[Terminat] More than brotherly love [yaoi]

[Lithium-Angel]

you may be right.... si sa fie prea rapid..dar povestea asta numai dureaza mult...iar eu nu sunt genul care sa povesteasca ceva pe kilometrii de hartie. i like things short and clear.
i am happy today cause i won something. asa ca pun o continuare.
voi incerca sa le lucrez pe restul si sa le fac mai intinse pentru a numai grabi actiunea.



Mama si Izumi au inceput sa isi pregateasca nunta cu toate cele necesare iar Xe avand doua saptamani libere a folosit asta ca o scuza pentru a veni sa ma vada. Amandoi stiam ca a le spune parintilor nostri ca avem o relatie nu era cea mai buna idee posibila asa ca incercam sa nu lasam nimic sa iasa la iveala.
Cand stateam pe canapea stateam unul langa altul dar nu prea aproape iar cand amandoi plecau in bucatarie sa mai aduca ceva de mancare sau incepeau sa se miste prin casa , ne mai sarutam pe furis si ne zambeam cu subinteles. Cateodata se intampla ca uitandu-ne unul la altul sa incepem sa zambim si sa radem iar cand se intampla asta dadeam vina pe planuri si cat de fericiti suntem ca ei planuiesc asta incluzandu-ne si pe noi.
Desi in timpul zilei eram nevoiti sa ne ascundem de parinti partea buna era ca Xe trebuia sa doarma cu mine in camera in continuare. De fata cu ei ii spuneam Ren pentru ca asa il chema si ar fi parut ciudat dar cand eram numai noi ..ei bine..sa spunem ca numai numele nostru nu era important.
De cum intram pe usa camerei , o incuiam si incepeam sa ne sarutam iar in mai putin de cinci minute eram deja goi in pat. Era o posibilitate sa fim auziti asa ca Xe ma saruta mereu pentru a nu imi da ocazia sa scot sunete de placere cu gurita mea dulce cum imi spunea el ca e.
Uneori ma tinea in brate si ma ridica usor pentru a ma putea penetra , alteori ma lasa pe mine sa decid cat de adanc vreau sa fie sau cat de rapid. Alteori nici nu mai astepta sa spun ceva , pur si simplu ma cufundam cu capul in perna si el facea totul...alteori doream sa ii vad chipul si ma intorcea cu fata spre el iar eu il strangeam puternic in brate de fiecare data cand marea ritmul.
Dimineata, spre suprinderea mea, se trezea primul si se aseza pe scaun langa pat si ma privea cum dorm iar cand ma trezeam il gaseam mereu cu un zambet din acelea dulci , de copil mic , privindu-ma cu niste ochi sclipitori , ingrozitor de frumosi.
Chiar si cand ma spalam pe dinti , si el deja terminase, statea proptit de tocul usii si ma privea ganditor facandu-ma sa rosesc de fiecare data.
In mai putin de doua saptamani ajunsesem sa il cunosc mult mai bine decat inainte si nu cred ca macar o data mi-am amintit de slujba lui si de viata la care trebuie sa se intoarca dar sunt sigur ca el isi amintea si asta il facea sa se uite la mine cu niste ochi jumatate tristi, jumatate plini de dorinta si speranta. Camera destinata lui din pacate ajungea sa fie terminata si asta ne deranja pe amandoi. Peretii camerei lui erau un rosu spre negru, tocul un maroniu din lemn de cires ce inconjura camera si fiecare perete jos, prinzand mocheta de culoare crema. Mobila era singurul lucru care lipsea din camera si amandoi speram ca va mai dura ceva pana cand se va cumpara.
Ne-am adunat ca in fiecare seara la masa si am inceput sa vorbim despre nunta pana cand mama a schimbat total firul conversatiei.
- Ren-kun... mi-ar face mare placere daca la nunta ti-ai aduce iubita daca ai una.
