31-01-2011, 01:12 AM
Va multumesc pentru comentarii, ma bucur enorm ca va place! 
Sper sa va placa in continuare si iertati-mi intarzierea
Lecturare placuta! ^_^
Capitolul 12
Cu mare greutate, Yuki reusi sa deschida ochii. Isi dadu seama ca e singur in pat, in ciuda faptului ca adormise in bratele lui Jeff. Nu isi aducea aminte prea multe din noaptea trecuta, doar franturi ii apareau inainte, franturi a ceea ce se intamplase. Ii vedea trupul lui Jeff peste al sau, il auzea gemand, precum simtea si durerea. Realiza intr-un sfarsit ce se intamplase: se culcase cu bunul sau prieten. Rusina puternic, nestiind ce sa spuna, ce sa faca. Pentru el era atat de ciudat! Astfel de relatii erau interzise.
Isi alunga gandurile nu tocmai placute, care il faceau sa isi planga de mila. Dar de ce se invinuia pentru ceea ce facuse? Ar fi putut sa se opreasca, Jeff sigur ca nu l-ar fi luat cu forta pentru nimic in lume, el asa credea, dar nu, probabil efectul heroinei il facu sa nu mai tina cont de ce e bine si ce nu si ajunsese sa se culce cu un alt baiat. Credea ca va fi placut, insa nu, fusese ingrozitor de dureros, isi aducea aminte ca plansese chiar si se simtea prost. Poate Jeff rasese de el vazand chestia asta.
Yuki se ridica in sezut, invingandu-si durerea usoara ce ii invadase trupul. Rasufla usurat cand vazu ca e doar atat doare si se ridica din pat, insa in acel moment se simti sagetat de mii de sabii si cazu la pamant fara sa aiba timp de reactie.
- Yuki? se auzi din cealalta parte a usii care se deschise la perete si Jeff intra cu o tavita cu micul dejun pe ea. Ce dracului?! rosti in momentul in care isi vazu iubitul pe jos, apoi lasa tava pe noptiera si se repezi la el, ridicadu-l si ducandu-l in pat. Puiule, esti in regula?
Dupa cateva scancete, Yuki isi duse mainile la ochi si isi sterse lacrimile ce curgeau fara oprire.
- Doa..Doare! ii spuse americanului, ascunzandu-si in acelasi timp chipul la pieptul sau si scancind.
- Sst! E normal sa doara, in curand te vei simti bine, spuse celalat intinzandu-se alaturi de japonez pe pat si acoperindu-i trupul gol cu o patura, apoi incepu sa il sarute pe frunte. Il ridica usor in sus, sprijinindu-l de perne, apoi aseza mancarea pe picooarele acestuia si incepu sa il hraneasca cu grija.
Uimitor cum baiatul asta se prefacea atat de bine. Desigur, nu era nimic de urmarit din a-l avea pe Yuki, doar un moft al lui, doar ca pentru moftul asta apelase la atat de multe, o crima si aproape si un viol, precum si la multe altele. Acum insa erau probleme mai mari: Takashi ameninta ca ii va spune lui Yuki tot. Vinovatia il rodea pe ucigas, insa americanului nu ii pasa. La cat de multe se intamplasera de-a lungul timpului, la cate crime apelase pentru a obtine ce vrea, de cate ori nu apasase pe tragaci si ucisese cu sange rece persoane pe care le iubea! Nimic nu conta pentru el, sau mai bine zis nimic nu contase, fiindca se parea ca totul se oprise la Yuki.
Baiatul asta avea ceva special fata de ceilalti, era uimitor cum de il acaparase si il facuse pe Jeff sa il iubeasca fara a apela la nimic altceva, niciun farmec, nimic. Poate inocenta, gandise Jeff cu ceva timp in urma, dar nu, alungase gandurile acestea de mult. Nu putea fi asta, el mai avusese baieti inocenti, nu era tocmai cuminte, insa acum, viata i se oprise la acest tanar. Pur si simplu nu isi putea opri sentimentele.
'' Sa ii spun... Sau sa nu ii spun? '', se intreba in mintea sa referitor la moartea Misei, precum si faptul ca Takashi il speriase. Dar nu, nu se putea. Plus de asta, nu fusese doar vina lui si nu fusese el cel care dorise sa o ucida pe fata, ci Takashi.
