22-07-2010, 10:03 PM
Despre ce tot vorbiţi? Ce colectiv? Ce clasă unită, ce prieteni într-o junglă de clasă, în care mai mult stai şi te holbezi la prostia celor din jurul tău în loc să ai prieteni mulţi? Parcă aş vrea să fac o enumerare mai amănunţită a colegilor mei, împreună cu ale mele comentarii, de dragul lor mei nemapomenit de proşti şi de fără creier, dar nu merită efortul... Prima dată voi spune că niciodată, dar niciodată nu mă voi putea înţelege cu fetele - îmi amintesc atunci când găsisem o piuliţă pe podea, care-mi era foarte dragă, şi i-am dat-o lui Răzvan, care a început să fugă pe hol şi eu l-am urmărit, am alergat aproape în tot holul; apoi, i-a dat piuliţa lui Ema care a început să fie un maimuţoi şi să fugă în cerc şi eu ţuşti! după el. N-am recuperat piuliţa, dar eh, asta e o altă chestie... Aşa, să zic nişte chestii despre colectivul clasei mele.
Sunt tot felul de " bisericuţe ", unele având fete obsedate de machiaj şi de telenovele, piţipoance în toate regula şi şi proaste, altele având-o ăia cu jocurile video, printre care sunt şi eu, apoi cea cu desenul, printre care sunt iar şi eu, împreună cu prietena mea cea mai bună, apoi cu ale noastre cărţi drage... Pfft, să zici că majoritatea n-au citit o carte e adevărul pur!
Sunt cei normali, cei proşti, cei şi mai proşti şi cei anormali dar normali. Fetele se încadrează la proşti/cei şi mai proşti. Eu mă încadrez la cei anormali, la fel ca şi prietena mea cea mai bună şi Răzvan, colegul meu de bancă doi ani, deşi nu consecutivi. Glumea şi mă făcea să râd, într-o oră de mate am râs până nu am mai putut şi Răzvi se uita la mine ca " o_O ni ce râde asta!"... eh, e prietenul meu bun, a citit Harry Potter, deşi nu de atâtea ori ca şi mine. Am jucat şi fotbal cu băieţii din clasă... Şi Emilian! Emilian ăsta râde din orice, chiar şi când îi arăţi degetul mic, râde în ore fără să se poată abţine, e cel mai anormal din clasă, obsedat de Sparta şi Roma şi chestiile antice... Mai e şi Ionuţ, Cătălin, Teo, Miţă, Alex, Rareş, Ema şi toţi ăştia... Fetele, ioi, nu mai zic mai mult de atât, înafară de faptul că Alexandra e cât de cât normală, iar restul sunt piţipoance proaste fără creeraş.
Da, băieţii sunt unii cocălari, unii nu, unii deştepţi şi unii nu, dar eu şi ei ne înţelegem bine... Însă, colectivul tot atât de rău e şi tot atât de puţin unit.
Suntem cea mai rea clasă de a şasea şi cum stăm aproape de cancelarie, mai spargem ceva, trântim uşa, urlăm, înjurăm... Proşti să fim, noroc să avem să trecem mai departe, măcar ăştia care merită!
Ah, da, tot nu m-am răzgândit : colectivul nostru e la fel ca la începutul acestor rânduri.
Sunt tot felul de " bisericuţe ", unele având fete obsedate de machiaj şi de telenovele, piţipoance în toate regula şi şi proaste, altele având-o ăia cu jocurile video, printre care sunt şi eu, apoi cea cu desenul, printre care sunt iar şi eu, împreună cu prietena mea cea mai bună, apoi cu ale noastre cărţi drage... Pfft, să zici că majoritatea n-au citit o carte e adevărul pur!
Sunt cei normali, cei proşti, cei şi mai proşti şi cei anormali dar normali. Fetele se încadrează la proşti/cei şi mai proşti. Eu mă încadrez la cei anormali, la fel ca şi prietena mea cea mai bună şi Răzvan, colegul meu de bancă doi ani, deşi nu consecutivi. Glumea şi mă făcea să râd, într-o oră de mate am râs până nu am mai putut şi Răzvi se uita la mine ca " o_O ni ce râde asta!"... eh, e prietenul meu bun, a citit Harry Potter, deşi nu de atâtea ori ca şi mine. Am jucat şi fotbal cu băieţii din clasă... Şi Emilian! Emilian ăsta râde din orice, chiar şi când îi arăţi degetul mic, râde în ore fără să se poată abţine, e cel mai anormal din clasă, obsedat de Sparta şi Roma şi chestiile antice... Mai e şi Ionuţ, Cătălin, Teo, Miţă, Alex, Rareş, Ema şi toţi ăştia... Fetele, ioi, nu mai zic mai mult de atât, înafară de faptul că Alexandra e cât de cât normală, iar restul sunt piţipoance proaste fără creeraş.
Da, băieţii sunt unii cocălari, unii nu, unii deştepţi şi unii nu, dar eu şi ei ne înţelegem bine... Însă, colectivul tot atât de rău e şi tot atât de puţin unit.
Suntem cea mai rea clasă de a şasea şi cum stăm aproape de cancelarie, mai spargem ceva, trântim uşa, urlăm, înjurăm... Proşti să fim, noroc să avem să trecem mai departe, măcar ăştia care merită!
Ah, da, tot nu m-am răzgândit : colectivul nostru e la fel ca la începutul acestor rânduri.