Amandoi am tresarit putin atunci iar eu am inceput sa ma uit la el incercand sa nu fiu prea insistent. El doar a schitat un zambet enorm pe buze si a dat din cap in semn ca accepta.
- Am sa incerc , Kyoko-san. Dar e o idee foarte buna.
- Si cum e ? e o persoana de treaba? Continua mama sa il intrebe facandu-mi inima sa imi bata tare.
- Foarte. E o persoana distrata si caraghioasa uneori...usor neindemanatica dar foarte buna la suflet si cauzeaza dependenta. As putea jura ca e cea mai grozava persoana pe care am cunoscut-o, si cea mai dulce de asemenea. Totul e dulce cand vine vorba de aceasta persoana.
M-a bucurat enorm ca avea grija sa nu dea un gen acelei persoane pentru ca probabil stia ca m-as fi suparat daca ar fi folosit femininul ca si cum ar fi o ea , si as fi intrat in spital de suparare daca ar fi recunoscut ca defapt e un el..si anume eu.
Cand mama m-a intrebat pe mine i-am raspuns la randul meu afirmativ, facand-ul de aceasta data pe el sa zambeasca jenat uitandu-se in alta parte incercand sa nu roseasca prea tare.
- E tot o persoana cauzatoare de dependenta si dulce cum e si a lui. Insa pentru mine, e si frumoasa, atragatoare, inteligenta si uneori ca un bebelus mic. E cea mai dragalasa pesroana pe care am cunoscut-o vreodata.
Ii spun mamei cu un zambet enorm pe buze facandu-i pe ea cat si pe Izumi sa se bucure de ceea ce auzeau. In acea noapte Xe decisa sa nu doarma la noi acasa , probabil fiindca era constient ca cele doua saptamani ajungeau la sfarsit, lucru de care eu nu mi-am dat seama ba chiar am uitat complet.
Privirea lui in momentul in care eu am terminat de descris persoana pe care o iubeam eu , era foarte seducatoare. Era un amestec de iubire, dorinta arzatoare de a ma saruta si a face dragoste cu mine si in acelasi timp de a ma tine in brate asa cum facea in fiecare noapte dupa ce eram impreuna, si el ma mangaia usor pe chip si avea grija sa adorm. Asa cred ca era pentru ca asta simteam eu numai cand il vedeam uitandu-se la mine. Intregul meu corp parca se restructura si reactiona la o simpla privire incepand sa arda intens si sa ceara atingerea lui.
In cele din urma am terminat de aranjat tot si el se pregatea sa plece. Telefonul nostru a sunat iar mama s-a dus sa raspunda dupa ce si-a luat la revedere de la Xe, si dupa ce a raspuns la telefon l-a chemat pe Izumi.
Eu am ramas cu el la intrare si atunci m-a prins in bratele lui si m-a sarutat asa cum imi imaginasem eu ca dorea cand imi oferise acea privire. In cele din urma s-a oprit si s-a apropiat de ureche pentru a imi spune ceva.
- Kaoru... te iubesc. Te-am iubit de cand te-am cunoscut. Nu uita.
Dupa care m-a sarutat din nou la fel de tare , si-a luat ramas bun si a plecat.
Eu am ramas in acelasi loc incapabil sa zic ceva. Era prima oara cand imi spunea pe nume: Kaoru ..si o facuse cu atata tandrete si iubire in glas incat ar fi fost suficient pentru a ma face sa ii inteleg sentimentele. “Te iubesc” mi-a facut inima sa mi se opreasca. Iar “ inca de cand te-am cunoscut” aproape sa plang. Era ca si cum in cele din urma sentimentele mele erau total impartasite iar numai gandul ca inca de la inceput a simtit ceva pentru mine m-a facut sa realizez ca el deja simtea ceva pentru mine cand mie de abia mi-a fost starnita curiozitatea pentru genul asta de relatii. Stiu, si pentru mine suna complicat dar in cele din urma aveam dreptate. El deja nutrea anumite sentimente pentru mine cand eu de abia ma intrebam cum se pot saruta doi baieti. Asta insemna ca el s-a indragostit de mine inainte ca eu sa ma indragostesc de el si asta m-a facut sa devin rosu din cap pana in picioare. Cand parintii s-au intors in camera eu deja alergam sus pe scari. Ma comportam exact ca un adolescent indragostit si asta nu era prea departe de adevar.
“ nu uita”...cu siguranta nu aveam sa uit atat de usor declaratia lui de dragoste atat de spontana si de frumoasa.
A doua zi parca eram bagat in priza. Numai puteam de dorul lui si muream de nerabdare sa il vad din nou. Pana si parintii mei se uitau ciudat la mine si credeau ca exagerez dar adevarul era ca nu stiau adevaratul motiv.
Spre surprinderea mea, deja intarzia cu o ora si asta nu era genul lui. Mi-a trecut prin minte ca probabil nu stia cum sa ma abordeze acum ca isi declarase dragostea dar nici asta nu era in genul lui.
Momentul in care m-am speriat cu adevarat a fost cand s-a facut seara si el nu a dat nici macar un semn de viata. Pana si mama incepuse sa se ingrijoreze asa ca mi-a dat voia sa ma duc sa il caut.
Primul loc in care am fost sa il caut a fost la acel apartament unde stiam ca locuieste dar nu raspundea nimeni la usa si nici macar nu era vreo posibilitate sa intru. L-am sunat dar nu raspundea nici la telefon iar barmanul mi-a spus ca a plecat in graba injurand si blestemand pe cineva.
Stiam numele barbatului blond dar nu stiam unde anume pot sa il gasesc. Dis de dimineata am intrebat la informatii unde locuieste sau lucreaza. La spitalul Saint Cross am aflat ca era in concediu de sanatate si mi-au dat adresa lui.
Ajuns in fata complexului de apartamente nu stiam exact ce sa spun asa ca pur si simplu am indraznit sa ciocnesc in usa. Un alt barbat cam de aceeasi varsta cu Jiro-san a raspuns si l-a chemat pentru mine. Jiro san avea un ochi vanat , mana in ghips si numai purta ochelarii pentru ca ii erau sparti. M-am speriat ingrozitor dar nu am facut imediat legatura cu Xe.
- Jiro-san..ce ai patit?
- Ah... e Xe cu tine?
M-a intrebat rapid trecand peste ceea ce a patit el . Cand i-am spus ca nu...ca si eu il caut inca de ieri a injurat la randul lui si m-a rugat sa intru.
- Ce se intampla, Jiro-san?
- Ei bine..e greu sa spun asta... e...
- Jiro-san...e Xe in regula?
- Kaoru-kun, te rog sa te calmezi. Xe a trebuit sa se intoarca la munca lui. Nari a aflat.
- Ce a aflat?
- Ca atat eu cat si el am mintit si de fapt el nu a avut nimic timp de doua saptamani.
Imediat am sarit repede de pe fotoliul pe care ma asezasem. Vanataile lui Jiro-san si disparitia brusca a lui Xe se legau iar motivul era femeia aceea diabolica pe care o uram. Ca un vartej am iesit si am alergat spre restaurantul de fatada unde de fapt locuiau si lucrau din cand in cand angajatii ei pentru a il gasi pe Xe.
- Stop aici! a inceput sa strige unul dintre ei vazandu-ma ca intru inauntru.
- Pleaca , pustiule. Vezi-ti de viata ta, l-am auzit imediat apoi pe Tachi vorbind cu mine. Eram hotarat insa sa nu cedez atat de usor. Chiar daca se intorcea la viata lui de dinainte asta nu era un motiv sa ma excluda din nou din viata lui.
- Nu! Am inceput sa strig ca un nebun facandu-mi loc inauntru.
- Inceteaza sau o sa ajungi ca el. imi sopti Tachi in ureche incercand sa ma calmeze.
- Ce vrei sa zici?
- Nebuna aia vrea sa il aranjeze. Probabil i-a dat o mama de bataie pana acum lui Xe. El e rezistent dar daca ti-ar face tie ce ii face lui cred ca ai ajunge direct in spital. Du-te acasa.
Eram furios si enervat si in acelasi timp , speriat nu pentru mine ci pentru Xe. In cele din urma a aparut femeia aia nenorocita si am inceput sa tip la ea si sa ii spun sa il lase pe el in pace. Nu ma asteptam sa faca vreoceva dar a chemat politia si eu am ajuns in arest. O ora mai tarziu , mama a aparut la sectie si a reusit sa ma scoata de acolo.
- Ce a fost in capul tau, Kaoru?
- Nu am facut nimic rau. Doar il cautam pe Ren.
- Dar femeia aceea a spus ca nu lucreaza acolo.
- Ei bine minte. Lucreaza.
- Kaoru.... observ ca de cand a aparut Ren-kun in viata ta ai inceput sa fii mult prea rebel si ai ajuns sa faci lucruri pe care nu as fi crezut niciodata ca le vei face.
- Ce vrei sa spui? Ca Ren e o influenta proasta pentru mine?
- Poate ar trebui sa nu il mai vezi atat de des...
- Inceteaza!! Nu stii nimic despre Xe si nu iti dau voie sa il vorbesti de rau. Il cunosc mai bine decat voi doi la un loc si chiar daca ma inchideti in casa nu o sa ma opriti sa il revad.
- Kaoru..eu doar...
- Nu! Taci din gura! Cand o sa il cunoasteti cu adevarat am sa va ascult. Pana atunci nu aveti dreptul sa imi spuneti nimic.
Cam asa a decurs conversatia dintre mine si mama dupa ce am ajuns acasa. Ea imi vorbea calm si linistit in timp ce eu inca eram nervos si tipam la ea incercand sa ma gandesc in acelasi timp cum pot sa il gasesc pe Xe. Izumi statea langa mama si nu imi spunea nimic probabil pentru ca nu dorea sa intervina in problemele noastre si nu intelegea de ce doream atat de mult sa il gasesc.
- Kaoru-kun..nu spunem ca nu poti sa il mai vezi...vrem doar sa intelegem de ce tii atat de mult sa il gasesc...
- De ce tin sa il gasesc?? Tu gandesti?? E fiul tau! Dispare pentru saptamani si nu ai nici cea mai mica idee cat sufera ca sa plateasca un imprumut pe care tu trebuia sa il platesti pentru ca tu l-ai facut si tu ma intrebi de ce vreau sa il gasesc? Ar trebui sa il las pe mana lui Nari sa il omoare?
Incepusem sa tip chiar si la el fara sa tin cont de ceea ce ziceam si nu mi-am dat seama ca incepeam sa spun lucru care nu trebuiau sa fie spuse.
- Ce vrei sa spui?
- Vreau sa spun ca e fiul tau si te doare in cot de el. Femeia aia e o tampita ce exploateaza baietii si fetele si ii pune sa se culce cu orice mos care e dispus sa dea bani iar Xe adica Ren face asta numai ca sa plateasca un imprumut pentru care nici nu ar trebui sa se strofoace. Iar cretina aia a chemat politia pentru mine in timp ce ea ar trebui sa fie inchisa pentru toate nenorocirile prin care trece el din cauza ei. Si acum Jiro-san e ranit doar pentru ca a vrut sa il ajute si asta inseamna ca Ren e probabil mort pana acum din cauza tampitei aleia.
Tipam si in acelasi timp plangeam. Eram cu nervii la pamant si nu stiam exact de ce eram intr-o stare atat de critica , probabil era ingrijorat cu adevarat pentru ceea ce putea pati Xe insa in acelasi timp reusisem sa ii sperii si pe parintii mei si sa scot la iveala un adevar dureros despre “fratele meu”. Ceea ce nu stiam eu..era cata dreptate aveam sa fiu cu nervii la pamant , ingrijorat pentru el.