[Terminat] More than brotherly love [yaoi]

[Lithium-Angel]

se pare ca va trebui sa reorganizez ficul meu. nu prea inteleg eu care e schimbarea brusca in atitutidinea lui dar ma bucur ca ai observat greselile mele si mi-ai atras atentia.
o sa dureze putin pana postez noul capitol.... intre timp...pls.... lamureste-ma care e schimbarea brusca.... vreau sa fac un fic care sa va placa tuturor.

Side story: Izumi-san si mama.


Imi amintesc tristetea de pe chipul mamei cand a trebuit sa indentificam trupul mort al tatalui meu. Desi aveam doar 6 ani imaginea aceea mi-a ramas intiparita mereu in inima. Am crezut ca daca eu simt o durere atat de puternica in suflet, atunci mama mea trebuie sa fie distrusa in interior cu totul si ca nimic nu mai poate fi facut pentru a o salva. Insa mama mea a fost salvata.
Ani la rand si-a dedicat viata mie transformandu-se in ceea mai buna prietena a mea si persoana care imi cunostea toate secretele.
Lucrurile au inceput sa se schimbe pe masura ce cresteam si atingeam varsta critica de 13 ani. Atunci eu am devenit un adolescent ca toti ceilalti adolescentii si precum ne cere si varsta am fost rebel si neascultator. Totusi, in aceea perioada mi-am dat seama ca mama merita sa fie fericita si ea si am incurajat-o sa isi refaca viata.
Cateva saptamani la rand a incercat sa revina la viata ei de dinainte de a il pierde pe tata dar a fost greu. Colegele ei de munca veneau des pe la noi si incercau mai mereu sa o scoata din casa. Stilul ei de a se imbraca a devenit mai la moda, a inceput sa fie mult mai atenta la felul in care ii statea parul si in cateva luni de zile se intoarcea acasa cu un zambet pe buze.
Timp de aproximativ 10 ani mama mea a lucrat ca receptionera la Hotelul Hamilton. Mi-am imaginat ca in munca ei intalneste multa lume si e normal sa socializeze dar ceea ce nu stiam eu era de ce mama zambea zilnic.
Izumi-san era un functionar obisnuit care se intamplase ca intr-o zi sa se intalneasca cu un potential client la hotel. Din cate mi s-a povestit a fost mai mult o chestiune de intalnire neprevazuta. Cei doi nici macar nu trebuiau sa se intalneasca in aceea zi. Norocul a facut ca mamei mele sa i se acorde “misiunea” de a duce cateva cafele intr-o camera. Ajungand acolo s-a impiedicat si a varsat din greseala cafeaua iar persoana care a ajutat-o si a facut-o sa se simta bine a fost Izumi-san.
Ma asteptam ca mama sa ascunda de mine ceea ce se intamplase dar exact in aceeasi zi mi-a povestit despre intamplarea aceasta caruia nu i-am dat importanta la inceput. Mai apoi cei doi au inceput sa se vada zilnic, chiar si cand nu aveau motive si au ajuns sa se inteleaga foarte bine.
Imi amintesc si acum ziua in care mama m-a rugat sa iau un loc la masa si sa o ascult atent. Aproape imi venea sa rad de incercarile ei de a imi spune ca ii place si de alt barbat inafara de tatal meu.
A durat apoi alte cateva luni pana cand Izumi-san a inceput sa faca parte din viata noastra in mod mai direct , si s-au logodit. Mama mereu a fost frumoasa dar cand a fost ceruta in casatorie de el parca era mai frumoasa ca niciodata.
Logodna lor a durat cativa ani de zile dupa care in cele din urma s-au compromis sa se casatoreasca, au pus bani amandoi si au cumparat o casa impreuna. Atunci am aflat si eu ca voi avea un frate cu un an mai mare decat mine , si ca probabil va veni sa locuiasca cu noi. De fapt...atunci am aflat ca si munceste si ca probabil va dura o vreme pana voi ajunge sa il cunosc.
Acum..mama si Izumi-san sunt foarte fericiti impreuna, iar eu am devenit mai mult decat un frate pentru Ren.
Ma intreb daca relatia mea cu Ren va ajunge vreodata ca relatia mamei mele cu tatal lui... oare vom putea fi la fel de fericiti?