se trezeasca. Ceva o tine legata si nu poate scapa. Incearca inca o data si isi misca dua degete dar nu reuseste. E prea mare forta care o tine prizoniera in abisul intunecat al mortii. Acum nu se mai misca. Parca a renuntat. Nu!! Nu renunta Sakura. Nu te las. Cealalta mana o pun pe pieptul ei. Ii simt inima cum incepe sa bata cu putere. Apas tare si cu cealalta mana o mangai usor pe fata. Ma indrept din ce in ce mai mult spre ea. Ii sarut fruntea dupa care imi indrept buzele spre urechea ei si soptesc usor "Nu renunta Sakura. Nu te las. Deschide ochii si zambeste din nou."
Sakura:
Intuneric. Nimic mai mult. Ma pierd printr-un abis intunecat. Nu e nimic in jurul meu. Doar intuneric. Simt cum o mana calda ma tine strans si vreau sa ma misc. Incerc sa imi misc degetele dar nu prea reusesc. Mai incerc odata si fara sperante renunt. Ma pierd tot mai mult in abisul negru. Gandurile incep sa mi se piarda in intuneric. Ma simt slabita. Deodata o mana imi apasa pe inima. Vreau sa ma intorc si sa o ating. Incerc dar nu pot. Aud niste cuvinte ce imi tulbura sufletul."Nu renunta Sakura. Nu te las. Deschide ochii si zambeste din nou." Nu pot renunta acum. Nu voi renunta. Nu din nou. Voi incerca iar. Vreau sa traiesc. Vreau sa ma bucur de fiecare moment. Incerc din toate puterile. Simt cum durerea pune stapanire pe corpul meu dar nu voi renunta. Oricat de mare e durerea vreau sa ma intorc la viata mea. Nu vreau sa fiu prizoniera in intuneric. Nu vrea sa renunt asa ca incerc in continuare. Simt cum mi se sfasie inima. Nu suport asa ca scot un tipat asurzitor urmat de multa liniste. Incep sa se auda tipete disperate in jurul meu. Cunosc vocile astea. Continui sa incerc si simt cum ochii ma inteapa dar nu ma las. Cu toate puterile fac o ultima incercare. Un firicel de limina patrunde in abisul meu intunecat. Deschid ochii si lumina puternica si orbitoare imi loveste ochii. Clipesc de cateva ori dar imi revin si privesc prin jur. Incaperea e alba,simpla. Il vad pe fratele meu Kail care dormea pe mana mea. Avea fata umeda si fata trista. Imi intorc si intalnesc doi ochi abisali care ma privesc cu uimire si fericire.
-Sakura! Te-ai trezit! Nici nu sti cat de mult ma bucur sa iti vad ochii. Sare la mine in brate si ma saruta pe frunte. Imi ia mainile si incepe sa le sarute apoi ma mangaie usor pe obraji.
-Surioara! Ti-ai revenit. Sa nu mai faci asta niciodata. Ce fericit pare Kail. Ma ia si el in brate si ma saruta pe obraz. Imediat in salon apar doi medici care incep sa ma analizeze uimiti. Nu se asteptau sa imi revin atat de repede.
Sasuke:
Azi ar fi trebuit sa plec spre Tokio dar Shane a reusit sa amane cu inca o zi. Multumesc mama ca nu ai lasat-o pe rozalie sa moara. Ma bucur ca nu ma parasit. Un inger nevinovat nu trebuie sa moara. Vreau sa am grija de ea sa nu mai pateasca nimic dar eu plec timp de doi ani. As vrea sa o iau si pe ea cu mine dar nu ar suporta toata agitatia si toata graba aceea. Imi va fi atat de dor de ea. Cu cine voi mai putea vorbi eu asa cum vorbesc cu ea? Acesti doi ani vor trece cu greu dar sunt atat de aproape de a-mi implini visul. Opresc masina cand ajung in fata casei rozaliei mele. Cobor si ploaia imi loveste trupul cu putere. Alerg spre intrare si bat la usa. In fata mea apare Kail. Fara sa mai spuna ceva imi face loc sa trec si alerg pe scari. Intru in camera scumpei mele Sakura si o vad intinsa pe patul moale cu castile in urechi. Ma duc la ea si ma pun in fata ei.
-Sasuke! Cat ma bucur sa te vad. Dar stai. Esti tot ud. Iti aduc ceva sa te usuci.
-Nu te ridici din pat ca nu ai voie. Sati linistita.
-Pai bine. Cum vrei tu. Dar de ce nu ai sunat inainte ca sa stiu ca vi?
-L-am sunat pe Kail dar i-am spus sa nu iti spuna ca vin.
-De ce?
-Am vrut sa fie o surpriza. Oricum nu stau prea mult. Dar tu ce mai faci? Cum te simti? Te mai doare piciorul?
