[Terminat] Let Me Be... Your Guardian [*YAOI*] [+18]

[Yaoi Queen]

Capitolul XVII

Julian ma purtase pe umar pana la infirmerie, insa, spre uimirea mea, nu era nimeni acolo, doar niste paturi goale.
-Ce naiba ai, Julian? Iti spun pentru a zecea oara sa ma lasi jos!
Nu era ca si cum m-ar fi ascultat, ci m-a pus jos pe primul pat, deoarece asa voise el, nu pentru ca asa am cerut eu.
-Shooter? Dadaca? Caine?! Baiatule, o apuci pe drumuri urate, spuse el, stand in picioare inaintea mea, cu bratele incrucisate la piept.
M-am ridicat si eu in picioare, incruntandu-ma.
-Nu e treaba ta!
Acesta, cu o singura mana ma impinse, obligandu-ma sa cad din nou pe suprafata alba a patului.
-Stai jos! rostise el pe un ton aspru, de parca ma aflam acolo ca elev in banca unei scoli.
-Nu ma poti obliga! am sarit eu, la fel de taios.
-Kaoru, nu imi pune nervii la incercare, te rog! rostise acesta, in timp ce isi freca nervos fruntea cu doua degete, parca incercand sa se calmeze.
-Nu vreau sa iti pun niciun nerv la incercare, dar chiar am o vaga impresie ca nu e treaba ta! Ba chiar din contra, este numai treaba mea ceea ce aleg sa fac.
I-a zvacnit un muschi al obrazului atunci cand a strans puternic din dinti, pe urma privirea lui m-a fulgerat, parca vrand sa ma inghete. Am inghitit cu greu, si mi-am ferit ochii de ai sai.
-S ce vrei sa faci? Sa te futi cu toti pe la colturi?! Alt motiv pentru care ai umbla cu ala, nu vad, ca sa fiu sincer!
Mi-am simtit inima grabindu-si ritmul batailor cand parca tot sangele mi s-a urcat la cap, si m-am incruntat din cauza nervilor care mi i-au provocat acele cateva cuvinte. Cand am deschis gura pentru a-l ataca, acesta imi taiase replica chiar inainte de a o incepe.
-De ce stai in preajma lui? Nu ti-a ajuns ce ai patit, sau mai ai nevoie de inca o demonstratie? Daca e a doua varianta, atunci spune-mi dracului, sa nu mor prost!
-Am motivele mele! Nu vad de ce te-ar preocupa...
-Poftim?! Nu vezi?! Vrei sa iti desenez, sau sa iti spun o poveste? Sau la naiba... ce-ar fi sa iti scriu un scenariu intreg?! "Cainele" asta isi face griji pentru tine, Kaoru! Vreau sa stiu ce naiba ai de gand! Stii foarte bine ca nu ma joc!
Mi-am coborat privirea in pamant si am oftat lung. Nici macar nu stiam de ce imi mentineam acea imagine injositoare inaintea lui, cand stiam ca el nu merita asa ceva. Ma durea faptul ca el a ajuns la acea concluzie cu privire la mine si acel barbat... Voiam cu totul altceva! Si totusi, nervii lui nu au facut altceva decat sa ii sporeasca pe ai mei. Mi-am acoperit chipul cu palma dreapta, inchizandu-mi ochii.
La fel ca in multe alte zile, ajunsesem sa ma intreb "De ce mi se intampla mie toate astea" ?
Poate ca eram eu prost si nu voiam sa vad, insa stiam ca Julian era ingrijorat din pricina mea, motiv pentru care isi eliberase toti nervii pe mine, care eram principalul vinovat.
Se parea ca nervii gardianului s-au intins la maxim in asteptarea raspunsului meu, si a injurat printre dinti, indreptandu-se apoi spre usa infirmeriei.
-El a fost... El m-a violat, am rostit eu, strangand din ochi din cauza amintirilor neplacute.
Julian s-a intors cu o expresie socata, apropiindu-se de mine.
-Atunci de ce stai cu el?! Acum chiar ca nu mi se pare logic! spuse acesta pe un ton ridicat.
Tacusem pentru cateva minute, pana cand tacerea devenise apasatoare, si amandoi ajunsesem sa ne agitam din acel motiv. Intr-un moment in care Julian se saturase de asteptat, s-a incruntat apoi a strans din dinti.
-Vorbeste odata, la dracu'! strigase acesta, lovind puternic cu pumnul in biroul din dreapta sa, indemnandu-ma sa tresar speriat.
