18-03-2011, 08:46 PM
Multumim de comentariu, Bia :*
Capitolul 2
- Vreau sa il prindem pe acel asasin! striga tatal meu facandu-ma sa tresar. Ma saturasem deja pana peste cap de dorintele lui idioate si de lumea asta in care ne aflam. M-am ridicat de pe canapeaua confortabila si am iesit afara, nedorind sa-l mai aud vreun pic cum mi se plange. Am inteles, era diliu, voia sa-l prinda pe ala care lasa un trandafir negru in locul fiecarei sale victime. Ca sa fiu sincer, mie chiar imi placea modul acela de a ucide, mi se parea interesant, plus ca lasarea unui trandafir era incitanta, acestea fiind florile mele favorite.
Era tarziu si se intunecase de mult timp, insa eu nu aveam alta varianta decat sa ma plimb pe strazile pustii. Mai era si alternativa sa raman acasa si sa imi scot peri albi cu cel care imi era tata. Singurul lucru pe care il mostenisem de la el era faptul ca eram mai incapatanat decat un catar, in rest nimic altceva. Fizic mostenisem tot de la mama: eram brunet, insa ma vopsisem blond pe jumatate, parul de la ceafa ramanandu-mi la culoarea naturala. Ochii imi erau de un albastru metalic. Eram potrivit de inalt si frumos sculptat, constient de acest lucru si chiar imi placea, fiindca imi gadila orgoliul sa vad cum altii ma analizeaza si li se scurg ochii dupa mine, precum si ura celorlalti baieti, datorata frumusetii mele.
Pasii ma purtau catre marginea orasului, unde se afla o cladire veche si de mult abandonata. Era darapanata si statea sa cada, insa mie nu imi pasa, imi placea sa merg acolo.Urcam fara frica pana pe acoperis si ramaneam ore intregi privind cerul, pierzand timpul si alte activitati ce-mi satisfaceau dorintele personale, si anume sa nu ma agit prea tare in nimic. Ma gandeam la mama mea acum... Eram nervos pe tatal meu ca ma luase de langa ea in urma cu mult timp, aducandu-ma in lumea asta de rahat. Imi era dor de America si de locul unde ma nascusem. Copilaria insa mi-o petrecusem tot aici, unde tatal meu alesese sa ma aduca pentru a-mi distruge viata, probabil.
Fusesem adus aproape cu forta aici, fiindca nu voiam sa plec de langa mama, insa tata primise un post '' bun '', ca medic legist sau ceva de genul. In orice caz, serviciul lui era de a se ocupa de cadavre, a le investiga. Asa daduse peste acest criminal ce il enerva la culme, in aceeasi masura in care pe mine ma fascina. Tata incepuse cu cele mai idioate ipoteze, ca tipul care infaptuia aceste crime ar fi un vampir sau mai stiu eu ce, vrajitor sau o dracie de-asta ciudata, insa pe mine ma uimea dobitocenia lui. Eu nu credeam in cacaturile astea, nu credeam in nimic, doar in existenta mea. Spre deosebire de existenta unor creaturi precum cele ce il fermecau pe barbat, care erau puse sub semnul intrebarii, eu stiam clar ca traiesc si doar asta conta.
Acum, cand sirul gandurilor era atat de strans, nici macar acoperisul cladirii asteia abandonate nu ma mai atragea. Tot ceea ce imi doream era doar sa am intorc in America, sa scap de lumea asta groaznica. Ii zic lume fiindca o uram si nu suportam sa o pun la a celasi nivel cu orasele celelalte, desi stiam prea bine ca e la fel, in ciuda palavrageniei tatalui meu, care spunea ca nu e nimic ca acolo unde m-am nascut eu. Fiecare afirmatie a lui ma facea sa vreau sa ii bag pumnul in gura, ma calca pe nervi, ma innebunea de parca asta ar fi vrut, sa scape de mine. Si in fiecare seara era aceeasi palavragenie bolnava despre asasinul-vampir, asa cum ii zicea el. Preferam de fiecare data sa plec dracului de acasa decat sa-l aud cu toate ipotezele sale si toti dracii de pe Pamant, pe cand mie mi se rupea de tot ceea ce gandea el.
Eram un arogant si un indiferent incurabil, calitati care ma faceau diferit de toti ceilalti cretini de pe lume. Ma gandeam ca nimeni nu e in stare sa ma readuca pe mine la stadiul unui adolescent normal, sa fac si eu ce fac ceilalti, si anume sa se drogheze ca niste apucati, sa si-o traga cu tot ce misca si sa se faca muci de la bautura. Nu, eu nu faceam asta, eu doar pierdeam timpul. Desi eram constient ca viata nu e vesnica, mie imi placea sa las fiecare secunda sa treaca pe langa mine, in majoritatea timpului nefacand ceva bun, ci doar stand.