-Putin dar o sa imi treaca mie. Deabea astept sa ma intorc la liceu sa stau cu tine si cu nebunii mei.
-Ma bucur sa te vad asa fericita dar...
-Dar ce? S-a intamplat ceva?
-Nu. Adica da. Trebuie sa iti spun ceva foarte important.
-Ce e Sasuke? Ma sperii.
-Eu.....eu nu ma mai intorc la liceu,Sakura. Maine plec din Konoha.
Cam atat deocamdata. Sper sa va placa :x Va astept comentariile >:d<
*Dupa trei saptamani*
Sasuke:
Privesc la peisajul de afara si vad cum mii de perle se lovesc de geamul rece. Strazile sunt pustii si vantul bate cu putere. Petale de flori sunt purtate prin vazduh si se pierd in intunericul noptii. Mii de ganduri imi strabat mintea. Amintiri vechi si dulci imi apar acum in minte si o vad pe ea. Parfumul ei ma-nvaluie si ma induce intr-o stare de visare. Ochii ei ma privesc cu dragoste si mana ei imi mangaie usor fata. Mi-a fost atat de dor de mana ai catifelata si de zambetul ei cald. Ma ia in brate apoi ma priveste fericita. Imi spune ceva si apoi dispare in intuneric. Ma ridic repede si sar din pat. Totul a fost doar un vis dar parea atat de real. Cuvintele ei imi rasuna si acum in minte "Te iubesc scumpul meu fiu. Nu renunta la visul tau. Sunt foarte mandra de tine dragule si voi fi mereu cu tine sa te ajut." Dupa ce imi revin cateva perle cristaline imi inunda ochii si imaginea ei imi apare in minte. E mandra de mine. Nu voi mai renunta. Pentru ea imi voi implini visul. Ma asez din nou pe pat si privesc spre pustiul intunecat de afara. Picaturile reci lovesc cu putere geamul si isi revarsa toata tristetea asupra acestui oras. Imi sterg lacrimile si imi iau chitara. Incep sa cant si simt cum ma eliberez de toata nelinistea si tristetea. Degetele mele parca aluneca pe corzile reci si o melodie frumoasa rasuna in toata camera. Las chitara jos si pasesc incet prin camera. Ies pe balcon si picaturile reci se lovesc de corpul meu. Ma gandesc la viitor. La ce se va intampla in continuare cu mine. Acum cativa ani eu si cel mai bun prieten al meu am infintat o trupa rock. El este un baiat hiperactiv dar foarte de treaba. Naruto Uzumaki are parul blond ca spicele de grau,putin ciufulit si ochii senini si albastrii ca marea. Din trupa noastra ,Burn, mai fac parte Kiba<Un baiat rebel cu parul saten vopsit,ochii caprui si energici si un tatuaj pe gat cu numele trupei>,Gaara <Un baiat roscat si putin timid. Ochii lui negrii sunt mereu fericiti. Are un mic tatuaj rosu pe frunte. Este foarte talentat si tine mult la trupa.> si Sai <El seamana putin cu mine dar are parul scurt,drept. Este mai retras si nu ii place sa socializeze dar cand vine vorba de noi sau de trupa se dedica total>. Noul nostru manager ne-a organizat un turneu in jurul lumii. Aste este sansa pe care am asteptat-o atata timp. De un singur lucru imi pare rau. Turneul va tine aproape doi ani si imi va fi dor de Konoha si de prietenii mei. Peste cateva zile vom pleca spre Tokio unde vom sutine primul concert din turneu. Ma trezesc din visare si ma intorc in camera. Eram ud pana la piele. Intru in baie cu intentia de a face un dus dar telefonul suna insistent. Ma intorc si iau telefonul. Era Naruto.
-Sasuke ce bine ca ai raspuns. M-a sunat Shane si a spus ca vom pleca peste doua zile la Tokio. Ar trebui sa ii spui si Sakurei. Nu mai ai mult timp.
-Ai dreptate Naruto. Ii voi spune maine la scoala. Multumesc ca m-ai anuntat. Inchid telefonul si ma duc la dus. Dau drumul la apa si picaturile fierbinti imi mangaie trupul gol si rece. Gandul imi zboara la rozalia mea. In ultimul timp am ajuns sa tin la ea ca la o sora. Ea ma intelege si cu ea pot vorbi orice. Sigur va fi incantata de turneu. De acest turneu depinde toata viata mea si ea stie cat de important e pentru mine sa cant. Dupa jumatate de ora ies de la dus ma imbrac si ma arunc pe pat. E aproape trei dimineata dar nu ma simt deloc obosit. Pierdut prin ganduri ochii mi se-nchid incet si mintea imi paraseste trupul. Un sunet enervant rasuna prin camera. Era telefonul. Ma uit la ceas si era cinci dimineata. Imi vine sa dau cu telefonul de toti peretii dar raspund cand vad ca era Naruto.