-Daca nu te calmezi, nu am ce sa vorbesc cu tine! Am strigat si eu la randul meu, ridicandu-ma in picioare.
Acesta stranse din nou din dinti, apoi apucase de spatarul scaunului cu roti de langa pat, tragandu-l in partea sa drepata, si trantindu-se pe el, facand ca arcurile acestuia sa se coboare sub greutatea corpului sau.
-Ascult, rostise acesta, incrucisandu-si bratele la piept, asteptand ca vorbele sa imi alunece pe buze.
Am oftat, si m-am asezat din nou pe pat, coborandu-mi privirea spre podea. Imi tineam mainile asezate intre coapsele mele, si corpul usor aplecat inainte.
-El si cu ceilalti doi prieteni ai sai: Ken si Jocker... Nu umblu cu Shooter din dragul de a-i fi prieten. Vreau sa ma razbun pentru ce mi-a facut, am rostit eu incet, incercand sa imi alung zadarnic amintirile groaznice.
-Razbunare?... Kaoru, asta nu este un film. Aici nu iti merg lucrurile asa cum vrei tu! La prima greseala in locul asta, poti fi transat si impachetat. Nu te poti juca asa cu cretinu' ala. De ce nu mi-ai spus ca el a fost?
-Voiam sa imi rezolv singur problemele...
-Dar nu poti asa! Kaoru, sa devii jucaria lor, nu e o solutie! Iar tu nu esti asa! Trebuia sa-mi fi spus! zise acesta ridicand tonul, dupa care incercase sa se calmeze, inchizandu-si ochii si masandu-si fruntea. Am sa-i omor! continuase el, ridicandu-si privirea spre tavanul alb.
-Julian! Nu vreau sa faci nimic... Adica nu stiu. Uneori asa as vrea pur si simplu sa uit ce mi-au facut, dar alteori mi-as dori sa ii vad murind in chinuri. Sincer sa fiu, habar nu am ce trebuie sa fac...Cateodata imi e frica de propria mea persoana...
M-am ridicat in picioare, deoarece ma simteam absolut inconfortabil pe patul acela al infirmeriei, tare ca piatra.
-Nu te-ai lovit cand ai cazut? ma intrebase gardianul pe un ton bland, privindu-ma din cap pana-n picioare. Initial credeam ca medicul era aici, dar cand am intrat mi-am amintit ca astazi nu poate veni, ca are o problema in familie. Dar in fine, daca te doare ceva, spune-mi, adauga acesta, oprindu-si privirea in ochii mei.
-Nu am nimic... vreau doar sa imi cer scuze fata de tine. Stiu ca iti pasa, dar voaim sa par altfel in fata celorlalti. Imi pare rau.
Imi simtisem obrajii infierbantandu-se odata ce am rostit acele cuvinte, si parca incepusem sa imi aud bataile grabite ale inimii. Imi era jena fata de el, deoarece stiam ca nu merita nicio rautate din partea mea, si totusi nu m-am putut abtine sa nu scot al iveala "puscariasul" din mine de fata cu ceilalti.
Julian se ridicase si el in picioare, apoi a facut doar un pas spre mine, intinzandu-si mana dreapta spre mine. Palma lui imi acoperise obrazul stang si il mangaiase bland, schitand un mic zambet in coltul gurii.
-Vreau sa stiu daca ai incredere in mine, rostise el, serios.
Dupa ce-mi auzise raspunsul afirmativ, isi apropiase chipul de al meu, lipindu-si pentru un scurt timp buzele de ale mele. Din nou simtisem cum sangele mi s-a adunat in obraji, ritmul inimii marindu-se in acelasi timp, apoi un fior mi-a strabatut intreg trupul, indemnandu-ma sa tremur scurt.
Trecuse atat de mult timp de cand buzele lui nu si-au mai gasit loc pe ale mele, incat as fi crezut ca le-am uitat gustul, insa acea atingere scurta ma infiorase teribil de tare...
-Ancheta asupra cazului tau a fost deschisa din nou. Niste prieteni de ai tai au venit sa ceara asta, spunand ca cineva are dovezi clare ca nu ai comis crima, rostise el, facandu-ma sa cobor cu picioarele pe pamant si sa raman perplex odata ce vorbele sale au fost intelese de mintea mea.