@Riluri - Ma bucur ca ti-a placut si te mai astept !
@Zapa - Ce as vrea sa te tin in suspans, dar uite ce baiat bun sunt. Te mai astept p'aci !
Capitolul 4
Lucrurile ciudate si neasteptate se intampla cand te astepti cel mai putin. Si totusi, aveam toate indiciile necesare, deci nu trebuia sa fiu luat prin surprindere. Desi, toti cred ca stiu la ce se pot astepta de la viata, se insala. Intr-un moment de neatentie, ea ti se poate schimba radical in bine sau in rau. Si daca ea se schimba, ce mai poti face? Sa te plangi ca iti place sau sa sari de bucurie? Trebuie sa o accepti si sa realizezi ca ea face parte din tine asa cum e.
In cazul meu, a fost o schimbare in bine. Poate ca o sa-mi fie greu cu adaptarea, dar ma bucura o singura idee. Miranda.
Alaturi de Razvan, am intrat in camera in care avea sa stea Vlad. Arata exact la fel ca a mea, numai culorile asternuturilor fiind diferite. Pe jos, erau asezati toti cei invitati. Miranda statea prijinita de un perete, cu o perna in brate, vorbind cu Ioana. Se parea ca Mira asculta cu drag si atentie povestea adolescentei. Vlad ne-a salutat zambitor si ne-a poftit sa ne asezam alaturi de ei, pe jos. M-am trantit pe covor la nimereala, toti reusind sa facem un fel de cerc. Atmosfera destinsa de mai devreme s-a pierdut in spatiu, fiecare devenind putin stanjenit de linistea aceea. Langa mine, am vazut o sticla de Jack Daniels si am luat-o in mana. Cand am vrut sa o desfac si sa iau o gura, vorbele lui Tibi m-au oprit.
-Alex, sa o pastram pentru diseara. In curand trebuie sa mergem la cina.
Am oftat si am lasat sticla jos. Si totusi, ce-i cu mine de am renuntat asa de repede? Puteam sa beau daca voiam, caci Tiberiu nu e mama mea. Dar, la masa, ce aveau sa zica adultii cand or vedea un pustiulica mort beat? Macar, in cateva ore, o sa pot sa il degust in pace. Intrebarea lui Vlad m-a readus la viata:
-De ce credeti ca parintii au dorit sa ne mute aici? De ce nu am aflat nimic in atata timp? Nu trebuia sa fie batator la ochi? Vocea ii era nelinistita de parca nu ajunsesem intr-un fel de academie, ci intr-o inchisoare.
Am vrut sa-i raspund, sa-i spun teoria mea legata de acest lucru. Cand am deschis gura, pregatit sa imi spun punctul de vedere, Miranda a inceput sa vorbeasca:
-Oare tuturor parintilor le-o placea sa aiba un copil si ei, fiind plecati toata ziua de acasa, sa nu stie pe unde se vantura acesta? E mult mai sigur aici pentru noi. Cat despre ideea ca n-am aflat nimic, daca vedeai blocurile astea, iti dadeai seama ca aveam sa stam in ele. Seamana perfect cu...
-Niste blocuri de locuinte normale, am continuat eu imediat ce a facut o scurta pauza. In plus, noi nu ii ascultam pe profi. Intr-o zi, cand ma vanturam pe holurile scolii, am auzit o profa vorbind despre o mutare, dar nu credeam ca se referea la asa ceva. Daca eram atenti la detalii...
-Atunci stiam ca o sa se intample asta si nu mai eram atat de surprinsi, a terminat Miranda.
Adolescentii ne priveau ciudat pe mine si Mira. Amandoi ne holbam la ei ciudat, neintelegand motivul uimirii lor. Facusem ceva atat de spectaculos de au ramas cu fetele alea? Am schimbat o privire cu satena, amandoi total dezorientati. Observand prima nelamurirea de pe chipurile noastre, Ioana a inceput sa ne spuna:
-Voi nu observati? Va potriviti perfect! Adica, ati vazut cum v-ati completat unul altuia propozitiile. Intr-un mod atat de rapid si perfect. N-am mai vazut pe nimeni facand un asemenea lucru!
Vocea ii era entuziasmata si zambea multumita.
-Coincidenta, a spus Miranda oftand.
Din tonul ei mi-am putut da seama ca era o incercare de a-i minti pe toti cei aflati in incapere. Puteam simti ca era de acord cu Ioana in privinta intamplarii. Cine stie, poate ca nu era un cub de gheata fara sentimente. Ma bucura lucrul asta. Langa mine am observat o hartie alba pe care era scris ceva. Am ridicat-o si, atent, am citit ce scria pe ea. Ceilalti m-au privit curiosi, lucru care mi-a dovedit ca nu stiau ce era scris. Ca sa-i scutesc de o intrebare enervanta, am zis:
-Cina va incepe la ora sapte si se va termina la ora opt. Masa de dimineata de la sapte la opt si jumatate (apoi incepand orele), iar cea de pranz de la doua la trei. Apoi, elevii au timp liber, iar la zece seara este stingerea. Orele de curs sunt aceleasi.
Am oftat. La zece era stingerea? Doamne, zici ca eram copii de gradinita. Eu nici nu puteam sa ma culc la zece. Nu imi era somn deloc. Fugitiv, l-am vazut pe Vlad cum se uita la ceas, apoi sarind in picioare, anuntandu-ne ca cina incepuse deja. Toti au sarit in picioare, ca nemancatii, si au iesit fugind din camera. Cu pasi lenti, ma intreptam spre usa, stiind ca Miranda ramasese in urma.
-Stai putin! Trebuie sa vorbesc cu tine, a zis satena, ridicandu-se in picioare.