-Sasuke! Imediat ajung la tine. De ce nu raspunzi cand te sun? Nu conteaza. Imbracate repede.
Nu mai apuc sa spun nimic ca blondul imi inchide. Era foarte speriat. Ce s-a intamplat? Ma imbrac repede si cobor. Cand ajung in fata usii il vad tot ud si respira cu greu. Cred ca a alergat. Parea foarte ingrijorat si grabit.
-Sasuke,m-a sunat Hinata si mi-a zis ca Sakura si Kail au avut un accident aseara. Kail nu a patit nimic grav dar Sakura e in stare grava la spital. Doctorii au zis ca e in coma dar nimeni nu are voie sa intre la ea in salon. Nu pot sa cred ce aud. Mi se taie respiratia si simt cum imi fuge pamantul de sub picioare. Simt ca ma prabusesc dar imi revin si alerg disperat pana la masina. Scot cheile si urc grabit in masina. Dupa ce urca si Naruto gonesc pe strazile pustii. Nu vreau sa fie adevarat. Vreau sa fie doar un vis urat si cand ma treesc totul sa fie bine. Nu ma poate parasi. Nu o las. Nu si ea. Tin la ea foarte mult. Nu vreau sa o pierd. Nu poate muri. Nu o las sa paraseasca lumea cand nici macar nu a apucat sa traiasca cu adevarat. Nu voi permit ca inca un inger sa moara. Nu pot sa accept acest lucru. Ajung in graba cea mai mare la spital. Cobor repede si alerg pe holurile lungi ale spitalului. Ma lovesc de oameni,aud tipetele lui Naruto dar nimic nu ma poate opri acum. Vreau sa ajung la ea. Nu o voi lasa. Nu acum. Nu acum cand avem atata nevoie unul de altul. Ajung in fata salonului ei. Pe scaun era Kail. Plangea si rostea intruna numele ei. Ma duc la el si il ating usor pe umar. Isi ridica privirea si se uita la mine cu ochii tristi,inecati in lacrimi si speriati. Ii inteleg durerea. O simt si eu. M-am atasat atat de mult si de Sakura si de Kail. Din salon iese un doctor. Ne spune ca acum putem intra dar sa nu stam mai mult de zece-douazeci de minute. Intru in incaperea alba si rece. Un val de tristete ma loveste si cad in genunchi langa patul unde sta rozalia mea fara vlaga. E atat de palida. Ochii ei acum sunt inchisi si parul ei si-a pierdut stralucirea. Nu vreau sa mai fie asa. O sa isi revina. Nu o pot pierde si pe ea. Imi ridic privirea spre cer si o rog pe mama sa nu o lase pe Sakura sa moara. Ma ridic si ma pun langa rozalie. O prind de mana si o strang cu putere. Mana ei e rece ca gheata. Ii mangai usor obrazul si ii dau parul de pe fata. Nu pot sa cred ca ieri era toata un zambet si privirea ei era luminoasa ,iar acum e palida, zambetul ei e doar o amintire frumoasa si ochii ei nu vor sa se deschida. Simt cum incepe sa isi miste degetele dar se opreste. Parca ceva nu o lasa sa se trezeasca. Ceva o tine legata si nu poate scapa. Incearca inca o data si isi misca dua degete dar nu reuseste. E prea mare forta care o tine prizoniera in abisul intunecat al mortii. Acum nu se mai misca. Parca a renuntat. Nu!! Nu renunta Sakura. Nu te las. Cealalta mana o pun pe pieptul ei. Ii simt inima cum incepe sa bata cu putere. Apas tare si cu cealalta mana o mangai usor pe fata. Ma indrept din ce in ce mai mult spre ea. Ii sarut fruntea dupa care imi indrept buzele spre urechea ei si soptesc usor "Nu renunta Sakura. Nu te las. Deschide ochii si zambeste din nou."