Nervos din cale-afara ca nu am ce sa fac si cum sa-mi inec amarul, fiindca nci sa sta nu mai puteam, am coborat fiecare etaj al cladirii darapanate, ajungand intr-un final jos si pornind inapoi pe drumul principal din orasul asta infect. Era pustiu acum, iar eu nu stiam cum sa scap de senzatia nasoala care ma incerca. Incepuse sa ma doara capul din nou, a treia oara zilele astea, si ma simteam al dracului de irascibil. M-am hotarat intr-un final sa plec dracului acasa, obosit nevoie mare si prost dispus, pe deasupra. Eram sigur ca daca babalacul va comenta ceva il voi lipi de un zid cu pumnul. Ma enerva pana si vocea lui, fiecare idee cretina pe care o scoate despre ucigasul ala cretin al lui.
Spre norocul meu, tata deja plecase la munca, probabil, sau la curve, cum facea de obicei. Eram fericit ca pot fi singur-singurel si pot sa ard gazul degeaba. Masina tatalui meu disparuse din fata casei unde locuiam, ceea ce ma facea mai fericit si ma inveselea usor. Am deschis usa masiva din lemn de stejar de la intrare si m-am repezit direct ni baie, fiindca doream sa fac un dus fierbinte, sa imi dezmierd trupul. M-am dezbracat rand pe rand de fiecare haina pe care o aveam pe mine si am intrat in cabina de dus, udandu-ma din cap pana in picioare. In ciuda fierbintelilor stropilor de apa, am continuat sa fac mult iubitul dus, dezmierdandu-mi trupul frumos lucrat. Cum am iesit de acolo, si asta peste vreo douazeci de minute, m-am aruncat in patul meu moale asa ud cum eram si am adormit in scurt timp.
- Strify, trezeste-te! am auzit vocea binecunoscuta a tatalui meu care avea darul de a ma scoate din minti. Fara sa bag de seama ochii sai care ma priveau mustrator ca dormisem gol, m-am ridicat si mi-am fact toaleta de dimineata, dupa care am inceput sa-mi iau haine pe mine, incepand cu o pereche de boxeri negri si niste blugi de aceeasi culoare si o camasa la fel, fiindca imi placea la nebunie cum imi statea in negru.
Batranul voia sa ma cheme la masa, dar eu, stiind ce ma asteapta daca ma asez cu el, am preferat sa spun cu indiferenta:
- Mananc in oras.
Zicand asta am iesit din camera, mergand in hol. Mi-am luat o pereche de tenesi in picioare, dupa care am plecat dracului de-acasa, fiindca barbatul din spatele meu deja incepuse sa vocifereze prin spate ca a crescut un adolescent rasfatat si nesimtit, ca nu-mi daduse el acea educatie si multe alte lucruri.
Am mers la o cafenea care imi era mai simpatica, spre deosebire de celelalalte, si o tanara, Nicky, imi servi cafeaua. Am stat si vreo jumatate de ora pe acolo, dupa care am plecat, achitand nota. Plictiseala-mi era fara margini, asa ca am hotarat sa ma mai plimb prin parc, orice numai sa nu fiu nevoit sa stau acasa, loc atat de dispretuit de mine. Am avut grija sa pierd toata ziua prin oras, si se intunecase deja cand m-am hotarat ca e cazul sa mai dau si pe-acasa.
Pornind pe strada, am trecut prin fata unui magazin de CD-uri. Era acolo o tanara fata imbracata aiurea, ca o tocilara, pot spune, care a scapat niste CD-uri din mana. Atunci a aparut un tip blond, cu parul vopsit ca al meu. Era cam cat mine la inaltime. A prins cu o viteza nenaturala CD-urile sa nu cada, ceea ce ma facu sa ma holbez lung la el, nemaivazand vreodata asa ceva. Ma uimea pur si simplu, mi se parea ciudat si multe altele.
Mintea nu ma mai lasa in pace cu intrebari asupra identitatii tipului si alte chestii idioate. Pentru cateva momente am avut impresia ca, din cauza vitezei, avea o umbra falsa in spate, precum vampirii din filme. Gandurile ma facura sa zambesc, chiar sa incep sa rad de mine insumi, dupa care trec mai departe, dand uitarii ceea ce vazusem.
