[Terminat] Iubire inecata in heroina [ yaoi +18 ]

[Beatrix LaVey]

Thank ya', my sweetheart, pentru comentariu
Acum am venit cu nextu':

Capitolul 27

Il cuprinsese intunericul acum pe Yuki. Nu mai stia nimic, nu mai simtea absolut nimic in afara de durere. Ceea ce i se parea ciudat insa era ca nu era durere fizica, ci era o durere sufleteasca, combinata cu o teribila parere de rau. Il voia inapoi pe iubitul sau, voia sa-i stea in brate si sa fie impreuna. Isi simtea trupul obosit, incapabil, si ii venea sa urle, ca facuse aceeasi greseala din nou, luand prea multa heroina. Ar fi trebuit sa se lase, la dracu'! Nu-si dorea in niciun fel sa moara, insa era prea tarziu acum...
"Jeff, te iubesc din toata inima mea!" isi spuse in minte, dupa care intunericul total il cuprinse, nemaistiind si nemaisimtiind absolut nimic.

- Se va face bine? intreba Jeff cu fata scaldata in lacrimi amare, sarate. Alaturi de el se afla mama sa, care incerca sa-l linisteasca zadarnic. Plangea si ea, dezamagita de faptul ca Yuki cazuse in aceasta latura a drogurilor. Il simpatiza, ceea ce o facea sa-i para groaznic de rau si pentru el, dar si pentru fiul ei. Jeff era de-a dreptul ravasit de tot ceea ce se intamplase, era palid, tremura si plangea de cand il vazuse pe Yuki in starea in care ajunsese. Nestiind ce sa mai creada, se puse langa el si il privi cum sta acolo, in patul de spital, rigid, fara sa scoata vren sunet. Durerea tuturor era groaznica, nu le venea nici lor a crede, si nici nu se asteptau ca tanarul sa moara.
- Fiule, nu... Nu stiu, spuse doctorul cu parere de rau. a luat o doza foarte mare si nu stiu da ca va rezista, e slabit, a fost...
Lui Jeff i se stranse inima in piept. "A fost violat..." isi spuse in minte. Oare doctorul stia? Lacrimi uriase continuau sa i se rostogoleasca pe fata, iar inima i se stranse in piept. Nu putea sa moara! Daca el ar fi fost acolo, langa el, nu s-ar fi intamplat acele lucruri niciodata.
In vocea doctorului se simtea foarte clar parerea de rau. Si cui nu i-ar fi parut rau? Yuki era tanar, nu avea cum sa moara de-acum, sa se piarda un suflet degeaba... Din cauza nenorocitelor de droguri! Jeff isi impuse in acel moment sa nu se mai drogheze niciodata, daca Yuki isi va reveni. Daca nu avea sa-si revina insa... Jeff stia ca trebuie sa mearga dupa el. Il iubea prea tare ca sa lase moartea sa-i desparta.
- Mama, nu poate! spuse Jeff plangand, intorcandu-se si luandu-si mama in brate si strangand-o puternic. Mama, nu! Te implor, vreau sa vina inapoi! Il iubesc, nu vreau sa plece niciodata de langa mine! Il iubesc... spuse lasandu-se pe scaunul de langa patul iubitului sau.
Toata durerea sa din suflet nu era falsa, nu se prefacea. Cand fusese ranit intaia oara, isi dorise din toata inima sa uite ce sunt sentimentele, sa nu mai simta asa ceva. Pana la Yuki, totul mersese bine. Cand il cunoscuse pe acesta insa, totul se dusese de rapa. Din primul moment isi daduse seama ca acel fior nu e doar dorinta, ci era chiar mai mult. Il placuse din prima clipa, iar acum il durea...
Mama lui Yuki se apropie uimita de el si un fior o trecu in momentul in care puse mana pe Jeff.
- Cum adica il iubesti? In ce sens?
Era confuza si neincrezatoare, nesigura in totalitae. Aproape se temea de raspunsul pe care avea sa-l primeasca de la americanul ce plangea intr-una.
- E iubitul meu, explica si, desi era calm, lacrimile fierbinti se inmultiseara pe chipul sau. Continuau sa-i curga, intristandu-i trasaturile frumoase. Doamna, stiu ca veti avea multe de obicetat... Insa il iubesc, intelegeti! Il iubesc prea tare pentru a-l pierde si... si nu vreau... sa i se intample ceva rau vreodata! Il iubesc....
Repeta plangand la nesfarsit ceea ce stia prea bine si el, si Yuki, si parintii sai, fiindca era foarte usor sa-si dea seama ce se intampla intre cei doi. Realizasera imediat si mama, si tatal sau ca, de fiecare data cand Yuki venise acasa si paruse mai "subred", era din cauza a ceea ce se intampalse intre el si Jeff. De asta se aseza el diferit cateodata, se misca mai cu atentie si toate acele lucruri.
