Colectivul

[Nya.]

Eu am norocul să am o clasă foarte unită şi aşa am fost mereu. Desigur, nu toţi om fi foarte apropiaţi, adică avem două grupuri cu care nu ne înţelegem : piţipoancele ( my luck, sunt doar patru ) şi proştii ( şi nu sunt rea, pur şi simplu aşa sunt ei ; sunt doar cinci ). Restul, cei douăzeci şi unu, ne înţelegem foarte bine. Daaa, ne certăm and so on, dar niciodată nu am putea să ne facem rău. Când unul face vreo tâmpenie ( ca atunci când am rupt uşa ) noi nu ne apucăm să pârăm. Sau dacă vreun profesor jigneşte un coleg or something, toţi sărim în apărarea lui. Chiar dacă asta înseamnă să ne dea test / 3.

Mereu am fost aproape unul de celălalt, dacă cineva avea o problemă, toţi îl ajutăm. Spre exemplu, sâmbătă a murit tatăl unui coleg. Ieri am fost toţi la capelă, iar mâine mergem iarăşi toţi la înmormântare. Colegul nostru este distrus ; nu numai că plânge, dar şi vorbeşte despre tatăl lui în continuu. Şi acum suntem aproape de el and so on. Anyway, chiar îmi vor lipsi copilaşii ăştia, ei m`au văzut evoluând de la chestia adorabilă şi mică la superbitatea absolută. Adică după atâta timp petrecut cu ei, să mă duc într`un alt colectiv nu va fi uşor. Îmi aduc aminte şi acum cum jucam hora pe holul cancelariei sau făceam revolte - cu succes - pentru înlăturarea profesorului de religie. Ce vremuri. 8 - >