@Zapa - Ce as vrea sa te tin in suspans, dar uite ce baiat bun sunt. Te mai astept p'aci !
Capitolul 4
Lucrurile ciudate si neasteptate se intampla cand te astepti cel mai putin. Si totusi, aveam toate indiciile necesare, deci nu trebuia sa fiu luat prin surprindere. Desi, toti cred ca stiu la ce se pot astepta de la viata, se insala. Intr-un moment de neatentie, ea ti se poate schimba radical in bine sau in rau. Si daca ea se schimba, ce mai poti face? Sa te plangi ca iti place sau sa sari de bucurie? Trebuie sa o accepti si sa realizezi ca ea face parte din tine asa cum e.
In cazul meu, a fost o schimbare in bine. Poate ca o sa-mi fie greu cu adaptarea, dar ma bucura o singura idee. Miranda.
*
Alaturi de Razvan, am intrat in camera in care avea sa stea Vlad. Arata exact la fel ca a mea, numai culorile asternuturilor fiind diferite. Pe jos, erau asezati toti cei invitati. Miranda statea prijinita de un perete, cu o perna in brate, vorbind cu Ioana. Se parea ca Mira asculta cu drag si atentie povestea adolescentei. Vlad ne-a salutat zambitor si ne-a poftit sa ne asezam alaturi de ei, pe jos. M-am trantit pe covor la nimereala, toti reusind sa facem un fel de cerc. Atmosfera destinsa de mai devreme s-a pierdut in spatiu, fiecare devenind putin stanjenit de linistea aceea. Langa mine, am vazut o sticla de Jack Daniels si am luat-o in mana. Cand am vrut sa o desfac si sa iau o gura, vorbele lui Tibi m-au oprit.
-Alex, sa o pastram pentru diseara. In curand trebuie sa mergem la cina.
Am oftat si am lasat sticla jos. Si totusi, ce-i cu mine de am renuntat asa de repede? Puteam sa beau daca voiam, caci Tiberiu nu e mama mea. Dar, la masa, ce aveau sa zica adultii cand or vedea un pustiulica mort beat? Macar, in cateva ore, o sa pot sa il degust in pace. Intrebarea lui Vlad m-a readus la viata:
-De ce credeti ca parintii au dorit sa ne mute aici? De ce nu am aflat nimic in atata timp? Nu trebuia sa fie batator la ochi? Vocea ii era nelinistita de parca nu ajunsesem intr-un fel de academie, ci intr-o inchisoare.
Am vrut sa-i raspund, sa-i spun teoria mea legata de acest lucru. Cand am deschis gura, pregatit sa imi spun punctul de vedere, Miranda a inceput sa vorbeasca:
-Oare tuturor parintilor le-o placea sa aiba un copil si ei, fiind plecati toata ziua de acasa, sa nu stie pe unde se vantura acesta? E mult mai sigur aici pentru noi. Cat despre ideea ca n-am aflat nimic, daca vedeai blocurile astea, iti dadeai seama ca aveam sa stam in ele. Seamana perfect cu...
-Niste blocuri de locuinte normale, am continuat eu imediat ce a facut o scurta pauza. In plus, noi nu ii ascultam pe profi. Intr-o zi, cand ma vanturam pe holurile scolii, am auzit o profa vorbind despre o mutare, dar nu credeam ca se referea la asa ceva. Daca eram atenti la detalii...
-Atunci stiam ca o sa se intample asta si nu mai eram atat de surprinsi, a terminat Miranda.
Adolescentii ne priveau ciudat pe mine si Mira. Amandoi ne holbam la ei ciudat, neintelegand motivul uimirii lor. Facusem ceva atat de spectaculos de au ramas cu fetele alea? Am schimbat o privire cu satena, amandoi total dezorientati. Observand prima nelamurirea de pe chipurile noastre, Ioana a inceput sa ne spuna:
-Voi nu observati? Va potriviti perfect! Adica, ati vazut cum v-ati completat unul altuia propozitiile. Intr-un mod atat de rapid si perfect. N-am mai vazut pe nimeni facand un asemenea lucru!
Vocea ii era entuziasmata si zambea multumita.
-Coincidenta, a spus Miranda oftand.
Din tonul ei mi-am putut da seama ca era o incercare de a-i minti pe toti cei aflati in incapere. Puteam simti ca era de acord cu Ioana in privinta intamplarii. Cine stie, poate ca nu era un cub de gheata fara sentimente. Ma bucura lucrul asta. Langa mine am observat o hartie alba pe care era scris ceva. Am ridicat-o si, atent, am citit ce scria pe ea. Ceilalti m-au privit curiosi, lucru care mi-a dovedit ca nu stiau ce era scris. Ca sa-i scutesc de o intrebare enervanta, am zis:
-Cina va incepe la ora sapte si se va termina la ora opt. Masa de dimineata de la sapte la opt si jumatate (apoi incepand orele), iar cea de pranz de la doua la trei. Apoi, elevii au timp liber, iar la zece seara este stingerea. Orele de curs sunt aceleasi.
Am oftat. La zece era stingerea? Doamne, zici ca eram copii de gradinita. Eu nici nu puteam sa ma culc la zece. Nu imi era somn deloc. Fugitiv, l-am vazut pe Vlad cum se uita la ceas, apoi sarind in picioare, anuntandu-ne ca cina incepuse deja. Toti au sarit in picioare, ca nemancatii, si au iesit fugind din camera. Cu pasi lenti, ma intreptam spre usa, stiind ca Miranda ramasese in urma.
-Stai putin! Trebuie sa vorbesc cu tine, a zis satena, ridicandu-se in picioare.
Metal was here.
![[Imagine: metalsig.png]](http://i538.photobucket.com/albums/ff350/Ram369/metalsig.png)
I\'ll start to worry when I\'m dead.