Intunericul nestiutului~ Incepere

[Anna]

Yvone:
-Scorpie!urlu,in timp ce totul se opreste brusc.Pana si Miranda a fost surprinsa de toata linistea asta.A intrecut masura,asta e,daca moare se reincarneaza,si cam atat.Insa nu va vedea ce ii voi face.
-Ti-a mancat pisica limba?a intrebat ea retoric.
Tot ce am putut sa spun,in timp ce toata lumea era tintuita acolo prin puterea mea:
"Intalneste-ma la Echinox,intalneste-ma la jumatate,
Soarele arde in cel mai inalt cer,in mijlocul zilei.
Lasa-ma sa-ti ofer dragostea,lasa-ma sa iti iau mana,in amurgul nesfarsit iar apoi nu vom pleca..."
-Versurile astea au fost create pentru mine scorpie.Asa ca fii pregatita.
"Luna e sus pe cer,asteapta Ofranda,
Toate sunt in liniste pentru o ultima picatura de speranta.
Timpul ramane tintuit,
Pana la capat,pana la nesfarsit.
Miranda,tu vei fi sacrificiul Lunii,vei fi legata si la Echinox,cand Luna se va contopi cu Soarele."
Avand cele spuse,am mers rapid catre ea,aproape inprevizibil,si i-am dat un pumn in inima.Acolo unde ar fi trebuit sa fie,iar apoi o lumina rosiatica a acoperit totul.Ea a ramas paralizata iar apoi m-a intrebat furioasa:
-Ce-ai facut?
I-am zambit amar.
-Te-am Blestemat frumoaso.Corpul tau e la fel de fragil ca al nostru,iar cat timp eu nu dezleg blestemul,tu nu te mai reincarnezi daca vei fi ucisa.Ai o singura sansa,ca noi,iar blestemul acesta va fi ridicat pana cand voi zice eu ce am de zis.Dar desigur nu acum.Si ca veni vorba de chin,tu vei simti arsurile Soarelui,de fiecare data.Iar de chinul psihic,pt sa te chinui cat de tare vreau eu.Esti vulnerabila,ca noi...sau poate chiar mai mult de atat.
OOC:miranda