[Terminat] More than brotherly love [yaoi]

[Lithium-Angel]

ai perfecta dreptate si nu vad motivul ptr care sa ti se stearga postul.
am probleme in a pune ce merge in mintea mea pe o hartie si sa aiba acelasi efect si deseori ma incurc in cuvinte si in partile ce altcatuiesc un episod de evenimente.
oricum....6 luni au trecut . sper sa fi avansat de atunci.
apreciez ajutorul si comentariile tale si sper sa ma indrumi de fiecare data pe drumul cel bun.
pwp. noapte buna.



Surpriza vietii mele , cel putin vietii mele pana atunci, am avut-o cand am ajuns acasa. Se auzeau rasete venind din sufragerie si luminile erau aprinse atat la bucatarie cat si in living. Am intrat usor speriat crezand ca poate are loc o petrecere insa in living erau doar parintii mei zambind si razand fericiti . Pe masuta de langa canapea erau trei cesti de cafea insemnand ca mai era si altcineva inafara de ei.
- Ah, Kaoru-kun!! Ai venit exact la momentul potrivit. Sari imediat mama pentru a ma imbratisa. Ma simteam de parca am castigat la loterie sau cel putin senzatia aceasta plutea in aer.
Amandoi erau incredibil de fericiti insa pareau ca mai fericiti erau pentru mine decat pentru ei insisi.
- Erai nerabdator sa il cunosti, nu? Pe fratele tau. Asa cum a promis a venit. Izumi-kun aproape ca a izbucnit in lacrimi cand i-a deschis usa.
- Kyoko-chan...nu am plans!! Se apara imediat intr-un mod oarecum timid barbatul cu parul castaniu zambind rusinat.
- Ah....el e ONII-CHAN! Se auzi o voce de baiat venind din spatele meu.

Imediat am fost imbratisat exact asa cum un frate mai mare si-ar imbratisa fratiorul dupa o lunga despartire. Parea sa fie foarte fericit , de parca de abia astepta sa ma cunoasca. Avusesem senzatia ca refuza sa vina pentru ca se simtea oarecum amenintat de prezenta mea sau poate ca nu dorea ca tatal lui sa se recasatoreasca sau ...nu stiu...nu era ceea ce ma asteptam de la el.
Imediat ce mi-a dat drumul m-am uitat cu atentie la el. Era chiar el, poate versiunea fericita si lipsita de siretenii. Zambea si glumea de parca era cel mai fericit om de pe pamant incapabil sa faca nici cea mai mica rautate.
- Deci....tu vei fi onii-chan al meu. Zambi putin ironic scotind in evidenta cuvintul ‘frate’. Se aseza pe canapea si ridica ceasca de cafea de pe masa sorbind usor din ea.
- Da, eu. Te deranjeaza cu vreoceva? Il intreb calm si curios de raspuns.
- Deloc. E chiar amuzant sa ma gandesc ca voi avea un frate. Esti exact asa cum te-a descris Kyoko-san. Baiatul bun si destept al mamei.
Era in continuare ironic de parca faptul ca eram “cuminte” si amabil si poate si inteligent era o crima. Evident, in comparatie cu el diferentele se observau de la indepartare.
- Crede-ma ca si tu esti identic , desi la prima vedere nu pare.
Incercam sa fiu la fel de ironic ca si el scotand in evidenta faptul ca am fost intradevar prezent la intamplarea cu acel golan si stiu exact de ce anume e in stare. Zic am incercat pentru ca am esuat. In secunda urmatoare a zambit foarte amuzat si chipul i s-a destins tot de parca o mare greutate i-a fost luata de pe inima.
Cand tatal lui si mama mea au iesit din camera pentru a aduce o prajitura din bucatarie si-a schimbat atitudinea radical devenind rece.
- Ei..”onii-cha” , partea buna e ca stii cu cine ai de a face si nu trebuie sa ma prefac in fata ta. Sincer ar fi fost obositor si stupid sa primesc o a doua “sansa” de a dovedi ca sunt un copil bun. Partea proasta e ca eu sunt eu si asta aduce cu sine complicatii.
- Din pacate nu pricep aluziile de genul. Poti sa explici?
Desi imi dadeam seama ca dintre eu si el, el avea mai multe sanse de castig , ma irita idea cum ca reuseste sa ma enerveze atat de tare cu atat de putin efort din partea lui. La fiecare cuvant al meu el avea o replica imediata si inteligenta, la fiecare vorba pe care o scoteam pe gura parea ca devine din ce in ce mai comod in casa mea si sincer prezenta lui incepea sa ma deranjeze.
Mama a revenit in camera zambitoare ca in totdeauna si ne-a servit din faimoasa ei prajitura cu ananas dar nici nu a avut timp sa ridice farfuria ca in camera s-a auzit un buzz acut. Imediat s-a ridicat de la masa , si-a cerut scuze si s-a dus in bucatarie sa vorbeasca linistit cu persoana ce il sunase.
- Mama...el e Ren? O intreb mai mult dornic sa mi se raspunda negativ. Ziceam ca nu am nimic impotriva lui si ca nu m-ar deranja prezenta unui frate in viata mea chiar si fara legaturi de sange dar acum era momentul cel mai potrivit sa retractez tot ceea ce am spus. El ma deranja. Acest Ren pe care il cunoscusem chiar cu cateva zile inainte sub numele de “ Xe” reusea sa ma indispuna mereu iar prezenta lui era insuportabila dar credeam ca exact asta simte si el. Parea atat de diferit de Izumi-san ..
- Imi cer scuze , tata. De la munca. Sper ca nu am deranjat.
- Ren, nu imi spune ca trebuie sa pleci. Ai promis ca ramai peste noapte.
- Stiu , tata dar...
- Hai, Ren-kun. Macar noaptea asta.
Brusc am simtit o palma peste fata. Cand mi-am dat seama cine va fi fratele meu nu m-am gandit la faptul ca va trebui sa impart pentru o anumita perioada de timp camera mea si casa mea cu el. Asta insemna ca avea sa fie prezent in viata mea mult mai mult decat era necesar. Ma rugam in sinea mea sa refuze sa stea peste noapte dar probabil a anticipat dorinta mea si a acceptat numai pentru a imi face in ciuda. Ranjetul de pe chipul sau ma irita cel mai tare. Imi dadea senzatia ca reuseste sa ma citeasca atat de usor si ca sunt precum o carte deschisa pentru el pe care o poate rasfoi asa cum crede de cuvinta.
- Frumoasa camera. Exclama in momentul in care deschide usa. Mereu am fost genul de om organizat si cu orientari artistice asa ca am vrut eu singur sa imi aleg culorile din camera. Nu zic ca mama nu s-ar fi priceput la asta dar am vrut ceva reprezentativ pentru mine.
- Multumesc. A fost alegerea mea.
Speram sa isi traga cuvintele afland ca eu sunt autorul frumusetii din interior dar in schimb a fluierat usor si a inceput sa analizeze fiecare locusor din camera , probabil pentru a ii gasi defectele.
- Mobila tot creatia ta e?
- Nu...e facuta la comanda. Conteaza?
- Nu...insa e din lemn semidur si culoarea e splendida. Poate imi cumpar si eu asa ..desi eu am mai mult metale prin casa mea.
- Casa ta?
L-am intrebat instinctiv dar imediat am realizat ca de fapt nu a vrut sa spuna asta. Tocmai se daduse de gol ca avea o casa a lui unde locuia si ca nu avea nevoie de noi pentru a locui. Imediat apoi a zambit ironic si s-a asezat pe pat.
- Se pare ca acum stii doua secrete ale mele. Insa sper ca nu vei divulga niciunul. Cel legat de casa nu m-ar afecta pe mine direct ci pe tatal meu. Inca mai spera ca am sa ma mut cu el si sa avem cu totii o viata minunata intr-o ambianta de familie fericita.
Eram uimit ca se poate gandi si la altii in afara de el dar nu era prea iesit din normal. Cand era Izumi in preajma lui devenea brusc mai politicos, mai cald si mai iubitor fata de toti cei din jur ca si cum ar fi avut un efect calmant si pozitiv asupra sa. Probabil isi iubea ingrozitor de mult tatal.
- In regula. Oricum nu e o problem ace ma priveste.
- Chiar trebuie sa vorbesti mereu in fraze perfect literare? Nu stiu daca ti s-a mai spus lucrul asta dar dai impresia de snob.
- Spui asta din experienta?
Enervant, incercam sa ii raspund la comentarii cu replica in genul lui dar se parea ca toate ii starneau amuzament. Pe masura ce ma revoltam mai mult impotriva lui devenea mai amuzat de prezenta si de spusele mele. Era ca si cum nu simtea nici un pericol venind din partea mea si chiar si acest gand ma deranja. Doream sa ies in evidenta macar prin asta daca in restul ma intrecea cu brio.
- Probabil trebuie sa imi cer scuze si pentru acum cateva zile desi nu e genul meu sa fac asta.
Ma uitam confuz la el neintelegand la ce anume se refera.
- Fata... Midori..nu trebuia sa exagerez cu ea. Dar ca sa stii si tu..nu e tocmai usa de biserica.
Ma simteam frustrat si odata ce a atins acest subiect sangele mi s-a urcat la cap si m-am infuriat rapid. Adevaratul motiv era ca ma simteam amenintat ca imi putea lua si celelalte lucruri ale mele cum facuse si cu ea.
- Nu te priveste daca e sau nu usa de biserica. Nu vad de ce as primi sfaturi de la tine in legatura cu ea.
- Nu e virgina, daca conteaza pentru tine.
- Du-te dracului.
A fost prima oara cand l-am injurat si era foarte uimit. M-am rastit la el si eram pregatit sa il apuc de tricou si sa ii dau un pumn dar am gandit prea rapid si am actionat prea incet. Mi-a prins pumnul in mana lui si apoi mi-a intors bratul la spate , m-a apucat cu cealalta mana de gat si m-a trantit la pamant asezandu-se pe spatele meu.
- Se prea poate sa ma duc si acolo candva. Insa , nu ma vei trimite tu acolo. Cat despre ea, adevarat, problema ta. Insa e chestie de bun simt sa iei macar in consideratie sfaturile celor din jur.
- Esti un necunoscut. Nu am de ce sa te ascult!
Tip din nou la el straduindu-ma din puteri sa scap din stransoarea lui dar fiind mai puternic decat mine ma apuca din nou de brat si ma intoarce cu fata spre el si imi zambeste miseleste.
- Acum da. Insa nu voi mai fi pentru mult timp. Fii fericit. Asta va fi prima noastra noapte impreuna.
Prima noastra noapte impreuna....







peace and fashion sense people!