Intunericul nestiutului~ Incepere

[Miranda.]

Ao nu. Saya este arsa. Nu pot sa cred ca are tot curajul asta, si de unde la capatat pe tot, cine stie. Dar acum se pare ca avem probleme mult mai mari, chiar nu inteleg de ce anume face toate astea. Iar tipul asta, nu am retinut cum il cheama, de fapt nici nu stiu daca si-a spus numele.
-Dar pe tine cum te cheama? ii spun roscatului cu tot curajul pe care il am.
El se uita la mine si ma masoara din cap pana in picioare. In secumda urmatoare este in fata mea si imi spune pe un ton calm ca-l cheama John. Ma uit la el in ochi si pentru o secunda ii vad o tristete in aceste doua puncte colorate. El se da in spate usor dar fara sa-si ia ochii de la mine.
Inchid ochi si ma gandesc la el, la fata lui, corpul, ochii si dintr-o data aud vocea lui ca un ecou, acelasi lucra ca atunci cand auzeam ce gandeste vampirul.
"Trebuie sa ma concentrez, este o fata" spune el in gand, dar fara sa stie ca l-a citit.
Fac acelasi lucru si cu vampirul, mi-l inchipui si intru direct in mintea lui.
"Este frumoasa aceasta fata, tupeul ei este foarte uimitor. Dar din pacate in momentul in care o sa bea din vin o sa adoarma, si atunci o sa-i beau tot sangele".
Dupa ce aud asta ma indrept spre Saya care avea paharul in mana. Il iau si-l arunc pe jos spunandu-le ca o sa plecam.