Sakura:
Intuneric. Nimic mai mult. Ma pierd printr-un abis intunecat. Nu e nimic in jurul meu. Doar intuneric. Simt cum o mana calda ma tine strans si vreau sa ma misc. Incerc sa imi misc degetele dar nu prea reusesc. Mai incerc odata si fara sperante renunt. Ma pierd tot mai mult in abisul negru. Gandurile incep sa mi se piarda in intuneric. Ma simt slabita. Deodata o mana imi apasa pe inima. Vreau sa ma intorc si sa o ating. Incerc dar nu pot. Aud niste cuvinte ce imi tulbura sufletul."Nu renunta Sakura. Nu te las. Deschide ochii si zambeste din nou." Nu pot renunta acum. Nu voi renunta. Nu din nou. Voi incerca iar. Vreau sa traiesc. Vreau sa ma bucur de fiecare moment. Incerc din toate puterile. Simt cum durerea pune stapanire pe corpul meu dar nu voi renunta. Oricat de mare e durerea vreau sa ma intorc la viata mea. Nu vreau sa fiu prizoniera in intuneric. Nu vrea sa renunt asa ca incerc in continuare. Simt cum mi se sfasie inima. Nu suport asa ca scot un tipat asurzitor urmat de multa liniste. Incep sa se auda tipete disperate in jurul meu. Cunosc vocile astea. Continui sa incerc si simt cum ochii ma inteapa dar nu ma las. Cu toate puterile fac o ultima incercare. Un firicel de limina patrunde in abisul meu intunecat. Deschid ochii si lumina puternica si orbitoare imi loveste ochii. Clipesc de cateva ori dar imi revin si privesc prin jur. Incaperea e alba,simpla. Il vad pe fratele meu Kail care dormea pe mana mea. Avea fata umeda si fata trista. Imi intorc si intalnesc doi ochi abisali care ma privesc cu uimire si fericire.
-Sakura! Te-ai trezit! Nici nu sti cat de mult ma bucur sa iti vad ochii. Sare la mine in brate si ma saruta pe frunte. Imi ia mainile si incepe sa le sarute apoi ma mangaie usor pe obraji.
-Surioara! Ti-ai revenit. Sa nu mai faci asta niciodata. Ce fericit pare Kail. Ma ia si el in brate si ma saruta pe obraz. Imediat in salon apar doi medici care incep sa ma analizeze uimiti. Nu se asteptau sa imi revin atat de repede.
Sasuke:
Azi ar fi trebuit sa plec spre Tokio dar Shane a reusit sa amane cu inca o zi. Multumesc mama ca nu ai lasat-o pe rozalie sa moara. Ma bucur ca nu ma parasit. Un inger nevinovat nu trebuie sa moara. Vreau sa am grija de ea sa nu mai pateasca nimic dar eu plec timp de doi ani. As vrea sa o iau si pe ea cu mine dar nu ar suporta toata agitatia si toata graba aceea. Imi va fi atat de dor de ea. Cu cine voi mai putea vorbi eu asa cum vorbesc cu ea? Acesti doi ani vor trece cu greu dar sunt atat de aproape de a-mi implini visul. Opresc masina cand ajung in fata casei rozaliei mele. Cobor si ploaia imi loveste trupul cu putere. Alerg spre intrare si bat la usa. In fata mea apare Kail. Fara sa mai spuna ceva imi face loc sa trec si alerg pe scari. Intru in camera scumpei mele Sakura si o vad intinsa pe patul moale cu castile in urechi. Ma duc la ea si ma pun in fata ei.
-Sasuke! Cat ma bucur sa te vad. Dar stai. Esti tot ud. Iti aduc ceva sa te usuci.
-Nu te ridici din pat ca nu ai voie. Sati linistita.
-Pai bine. Cum vrei tu. Dar de ce nu ai sunat inainte ca sa stiu ca vi?
-L-am sunat pe Kail dar i-am spus sa nu iti spuna ca vin.
-De ce?
-Am vrut sa fie o surpriza. Oricum nu stau prea mult. Dar tu ce mai faci? Cum te simti? Te mai doare piciorul?
-Putin dar o sa imi treaca mie. Deabea astept sa ma intorc la liceu sa stau cu tine si cu nebunii mei.
-Ma bucur sa te vad asa fericita dar...
-Dar ce? S-a intamplat ceva?
-Nu. Adica da. Trebuie sa iti spun ceva foarte important.
-Ce e Sasuke? Ma sperii.
-Eu.....eu nu ma mai intorc la liceu,Sakura. Maine plec din Konoha.
Cam atat deocamdata. Sper sa va placa :x Va astept comentariile >:d<
![[Imagine: trandafir2-1.jpg]](http://snataly.files.wordpress.com/2010/04/trandafir2-1.jpg)
Iubirea e asemenea unui trandafir... Prima data te vrajeste cu frumusetea si delicatetea sa apoi te inteapa si iti lasa rani adanci.
Cel Mai Dureros Mod De A`ti Fi Dor De Cineva E Sa Stai Chiar Langa El, Stiind Ca Nu Il Poti Avea...
Apusul lasa in urma o amintire, rasaritul aduce o speranta... Intre apus si rasarit sunt ore fara viata
![[Imagine: animeBlueMissYou.jpg]](http://1.bp.blogspot.com/_x39HxBNx2Gw/TILXbRrDDuI/AAAAAAAAAHQ/sfcrwjJSwzA/S780/animeBlueMissYou.jpg)
Prietenia este un ocean pe care multi vor sa-l treaca dar pana la mal majoritatea se ineaca.