Capitolul 2
- Vreau sa il prindem pe acel asasin! striga tatal meu facandu-ma sa tresar. Ma saturasem deja pana peste cap de dorintele lui idioate si de lumea asta in care ne aflam. M-am ridicat de pe canapeaua confortabila si am iesit afara, nedorind sa-l mai aud vreun pic cum mi se plange. Am inteles, era diliu, voia sa-l prinda pe ala care lasa un trandafir negru in locul fiecarei sale victime. Ca sa fiu sincer, mie chiar imi placea modul acela de a ucide, mi se parea interesant, plus ca lasarea unui trandafir era incitanta, acestea fiind florile mele favorite.
Era tarziu si se intunecase de mult timp, insa eu nu aveam alta varianta decat sa ma plimb pe strazile pustii. Mai era si alternativa sa raman acasa si sa imi scot peri albi cu cel care imi era tata. Singurul lucru pe care il mostenisem de la el era faptul ca eram mai incapatanat decat un catar, in rest nimic altceva. Fizic mostenisem tot de la mama: eram brunet, insa ma vopsisem blond pe jumatate, parul de la ceafa ramanandu-mi la culoarea naturala. Ochii imi erau de un albastru metalic. Eram potrivit de inalt si frumos sculptat, constient de acest lucru si chiar imi placea, fiindca imi gadila orgoliul sa vad cum altii ma analizeaza si li se scurg ochii dupa mine, precum si ura celorlalti baieti, datorata frumusetii mele.
Pasii ma purtau catre marginea orasului, unde se afla o cladire veche si de mult abandonata. Era darapanata si statea sa cada, insa mie nu imi pasa, imi placea sa merg acolo.Urcam fara frica pana pe acoperis si ramaneam ore intregi privind cerul, pierzand timpul si alte activitati ce-mi satisfaceau dorintele personale, si anume sa nu ma agit prea tare in nimic. Ma gandeam la mama mea acum... Eram nervos pe tatal meu ca ma luase de langa ea in urma cu mult timp, aducandu-ma in lumea asta de rahat. Imi era dor de America si de locul unde ma nascusem. Copilaria insa mi-o petrecusem tot aici, unde tatal meu alesese sa ma aduca pentru a-mi distruge viata, probabil.
Fusesem adus aproape cu forta aici, fiindca nu voiam sa plec de langa mama, insa tata primise un post '' bun '', ca medic legist sau ceva de genul. In orice caz, serviciul lui era de a se ocupa de cadavre, a le investiga. Asa daduse peste acest criminal ce il enerva la culme, in aceeasi masura in care pe mine ma fascina. Tata incepuse cu cele mai idioate ipoteze, ca tipul care infaptuia aceste crime ar fi un vampir sau mai stiu eu ce, vrajitor sau o dracie de-asta ciudata, insa pe mine ma uimea dobitocenia lui. Eu nu credeam in cacaturile astea, nu credeam in nimic, doar in existenta mea. Spre deosebire de existenta unor creaturi precum cele ce il fermecau pe barbat, care erau puse sub semnul intrebarii, eu stiam clar ca traiesc si doar asta conta.
Acum, cand sirul gandurilor era atat de strans, nici macar acoperisul cladirii asteia abandonate nu ma mai atragea. Tot ceea ce imi doream era doar sa am intorc in America, sa scap de lumea asta groaznica. Ii zic lume fiindca o uram si nu suportam sa o pun la a celasi nivel cu orasele celelalte, desi stiam prea bine ca e la fel, in ciuda palavrageniei tatalui meu, care spunea ca nu e nimic ca acolo unde m-am nascut eu. Fiecare afirmatie a lui ma facea sa vreau sa ii bag pumnul in gura, ma calca pe nervi, ma innebunea de parca asta ar fi vrut, sa scape de mine. Si in fiecare seara era aceeasi palavragenie bolnava despre asasinul-vampir, asa cum ii zicea el. Preferam de fiecare data sa plec dracului de acasa decat sa-l aud cu toate ipotezele sale si toti dracii de pe Pamant, pe cand mie mi se rupea de tot ceea ce gandea el.
Eram un arogant si un indiferent incurabil, calitati care ma faceau diferit de toti ceilalti cretini de pe lume. Ma gandeam ca nimeni nu e in stare sa ma readuca pe mine la stadiul unui adolescent normal, sa fac si eu ce fac ceilalti, si anume sa se drogheze ca niste apucati, sa si-o traga cu tot ce misca si sa se faca muci de la bautura. Nu, eu nu faceam asta, eu doar pierdeam timpul. Desi eram constient ca viata nu e vesnica, mie imi placea sa las fiecare secunda sa treaca pe langa mine, in majoritatea timpului nefacand ceva bun, ci doar stand.
