Intunericul nestiutului~ Incepere

[Miranda.]

Vad cum toti prin curaj, insa Maya nu vrea sa intre. Nu pot s-o vad stand asa si o trag de mana in casa.
- Vezi ca nu este nimic aici? spun eu catre ea incercant sa-i arat ca nu se intampla nimic in aceasta casa parasita.
- Se pare ca m-am inselat. Dar tot vreau sa ies afara, nu-mi place. spune ea si in voce pot simti o urma de curaj.
Dau afirmativ din cap si ma indrept spre usa. Pasii mei usori scot sunete pe podeaua veche si plina de praf. Intind mana si ating clanta, o deschid si ma uit afara pret de cateva secunde. Privelistaea este atat de superba, parca asi vedea decorul dintr-o poezie a lui Eminescu. Vantul nici nu se simte, iar frunzele verzi stau linistite in copaci imbracandu-l pe acesta cu splendoarea lor.
- Eu nu vreau sa plec. spune Buble uitandu-se la mine.
Buble este uimitoare, nu ii este frica nici macar in aceasat secunda. Chiar daca eu par stapana nu sunt, simt ca inima imi bate. Chiar daca nu ma mai doare capul, tot simt ca cineva este acolo si rade.
Ma intorc catre ea lasand usa deschisa. Dintr-o data usa se inchide cu o forta uriasa. Zgomotul produs ne face pe toate sa tresarim. Nu poate fi vantul, cand m-am uitat nu batea delc. Dar daca nu este el, atunci cine a inchis usa? Fantomele?

OOC: cine vrea