Ceea ce nu se stia despre acesta e ca era un acolit al Mafiei si nu se dadea inapoi de la nimic, sau cel putin aproape nimic. Il auzise pe Jeff vorbind cu un cap al mafiei despre Yuki ca prin minune si se oferi sa-l sperie, desi el ar fi dorit sa faca mai mult. Intelegerea ramasese doar la o sperietura, insa daca Yuki nu s-ar fi aparat, cu siguranta ca l-ar fi violat. Multi isi doreau trupul tanarului, doreau sa-l domine, sa-l subjuge, insa el era parca de neatins, cu atat mai putin acum, cand devenise al lui Jeff. Ceea ce mai urmarise Takashi era si ca Jeff sa il observe, in sensul de a-l dori. De asemenea, si Jeff era un baiat dorit. Putini reusisera sa puna mana pe el, iar acestia erau doar persoane puternice, nu oricine. De altfel, Jeff era cunoscut si pentru raceala sa de gheata. Cu greu l-ai fi putut face sa tina la cineva, insa acum tinea cu adevarat, se vedea asta pe chipul sau, care radia de bucurie de fiecare data cand se afla in preajma lui Yuki. Moartea Misei survenise in momentul in care aceasta descoperise cine e Jeff cu adevarat si voia sa isi avertizeze iubitul, lucru care constituia o amenintare pentru el, asa ca aceasta fusese ucisa in schimbul unei mari sume de bani.
Jeff dadu negativ din cap, fara insa ca Yuki sa observe. Nu stia ce sa zica sau ce sa faca, pur si simplu se blocase. Daca i-ar fi spus, l-ar fi indepartat pe Yuki pentru totdeauna de el, ceea ce nu era o solutie. Oricum el nu avea cum sa ajunga atat de sus incat sa afle, asta daca nu se cobora Takashi atat de jos incat sa ii spuna ce se intamplase cu adevarat. Ucigasul insa constituia un mare pericol: in gelozia sa bolnava era capabil sa il ucida pe Yuki, iar Jeff, constient de asta, avea sa impiedice acest lucru.
- Cum te simti? intreba intr-un final, alungandu-si gandurile nebunesti din cap. Ii zambi iubitului sau,apoi il saruta usor pe buze.
- Uhm... Bine, cred. Ma doare daca ma ridic, rosti plecandu-si usor capul. A durut rau, rosti dupa o pauza lunga.
- Vei vedea ca durerea va disparea cu timpul, ii spuse mai apoi Jeff, sarutandu-l din nou, dupa care lua o gura de suc din paharul iubitului.
Yuki il privi intrebator, apoi, curios din fire, il puse sa ii povesteasca prima lui noapte de acest gen, punand apoi tava terminata pe noptiera. Se misca cu greu, scancind de cateva ori, insa se puse in bratele lui Jeff. Nu stia exact ce e in mintea lui, in inima lui, insa macar se simtea in siguranta in bratele lui Jeff.
- Pai... incepu americanul si continua dupa un oftat: Prima data la mine a fost groaznic, fiindca... Ei bine, eu am fost abuzat. Cel cu care am facut-o si-a batut joc de mine in cel mai urat mod, rosti aproape in soapta, incepand sa tremure in amintirea acelei nopti.
- Imi pare rau, spuse Yuki si-l saruta pe buzele dulci, dupa care isi lasa capul sa alunece in scurbura gatului sau.
Inchise ochii, obosit, iar Jeff il lua in brate si il mangaie pe talie, apoi il saruta bland.
Dupa cateva zeci de minute, Jeff se ridica din pat, asezandu-l pe Yuki pe perne si invelindu-l bine, dupa care iesi din camera si se indrepta catre scari. Cobori rapid, scotandu-si mobilul din buzunar si apeland un anume Long. Dupa cateva secunde, o voce groasa se auzi raspunzand in telefon:
- Alo?
- Alo? Domnule Long, sunt Jeff. Vreau ca Takashi sa plece cat mai rapid din peisaj.
- Adica... ?
- Exact.
Barbatul de la celalalt fir inchise telefonul dupa ce aproba, iar Jeff se intoarse cu fata spre scari, uitandu-se in susul scarilor.
Yuki statea acolo, cu rasuflarea intretaiata, nestiind ce sa mai spuna. Se sprijinea cu greu de balustrada, fiind palid.
- Jeff... Unde... Sa plece Takashi? intreba banuitor Yuki si o lacrima ii curse pe fata. Se vedea foarte bine ca e inspaimantat.
- In Shanghai, spuse Jeff urcand langa iubitul sau si luandu-l in brate. Takashi va fi trimis in Shanghai, fiindca nu vreau sa iti mai faca ceva.
Yuki paru a se multumi cu explicatia, fiindca aproba usor din cap, apoi isi saruta iubitul.
'' Cacat! '', isi spuse Jeff in minte, insa un sarut facu toate gandurile negre sa ii fuga din minte.
Astept pareri si critici!
Sper sa va placa in continuare si iertati-mi intarziereaLecturare placuta! ^_^
Capitolul 12
Cu mare greutate, Yuki reusi sa deschida ochii. Isi dadu seama ca e singur in pat, in ciuda faptului ca adormise in bratele lui Jeff. Nu isi aducea aminte prea multe din noaptea trecuta, doar franturi ii apareau inainte, franturi a ceea ce se intamplase. Ii vedea trupul lui Jeff peste al sau, il auzea gemand, precum simtea si durerea. Realiza intr-un sfarsit ce se intamplase: se culcase cu bunul sau prieten. Rusina puternic, nestiind ce sa spuna, ce sa faca. Pentru el era atat de ciudat! Astfel de relatii erau interzise.
Isi alunga gandurile nu tocmai placute, care il faceau sa isi planga de mila. Dar de ce se invinuia pentru ceea ce facuse? Ar fi putut sa se opreasca, Jeff sigur ca nu l-ar fi luat cu forta pentru nimic in lume, el asa credea, dar nu, probabil efectul heroinei il facu sa nu mai tina cont de ce e bine si ce nu si ajunsese sa se culce cu un alt baiat. Credea ca va fi placut, insa nu, fusese ingrozitor de dureros, isi aducea aminte ca plansese chiar si se simtea prost. Poate Jeff rasese de el vazand chestia asta.
Yuki se ridica in sezut, invingandu-si durerea usoara ce ii invadase trupul. Rasufla usurat cand vazu ca e doar atat doare si se ridica din pat, insa in acel moment se simti sagetat de mii de sabii si cazu la pamant fara sa aiba timp de reactie.
- Yuki? se auzi din cealalta parte a usii care se deschise la perete si Jeff intra cu o tavita cu micul dejun pe ea. Ce dracului?! rosti in momentul in care isi vazu iubitul pe jos, apoi lasa tava pe noptiera si se repezi la el, ridicadu-l si ducandu-l in pat. Puiule, esti in regula?
Dupa cateva scancete, Yuki isi duse mainile la ochi si isi sterse lacrimile ce curgeau fara oprire.
- Doa..Doare! ii spuse americanului, ascunzandu-si in acelasi timp chipul la pieptul sau si scancind.
- Sst! E normal sa doara, in curand te vei simti bine, spuse celalat intinzandu-se alaturi de japonez pe pat si acoperindu-i trupul gol cu o patura, apoi incepu sa il sarute pe frunte. Il ridica usor in sus, sprijinindu-l de perne, apoi aseza mancarea pe picooarele acestuia si incepu sa il hraneasca cu grija.
Uimitor cum baiatul asta se prefacea atat de bine. Desigur, nu era nimic de urmarit din a-l avea pe Yuki, doar un moft al lui, doar ca pentru moftul asta apelase la atat de multe, o crima si aproape si un viol, precum si la multe altele. Acum insa erau probleme mai mari: Takashi ameninta ca ii va spune lui Yuki tot. Vinovatia il rodea pe ucigas, insa americanului nu ii pasa. La cat de multe se intamplasera de-a lungul timpului, la cate crime apelase pentru a obtine ce vrea, de cate ori nu apasase pe tragaci si ucisese cu sange rece persoane pe care le iubea! Nimic nu conta pentru el, sau mai bine zis nimic nu contase, fiindca se parea ca totul se oprise la Yuki.
Baiatul asta avea ceva special fata de ceilalti, era uimitor cum de il acaparase si il facuse pe Jeff sa il iubeasca fara a apela la nimic altceva, niciun farmec, nimic. Poate inocenta, gandise Jeff cu ceva timp in urma, dar nu, alungase gandurile acestea de mult. Nu putea fi asta, el mai avusese baieti inocenti, nu era tocmai cuminte, insa acum, viata i se oprise la acest tanar. Pur si simplu nu isi putea opri sentimentele.
'' Sa ii spun... Sau sa nu ii spun? '', se intreba in mintea sa referitor la moartea Misei, precum si faptul ca Takashi il speriase. Dar nu, nu se putea. Plus de asta, nu fusese doar vina lui si nu fusese el cel care dorise sa o ucida pe fata, ci Takashi.
Ceea ce nu se stia despre acesta e ca era un acolit al Mafiei si nu se dadea inapoi de la nimic, sau cel putin aproape nimic. Il auzise pe Jeff vorbind cu un cap al mafiei despre Yuki ca prin minune si se oferi sa-l sperie, desi el ar fi dorit sa faca mai mult. Intelegerea ramasese doar la o sperietura, insa daca Yuki nu s-ar fi aparat, cu siguranta ca l-ar fi violat. Multi isi doreau trupul tanarului, doreau sa-l domine, sa-l subjuge, insa el era parca de neatins, cu atat mai putin acum, cand devenise al lui Jeff. Ceea ce mai urmarise Takashi era si ca Jeff sa il observe, in sensul de a-l dori. De asemenea, si Jeff era un baiat dorit. Putini reusisera sa puna mana pe el, iar acestia erau doar persoane puternice, nu oricine. De altfel, Jeff era cunoscut si pentru raceala sa de gheata. Cu greu l-ai fi putut face sa tina la cineva, insa acum tinea cu adevarat, se vedea asta pe chipul sau, care radia de bucurie de fiecare data cand se afla in preajma lui Yuki. Moartea Misei survenise in momentul in care aceasta descoperise cine e Jeff cu adevarat si voia sa isi avertizeze iubitul, lucru care constituia o amenintare pentru el, asa ca aceasta fusese ucisa in schimbul unei mari sume de bani.
Jeff dadu negativ din cap, fara insa ca Yuki sa observe. Nu stia ce sa zica sau ce sa faca, pur si simplu se blocase. Daca i-ar fi spus, l-ar fi indepartat pe Yuki pentru totdeauna de el, ceea ce nu era o solutie. Oricum el nu avea cum sa ajunga atat de sus incat sa afle, asta daca nu se cobora Takashi atat de jos incat sa ii spuna ce se intamplase cu adevarat. Ucigasul insa constituia un mare pericol: in gelozia sa bolnava era capabil sa il ucida pe Yuki, iar Jeff, constient de asta, avea sa impiedice acest lucru.
- Cum te simti? intreba intr-un final, alungandu-si gandurile nebunesti din cap. Ii zambi iubitului sau,apoi il saruta usor pe buze.
- Uhm... Bine, cred. Ma doare daca ma ridic, rosti plecandu-si usor capul. A durut rau, rosti dupa o pauza lunga.
- Vei vedea ca durerea va disparea cu timpul, ii spuse mai apoi Jeff, sarutandu-l din nou, dupa care lua o gura de suc din paharul iubitului.
Yuki il privi intrebator, apoi, curios din fire, il puse sa ii povesteasca prima lui noapte de acest gen, punand apoi tava terminata pe noptiera. Se misca cu greu, scancind de cateva ori, insa se puse in bratele lui Jeff. Nu stia exact ce e in mintea lui, in inima lui, insa macar se simtea in siguranta in bratele lui Jeff.
- Pai... incepu americanul si continua dupa un oftat: Prima data la mine a fost groaznic, fiindca... Ei bine, eu am fost abuzat. Cel cu care am facut-o si-a batut joc de mine in cel mai urat mod, rosti aproape in soapta, incepand sa tremure in amintirea acelei nopti.
- Imi pare rau, spuse Yuki si-l saruta pe buzele dulci, dupa care isi lasa capul sa alunece in scurbura gatului sau.
Inchise ochii, obosit, iar Jeff il lua in brate si il mangaie pe talie, apoi il saruta bland.
Dupa cateva zeci de minute, Jeff se ridica din pat, asezandu-l pe Yuki pe perne si invelindu-l bine, dupa care iesi din camera si se indrepta catre scari. Cobori rapid, scotandu-si mobilul din buzunar si apeland un anume Long. Dupa cateva secunde, o voce groasa se auzi raspunzand in telefon:
- Alo?
- Alo? Domnule Long, sunt Jeff. Vreau ca Takashi sa plece cat mai rapid din peisaj.
- Adica... ?
- Exact.
Barbatul de la celalalt fir inchise telefonul dupa ce aproba, iar Jeff se intoarse cu fata spre scari, uitandu-se in susul scarilor.
Yuki statea acolo, cu rasuflarea intretaiata, nestiind ce sa mai spuna. Se sprijinea cu greu de balustrada, fiind palid.
- Jeff... Unde... Sa plece Takashi? intreba banuitor Yuki si o lacrima ii curse pe fata. Se vedea foarte bine ca e inspaimantat.
- In Shanghai, spuse Jeff urcand langa iubitul sau si luandu-l in brate. Takashi va fi trimis in Shanghai, fiindca nu vreau sa iti mai faca ceva.
Yuki paru a se multumi cu explicatia, fiindca aproba usor din cap, apoi isi saruta iubitul.
'' Cacat! '', isi spuse Jeff in minte, insa un sarut facu toate gandurile negre sa ii fuga din minte.
Astept pareri si critici!
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour