Hello
new chapter :] Hope ya like it 
In ziua urmatoare, am fost trezit dintr-o data de zgomotul pe care Shinobu l-a produs, scapand o carte din mana. Mi-am deschis lent ochii, dar inca speram ca ziua precedenta sa fi fost doar un cosmar. As fi vrut sa cred ca nu am ajuns in acel loc ingrozitor, insa dorinta mea nu s-a implinit...
-'Neata Kaoru, si scuze ca te-am trezit, mi-a spus brunetul, ridicand obiectul de pe jos, si asezandu-se apoi pe pat.
-Nu-i nimic, oricum sunt destul de odihnit, am replicat eu, ridicandu-ma in capul oaselor.
Am ramas pentru un scurt timp nemiscat, gandindu-ma la ziua de ieri. L-am vazut din nou pe acel gardian... Julian, insa cand m-am apropiat sa-i vorbesc, vrand sa-i multumesc pentru faptul ca m-a ajutat, el mi-a aruncat o privire in scarba, spunandu-mi sa-mi vad de treaba. Am ramas oarecum perplex, gandindu-ma in acelasi timp la motivul comportamentului sau, adica eu ma purtasem frumos cu el, si asa-mi primeam rasplata...
Shinobu m-a tras de langa barbatul acela, vrand sa-mi spuna cateva lucruri despre cei din gasca lui Jin, dar nu am reusit sa retin nici macar un nume amarat, deoarece eram cu gandul intr-o cu totul alta dimensiune.
-Shinobu, vreau sa te intreb ceva, am spus eu, coborand pe podea si asezandu-ma langa brunet.
-Ascult. Si spune-mi Shin. E mai scurt, a replicat el, lasand cartea deoparte si indreptandu-si atentia spre mine.
-Shin, tu... il iubesti pe barbatul ala? Am intrebat eu, ezitand putin la inceput, nevrand sa-l supar cu indiscretia mea. A zambit, apoi si-a mutat privirea inspre podea.
-Poate "a iubi" e prea mult spus. Mai degraba il plac... Dar stiu ca nu e numai al meu, a rostit apoi oftand.
-Dar... sunteti amandoi barbati. Asta nu e gresit?
-Gresit? Poate fi gresit, dar odata ce ajungi sa cunosti placerea si sentimentul acela reconfortant cand esti imbratisat de persoana pe care o placi, nu te mai gandesti daca e sau nu bine ceea ce faci... Te lasi pur si simplu purtat de val, si devine la un moment dat ca un fel de drog pentru tine si pentru corpul tau... Devii dependent de caldura celuilalt, de mangaierile lui, sarutarile... Ahh! Gata, ca ma faci sa devin sentimental, si e naspa! s-a rastit el, tresarind si gesticuland, incepand apoi sa rada, indemnandu-ma si pe mine sa zambesc discret in coltul gurii.
-Deci asa... Stai linistit, sentimentalule, numai eu stiu cat de "poet" esti, i-am spus in gluma, incepand pe urma sa rad si eu odata cu el.
In scurt timp, am putut iesi din celule pentru a merge la cantina, unde a trebuit sa mananc piure de cartofi si ceva carne... in ritmul ala ajungeam si mai slab decat eram deja, pentru ca nici macar nu imi placea. Dar nu puteam sa mor infometat...
Toti se uitau la mine de parca as fi fost un exponat la gradina zoologica, unii ma priveau batjocoritor, iar altii curiosi, insa incercam sa-i evit cat de mult posibil... Stateam agatat de Shin, urmandu-i pasii, insa eram vizibil deranjat de faptul ca locul acela imi displacea incredibil de mult. Auzeam vocile detinutilor, care nu se sinchiseau sa vorbeasca in soapta, ci indeajuns de tare incat sa-i pot auzi si eu, iar tot ceea ce intelegeam erau lucruri despre "tipul blond, cel nou". Ma rugam in sinea mea sa nu fiu eu personajul din discutiile lor, deoarece acele vorbe nu erau tocmai de bine, iar eu observam cum ma priveau insistent. Chiar inainte sa iesim din cantina, in fata noastra s-au asezat cinci barbati inalti si bine claditi, indemnandu-ne sa ne oprim din mers si sa-i privim.
-Voi ce vreti? intreaba Shin neimpresionat de expresiile lor fioroase, in schimb eu am inghitit in sec si nu am scos nici un cuvintel din gura, asteptand sa putem pleca si sa scapam de matahalele alea.
-Nu avem treaba cu tine, Katagiri, a spus barbatul din mijloc, care parea a fi capul grupului. Nu stiam numele intreg a lui Shin, insa il aflasem fara a-l mai intreba... desi preferam sa nu-l aud de la un tip care ma inspaimanta. Pe el il vreau! a continuat pe urma, prinzandu-ma de brat si tragandu-ma din spatele brunetului.
-Ia-ti labele de pe el! Nu vezi ca il ranesti?! s-a rastit Shin, care m-a prins de cealalta mana.
Intr-adevar, stransoarea mainii lui era foarte puternica, eram putin suspendat in aer, iar bratul ma durea cumplit din acea cauza. Ma simteam ca un obiect de care oricine s-ar putea folosi in voie, iar pe chipul meu se puteau observa usor expresiile de teama si durere. Amandoua combinate imi obligau inima sa bata cu putere, parca iesindu-mi din piept.
-N-ai inteles ce a spus baiatu'? s-a auzit o voce din spatele meu, continuand pe urma, apropiindu-se din ce in ce mai mult: Nu ti-a ajuns bataia de saptamana trecuta, amice?
-Jin! Ce bine ca ai venit... Spune-i sa-i dea drumul! Tampitu' asta o sa-i rupa bratul lui Kaoru! a spus Shinobu, tragandu-l pe Jin de mana, aducandu-l in fata mea si a celor cinci barbati.
-Vrei sa repet? a intrebat satenul, punandu-si mainile in san si privindu-ul victorios pe cel care ma tinea strans de brat. Mi-a dat drumul, impingandu-ma astfel incat sa cad pe podeaua murdara si rece, dupa care le-a facut semn celor de langa el, care l-au urmat, eliberandu-ne calea.
-Kaoru, esti bine? m-a intrebat Shin, ghemuindu-se inaintea mea, intinzandu-si apoi mana pentru a ma ajuta sa ma ridic.
Am aprobat din cap, apoi m-am repus pe picioare cu ajutorul brunetului, continuandu-ne drumul impreuna cu Jin. Urma sa mergem la dus, insa satenul a propus ca ar fi mai bine ca noi sa ramanem la urma, pentru ca s-ar putea intampla multe lucruri neplacute. A spus ca nu va avea nimeni nimic impotriva, deoarece el deja vorbise cu gardianul din zona dusurilor si au cazut la un acord...
In aproximativ douazeci de minute, detinutii au intrat in celulele lor, ceea ce ne-a lasat noua drum liber pentru a ne revigora trupurile. Am scapat de haine, si am pornit apa calda a dusurilor, lasand-o sa ni se prelinga pe trupuri. Shinobu impreuna cu Jin stateau sub acelasi dus, deoarece incepusera deja a-si oferi sarutari din ce in ce mai lungi si mai pasionale, ignorand faptul ca mai exista o persoana in acel loc.
Mi-am intors privirea, vrand sa-mi continui dusul, si sa uit ca doi barbati se sarutau nebuneste chiar langa mine. Trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea, avand in vedere cat de mult timp aveam sa-mi petrec alaturi de el, insa mi se parea oarecum dificil. Adevarul era ca nu imi inspirau scarba si nici repugna, dar pur si simplu inca nu puteam concepe ideea relatiei dintre doi barbati.
Am auzit un geamat al brunetului, pe care l-a scapat atunci cand Jin si-a coborat mana intre picioarele sale, iar eu m-am simtit jenat, motiv pentru care obrajii mei au prins o culoare rosiatica.
-Jin, nu ar trebui... nu aici, a spus Shin, probabil amintindu-si ca ma aflam si eu in acea incapere.
S-au oprit din ceea ce faceau, insa nu indrazneam sa-mi intorc privirea spre ei, deoarece stiam ca as fi aratat stupid atat de rosu in obraji numai din cauza unor sunete. Continuam sa-mi spal parul, incercand sa-mi concentrez atentia asupra dusului, si in niciun caz asupra lucrurilor perverse care se petreceau la doar un metru distanta de mine.
-Jin... ai spus ca ai cazut la un acord cu gardianul din zona asta. Despre ce e vorba? a intrebat Shin, facandu-ma si pe mine sa devin mai curios si mai atent la ceea ce ei doi conversau.
-E Lucifer, a raspuns satenul, indemnandu-ma sa-mi intorc putin privirea inspre ei de indata ce am auzit acea porecla. Are treaba cu amicul tau blond, a continuat pe urma, determinandu-ma sa ma intorc cu totul inspre ei, fiind putin nedumerit.
-De fapt, si eu vreau sa-l intreb de ce mi-a vorbit asa in ziua de ieri. Chiar nu a fost foarte frumos din partea lui, am replicat eu, incrucisandu-mi bratele la piept, si amintindu-mi de cum mi-a taiat scurt firul, spunandu-mi sa-mi vad de treaba.
-Blondule, eu nu prea cred ca...
-Julian? Atunci nu trebuie sa-mi fac griji, l-a intrerupt Shin, strangandu-l in brate pe cel dinaintea sa.
Nu am inteles ce anume a vrut sa spuna, insa inainte de a-l putea intreba, amandoi si-au indreptat privirea spre usa dubla care se deschise cu un scartait deranjant. Era Julian, care a inaintat lent, apropiindu-se din ce in ce mai mult de noi. In acelasi moment, l-am auzit pe Jin soptindu-i ceva lui Shinobu, dupa care si-au luat cate un prosop cu care au inceput sa-si stearga corpurile ude.
-Shin! Eu nu sunt inca gata, i-am spus brunetului, incercand sa ma clatesc mai repede.
-Nu conteaza. Te vor astepta, a intervenit gardianul, continuand sa se apropie. Nu intelegeam insa de ce deveneam mai tensionat pe masura de distanta dintre noi se micsora... credeam ca era din cauza faptului ca stiam ce as fi putut pati intr-un astfel de loc, insa el era un gardian, iar Shin a spus ca este de incredere. Atunci ce anume era in neregula?
M-am intors pentru a opri apa dusului, insa am tresarit imediat la auzul sunetului provocat de palma brunetului izbita de faianta alba. Nu stiam ce ar fi trebuit sa fac, asa ca am tacut, ramanand cu spatele la el si asteptand ceva... insa habar nu aveam ce anume. Am inghitit in sec si m-am intors lent inspre el, hotarat sa spun ceva, insa fara a incerca sa-l privesc in ochi.
-Ieri am vrut sa-ti multumesc pentru ca m-ai ajutat, dar...
-Cu placere, mi-a raspus el, fara a-mi da voie sa-mi termin propozitia, desi voiam sa-l intreb de ce s-a purtat asa cu mine, din moment ce eu nu am facut nimic rau...
Buzele ii erau arcuite intr-un zambet discret, iar ochii sai ma priveau insistenti, parca obligandu-ma sa ma jenez de situatia in care ma aflam. Ce ironie... A doua oara cand eram numai noi doi, iar eu stateam din nou dezbracat inaintea lui.
Inca nu puteam intelege ce fel de "treaba" avea cu mine, dar tot ce facea era sa ma priveasca, iar din cauza faptului ca simteam cum obrajii incepeau din nou sa mi se incalzeasca, eu nu puteam face acelasi lucru.
-Te inspaimant chiar atat de tare? a intrebat el, asezandu-si palma pe obrazul meu, marindu-si zambetul de pe chip.
-Nu! Nu ma intelege gresit! tresar eu, vrand a-l face sa inteleaga faptul ca nu acela era modul in care gandeam. Mi-am ridicat in acelasi timp privirea pentru a-i urmari chipul, continuand apoi sa vorbesc: E doar faptul ca sunt putin jenat in momentul asta si nu stiu...
Inainte de a-mi putea termina propozitia, m-a prins de barbie, unindu-si buzele moi cu ale mele. Primul meu impuls a fost sa ma dau un pas inapoi, insa imi statea in cale faianta alba, de care mi-am lipit spatele, scapand imediat un scancet infundat din cauza contactului cu suprafata rece. Limba lui s-a strecurat printre buzele mele, cautand-o pe a mea, iar eu mi-am asezat mainile pe pieptul sau, ideea principala fiind aceea de a-l impinge de langa mine, insa nu am facut-o...
Buzele lui le sarutau tandru pe ale mele, bland, parca nevrand sa ma sperie, sa ma indeparteze, insa eu simteam cum trupul incepea sa-mi tremure, si nu stiam daca era din cauza fricii...
new chapter :] Hope ya like it Capitolul III
In ziua urmatoare, am fost trezit dintr-o data de zgomotul pe care Shinobu l-a produs, scapand o carte din mana. Mi-am deschis lent ochii, dar inca speram ca ziua precedenta sa fi fost doar un cosmar. As fi vrut sa cred ca nu am ajuns in acel loc ingrozitor, insa dorinta mea nu s-a implinit...
-'Neata Kaoru, si scuze ca te-am trezit, mi-a spus brunetul, ridicand obiectul de pe jos, si asezandu-se apoi pe pat.
-Nu-i nimic, oricum sunt destul de odihnit, am replicat eu, ridicandu-ma in capul oaselor.
Am ramas pentru un scurt timp nemiscat, gandindu-ma la ziua de ieri. L-am vazut din nou pe acel gardian... Julian, insa cand m-am apropiat sa-i vorbesc, vrand sa-i multumesc pentru faptul ca m-a ajutat, el mi-a aruncat o privire in scarba, spunandu-mi sa-mi vad de treaba. Am ramas oarecum perplex, gandindu-ma in acelasi timp la motivul comportamentului sau, adica eu ma purtasem frumos cu el, si asa-mi primeam rasplata...
Shinobu m-a tras de langa barbatul acela, vrand sa-mi spuna cateva lucruri despre cei din gasca lui Jin, dar nu am reusit sa retin nici macar un nume amarat, deoarece eram cu gandul intr-o cu totul alta dimensiune.
-Shinobu, vreau sa te intreb ceva, am spus eu, coborand pe podea si asezandu-ma langa brunet.
-Ascult. Si spune-mi Shin. E mai scurt, a replicat el, lasand cartea deoparte si indreptandu-si atentia spre mine.
-Shin, tu... il iubesti pe barbatul ala? Am intrebat eu, ezitand putin la inceput, nevrand sa-l supar cu indiscretia mea. A zambit, apoi si-a mutat privirea inspre podea.
-Poate "a iubi" e prea mult spus. Mai degraba il plac... Dar stiu ca nu e numai al meu, a rostit apoi oftand.
-Dar... sunteti amandoi barbati. Asta nu e gresit?
-Gresit? Poate fi gresit, dar odata ce ajungi sa cunosti placerea si sentimentul acela reconfortant cand esti imbratisat de persoana pe care o placi, nu te mai gandesti daca e sau nu bine ceea ce faci... Te lasi pur si simplu purtat de val, si devine la un moment dat ca un fel de drog pentru tine si pentru corpul tau... Devii dependent de caldura celuilalt, de mangaierile lui, sarutarile... Ahh! Gata, ca ma faci sa devin sentimental, si e naspa! s-a rastit el, tresarind si gesticuland, incepand apoi sa rada, indemnandu-ma si pe mine sa zambesc discret in coltul gurii.
-Deci asa... Stai linistit, sentimentalule, numai eu stiu cat de "poet" esti, i-am spus in gluma, incepand pe urma sa rad si eu odata cu el.
In scurt timp, am putut iesi din celule pentru a merge la cantina, unde a trebuit sa mananc piure de cartofi si ceva carne... in ritmul ala ajungeam si mai slab decat eram deja, pentru ca nici macar nu imi placea. Dar nu puteam sa mor infometat...
Toti se uitau la mine de parca as fi fost un exponat la gradina zoologica, unii ma priveau batjocoritor, iar altii curiosi, insa incercam sa-i evit cat de mult posibil... Stateam agatat de Shin, urmandu-i pasii, insa eram vizibil deranjat de faptul ca locul acela imi displacea incredibil de mult. Auzeam vocile detinutilor, care nu se sinchiseau sa vorbeasca in soapta, ci indeajuns de tare incat sa-i pot auzi si eu, iar tot ceea ce intelegeam erau lucruri despre "tipul blond, cel nou". Ma rugam in sinea mea sa nu fiu eu personajul din discutiile lor, deoarece acele vorbe nu erau tocmai de bine, iar eu observam cum ma priveau insistent. Chiar inainte sa iesim din cantina, in fata noastra s-au asezat cinci barbati inalti si bine claditi, indemnandu-ne sa ne oprim din mers si sa-i privim.
-Voi ce vreti? intreaba Shin neimpresionat de expresiile lor fioroase, in schimb eu am inghitit in sec si nu am scos nici un cuvintel din gura, asteptand sa putem pleca si sa scapam de matahalele alea.
-Nu avem treaba cu tine, Katagiri, a spus barbatul din mijloc, care parea a fi capul grupului. Nu stiam numele intreg a lui Shin, insa il aflasem fara a-l mai intreba... desi preferam sa nu-l aud de la un tip care ma inspaimanta. Pe el il vreau! a continuat pe urma, prinzandu-ma de brat si tragandu-ma din spatele brunetului.
-Ia-ti labele de pe el! Nu vezi ca il ranesti?! s-a rastit Shin, care m-a prins de cealalta mana.
Intr-adevar, stransoarea mainii lui era foarte puternica, eram putin suspendat in aer, iar bratul ma durea cumplit din acea cauza. Ma simteam ca un obiect de care oricine s-ar putea folosi in voie, iar pe chipul meu se puteau observa usor expresiile de teama si durere. Amandoua combinate imi obligau inima sa bata cu putere, parca iesindu-mi din piept.
-N-ai inteles ce a spus baiatu'? s-a auzit o voce din spatele meu, continuand pe urma, apropiindu-se din ce in ce mai mult: Nu ti-a ajuns bataia de saptamana trecuta, amice?
-Jin! Ce bine ca ai venit... Spune-i sa-i dea drumul! Tampitu' asta o sa-i rupa bratul lui Kaoru! a spus Shinobu, tragandu-l pe Jin de mana, aducandu-l in fata mea si a celor cinci barbati.
-Vrei sa repet? a intrebat satenul, punandu-si mainile in san si privindu-ul victorios pe cel care ma tinea strans de brat. Mi-a dat drumul, impingandu-ma astfel incat sa cad pe podeaua murdara si rece, dupa care le-a facut semn celor de langa el, care l-au urmat, eliberandu-ne calea.
-Kaoru, esti bine? m-a intrebat Shin, ghemuindu-se inaintea mea, intinzandu-si apoi mana pentru a ma ajuta sa ma ridic.
Am aprobat din cap, apoi m-am repus pe picioare cu ajutorul brunetului, continuandu-ne drumul impreuna cu Jin. Urma sa mergem la dus, insa satenul a propus ca ar fi mai bine ca noi sa ramanem la urma, pentru ca s-ar putea intampla multe lucruri neplacute. A spus ca nu va avea nimeni nimic impotriva, deoarece el deja vorbise cu gardianul din zona dusurilor si au cazut la un acord...
In aproximativ douazeci de minute, detinutii au intrat in celulele lor, ceea ce ne-a lasat noua drum liber pentru a ne revigora trupurile. Am scapat de haine, si am pornit apa calda a dusurilor, lasand-o sa ni se prelinga pe trupuri. Shinobu impreuna cu Jin stateau sub acelasi dus, deoarece incepusera deja a-si oferi sarutari din ce in ce mai lungi si mai pasionale, ignorand faptul ca mai exista o persoana in acel loc.
Mi-am intors privirea, vrand sa-mi continui dusul, si sa uit ca doi barbati se sarutau nebuneste chiar langa mine. Trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea, avand in vedere cat de mult timp aveam sa-mi petrec alaturi de el, insa mi se parea oarecum dificil. Adevarul era ca nu imi inspirau scarba si nici repugna, dar pur si simplu inca nu puteam concepe ideea relatiei dintre doi barbati.
Am auzit un geamat al brunetului, pe care l-a scapat atunci cand Jin si-a coborat mana intre picioarele sale, iar eu m-am simtit jenat, motiv pentru care obrajii mei au prins o culoare rosiatica.
-Jin, nu ar trebui... nu aici, a spus Shin, probabil amintindu-si ca ma aflam si eu in acea incapere.
S-au oprit din ceea ce faceau, insa nu indrazneam sa-mi intorc privirea spre ei, deoarece stiam ca as fi aratat stupid atat de rosu in obraji numai din cauza unor sunete. Continuam sa-mi spal parul, incercand sa-mi concentrez atentia asupra dusului, si in niciun caz asupra lucrurilor perverse care se petreceau la doar un metru distanta de mine.
-Jin... ai spus ca ai cazut la un acord cu gardianul din zona asta. Despre ce e vorba? a intrebat Shin, facandu-ma si pe mine sa devin mai curios si mai atent la ceea ce ei doi conversau.
-E Lucifer, a raspuns satenul, indemnandu-ma sa-mi intorc putin privirea inspre ei de indata ce am auzit acea porecla. Are treaba cu amicul tau blond, a continuat pe urma, determinandu-ma sa ma intorc cu totul inspre ei, fiind putin nedumerit.
-De fapt, si eu vreau sa-l intreb de ce mi-a vorbit asa in ziua de ieri. Chiar nu a fost foarte frumos din partea lui, am replicat eu, incrucisandu-mi bratele la piept, si amintindu-mi de cum mi-a taiat scurt firul, spunandu-mi sa-mi vad de treaba.
-Blondule, eu nu prea cred ca...
-Julian? Atunci nu trebuie sa-mi fac griji, l-a intrerupt Shin, strangandu-l in brate pe cel dinaintea sa.
Nu am inteles ce anume a vrut sa spuna, insa inainte de a-l putea intreba, amandoi si-au indreptat privirea spre usa dubla care se deschise cu un scartait deranjant. Era Julian, care a inaintat lent, apropiindu-se din ce in ce mai mult de noi. In acelasi moment, l-am auzit pe Jin soptindu-i ceva lui Shinobu, dupa care si-au luat cate un prosop cu care au inceput sa-si stearga corpurile ude.
-Shin! Eu nu sunt inca gata, i-am spus brunetului, incercand sa ma clatesc mai repede.
-Nu conteaza. Te vor astepta, a intervenit gardianul, continuand sa se apropie. Nu intelegeam insa de ce deveneam mai tensionat pe masura de distanta dintre noi se micsora... credeam ca era din cauza faptului ca stiam ce as fi putut pati intr-un astfel de loc, insa el era un gardian, iar Shin a spus ca este de incredere. Atunci ce anume era in neregula?
M-am intors pentru a opri apa dusului, insa am tresarit imediat la auzul sunetului provocat de palma brunetului izbita de faianta alba. Nu stiam ce ar fi trebuit sa fac, asa ca am tacut, ramanand cu spatele la el si asteptand ceva... insa habar nu aveam ce anume. Am inghitit in sec si m-am intors lent inspre el, hotarat sa spun ceva, insa fara a incerca sa-l privesc in ochi.
-Ieri am vrut sa-ti multumesc pentru ca m-ai ajutat, dar...
-Cu placere, mi-a raspus el, fara a-mi da voie sa-mi termin propozitia, desi voiam sa-l intreb de ce s-a purtat asa cu mine, din moment ce eu nu am facut nimic rau...
Buzele ii erau arcuite intr-un zambet discret, iar ochii sai ma priveau insistenti, parca obligandu-ma sa ma jenez de situatia in care ma aflam. Ce ironie... A doua oara cand eram numai noi doi, iar eu stateam din nou dezbracat inaintea lui.
Inca nu puteam intelege ce fel de "treaba" avea cu mine, dar tot ce facea era sa ma priveasca, iar din cauza faptului ca simteam cum obrajii incepeau din nou sa mi se incalzeasca, eu nu puteam face acelasi lucru.
-Te inspaimant chiar atat de tare? a intrebat el, asezandu-si palma pe obrazul meu, marindu-si zambetul de pe chip.
-Nu! Nu ma intelege gresit! tresar eu, vrand a-l face sa inteleaga faptul ca nu acela era modul in care gandeam. Mi-am ridicat in acelasi timp privirea pentru a-i urmari chipul, continuand apoi sa vorbesc: E doar faptul ca sunt putin jenat in momentul asta si nu stiu...
Inainte de a-mi putea termina propozitia, m-a prins de barbie, unindu-si buzele moi cu ale mele. Primul meu impuls a fost sa ma dau un pas inapoi, insa imi statea in cale faianta alba, de care mi-am lipit spatele, scapand imediat un scancet infundat din cauza contactului cu suprafata rece. Limba lui s-a strecurat printre buzele mele, cautand-o pe a mea, iar eu mi-am asezat mainile pe pieptul sau, ideea principala fiind aceea de a-l impinge de langa mine, insa nu am facut-o...
Buzele lui le sarutau tandru pe ale mele, bland, parca nevrand sa ma sperie, sa ma indeparteze, insa eu simteam cum trupul incepea sa-mi tremure, si nu stiam daca era din cauza fricii...
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]