Tatal baiatului realiza ca fiul sau e... "Gay", dupa cum se gandise in mintea lui. Nu-i prea venea sa creada acest lucru, ii era imposibil, insa nici cum sa isi spuna ca nu e asa cum gandeste nu putea, deoarece avea dovezile clare in fata. Mereu fusese impotriva acestor persoane care nu se inscriau in limitele normale, insa acum, cand realiza ca fiul sau e asa, nu mai avea ce sa faca, le accepta cu bune si cu rele. Societatea se schimbase mult...
Mama lui Jeff se apropie de acesta, luandu-l in brate, dupa care depuse un sarut bland pe fruntea sa si incepu sa-l mangaie cu blandete pe fruntea impovarata de cute din cauza atator lacrimi si a faptului ca statea incruntat, dorind sa-si revina iubitul sau.
- Gata, mami, ca va fi bine... Yuki isi va reveni, vei vedea, si veti fi fericiti, scumpetea mea!
Desi era foarte convingatoare, americanul nu se putea opri din plans. Isi scoase telefonul din buzunar si deschise mesajul pe care il primse de curand, cel de la Yuki. Isi daduse imediat seama, de cum il citise, ca tanarul avea sa faca ceva rau, fiindca pana si continutul mesajului era morbid!
El fusese cel care-l gasise cand primise groaznica instiintare. Isi trasese cu repeziciune o pereche de blugi pe el si oprsnise doar asa spre casa iubitului sau, gonind masina cat putea de tare. Nu-i venea sa creada, voia sa isi spuna ca totul e in mintea lui, si totusi nu putea! Nu era in mintea lui, deoarece Yuki chiar trimisese acel mesaj sinucigas.
Avusese timp pe drum sa-i anunte pe parintii niponului, care venisera intr-un suflet la spital, unde fusese transportat intre timp Yuki, in stare grava, o coma profunda de care medicii de la Urgente spusesera ca e ca si mort si nu are sa-si revina. Cu toate astea, tanarul daduse bani grei, numai sa-l tina sub aparate, fiind constient ca Yuki e puternic si avea sa-si revina.
Mama lui Yuki nu se simtea deloc bine, o durea groaznic inima, ceea ce-i ingrijora si mai tare pe ceilalti, care erau oricum cu gandul la Yuki, fiind in coma. Aceasta se ridicase, iar sotul ei o lua in brate si o saruta pe obraz. Paloarea fetei spunea clar ca nu se simte bine deloc.
- Iubito, hai sa chemam doctorul, ii spuse mangaind-o tare ingrijorat pentru situatia ei. Cu toate ca nu mai manifestase vreodata astfel de semnalmente care sa-l duca cu gandul la probleme cardio-vasculare, pe sotul acesteia il ingrijora groaznic, fiindca stia ce poate insemna asa ceva, mama sa avusese probleme cu inima si o vazuse de multe ori luand pastile pentru a evita o catastrofa.
Femeia, desi obosita si suferinda, nici nu se gandea sa plece de langa fiul ei, care zacea inca in pat, tinut de mana de Jeff.
Americanul se apleca peste el si ii saruta buzele intredeschise, albe, cu acea delicatete specifica lui. Mama niponului fusese trecuta de un fior in acel moment, nestiind ce sa faca, cum sa reactioneze, fiindca o ingrijora teribil modul de comportare a lui Jeff. Nu mai vazuse niciodata doi baieti sarutandu-se, ceea ce ii ridicase semne de intrebare. Multe!
- Dar... dar sunteti baieti...
Incercase sa protesteze, insa era incapabila sa faca acest lucru. Fusese de-ajuns pentru a fi auzita insa, si Jeff se intoarse catre ea, uitandu-se lung. Tatal lui Yuki se apropie la randul sau de sotia sa si de baiatul ce continua sa planga.
- Ce conteaza? Dragostea nu aer sex, doamna, sau varsta, cum probail stiti si dumneavoastra. Snt indragostit de el si il iubesc, nu las sa ma desparta de el cienva. Daca se intampla asta mor, intelegeti? Nu vreau sa ma judecati pe mine sau pe fiul dumneavoastra pentru asta, nu vreau sa ma urati pentru ceea ce am facut...
JEff plangea in hohote, foarte afectat, iar mama lui Yuki se apropie si ii saruta fruntea. Si in mintea ei se aratau multe intrebari, ca si in cea a sotului ei, dar nu mai contau. Isi dorea sa planga, insa ii era imposibil, trebuia sa se tina tare pentru fiul ei, sa-l ajute sa-si revina.
Jeff ii dadu un sarut lung pe buze iubitului sau, apoi il stranse la piept.
" De ce trebuie sa se intample asa, Doamne? Il iubesc... Il iubesc prea mult... Yuki, nu ma lasa ! "