Nervos din cale-afara ca nu am ce sa fac si cum sa-mi inec amarul, fiindca nci sa sta nu mai puteam, am coborat fiecare etaj al cladirii darapanate, ajungand intr-un final jos si pornind inapoi pe drumul principal din orasul asta infect. Era pustiu acum, iar eu nu stiam cum sa scap de senzatia nasoala care ma incerca. Incepuse sa ma doara capul din nou, a treia oara zilele astea, si ma simteam al dracului de irascibil. M-am hotarat intr-un final sa plec dracului acasa, obosit nevoie mare si prost dispus, pe deasupra. Eram sigur ca daca babalacul va comenta ceva il voi lipi de un zid cu pumnul. Ma enerva pana si vocea lui, fiecare idee cretina pe care o scoate despre ucigasul ala cretin al lui.
Spre norocul meu, tata deja plecase la munca, probabil, sau la curve, cum facea de obicei. Eram fericit ca pot fi singur-singurel si pot sa ard gazul degeaba. Masina tatalui meu disparuse din fata casei unde locuiam, ceea ce ma facea mai fericit si ma inveselea usor. Am deschis usa masiva din lemn de stejar de la intrare si m-am repezit direct ni baie, fiindca doream sa fac un dus fierbinte, sa imi dezmierd trupul. M-am dezbracat rand pe rand de fiecare haina pe care o aveam pe mine si am intrat in cabina de dus, udandu-ma din cap pana in picioare. In ciuda fierbintelilor stropilor de apa, am continuat sa fac mult iubitul dus, dezmierdandu-mi trupul frumos lucrat. Cum am iesit de acolo, si asta peste vreo douazeci de minute, m-am aruncat in patul meu moale asa ud cum eram si am adormit in scurt timp.
- Strify, trezeste-te! am auzit vocea binecunoscuta a tatalui meu care avea darul de a ma scoate din minti. Fara sa bag de seama ochii sai care ma priveau mustrator ca dormisem gol, m-am ridicat si mi-am fact toaleta de dimineata, dupa care am inceput sa-mi iau haine pe mine, incepand cu o pereche de boxeri negri si niste blugi de aceeasi culoare si o camasa la fel, fiindca imi placea la nebunie cum imi statea in negru.
Batranul voia sa ma cheme la masa, dar eu, stiind ce ma asteapta daca ma asez cu el, am preferat sa spun cu indiferenta:
- Mananc in oras.
Zicand asta am iesit din camera, mergand in hol. Mi-am luat o pereche de tenesi in picioare, dupa care am plecat dracului de-acasa, fiindca barbatul din spatele meu deja incepuse sa vocifereze prin spate ca a crescut un adolescent rasfatat si nesimtit, ca nu-mi daduse el acea educatie si multe alte lucruri.
Am mers la o cafenea care imi era mai simpatica, spre deosebire de celelalalte, si o tanara, Nicky, imi servi cafeaua. Am stat si vreo jumatate de ora pe acolo, dupa care am plecat, achitand nota. Plictiseala-mi era fara margini, asa ca am hotarat sa ma mai plimb prin parc, orice numai sa nu fiu nevoit sa stau acasa, loc atat de dispretuit de mine. Am avut grija sa pierd toata ziua prin oras, si se intunecase deja cand m-am hotarat ca e cazul sa mai dau si pe-acasa.
Pornind pe strada, am trecut prin fata unui magazin de CD-uri. Era acolo o tanara fata imbracata aiurea, ca o tocilara, pot spune, care a scapat niste CD-uri din mana. Atunci a aparut un tip blond, cu parul vopsit ca al meu. Era cam cat mine la inaltime. A prins cu o viteza nenaturala CD-urile sa nu cada, ceea ce ma facu sa ma holbez lung la el, nemaivazand vreodata asa ceva. Ma uimea pur si simplu, mi se parea ciudat si multe altele.
Mintea nu ma mai lasa in pace cu intrebari asupra identitatii tipului si alte chestii idioate. Pentru cateva momente am avut impresia ca, din cauza vitezei, avea o umbra falsa in spate, precum vampirii din filme. Gandurile ma facura sa zambesc, chiar sa incep sa rad de mine insumi, dupa care trec mai departe, dand uitarii ceea ce vazusem.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour