Sry girls >.< am cam intarziat 
imi cer scuze pt nesimtire
m-am cam lasat dusa de val si n-am scris
oricum, sper sa va placa
Jin se ridicase plictisit de pe mine, dandu-si ochii peste cap, de parca ar fi fost ceva normal sa imi faca asa ceva. Am coborat in graba din pat, stergandu-mi apoi obrajii uzi cu palma dreapta, de indata ce m-am ascuns in spatele brunetului care tocmai ma salvase...
A ramas nemiscat pentru cateva secunde, apoi isi pusese mainile in san, privindu-l cu dispret pe cel de pe pat.
-Jin... Mi-ai promis ceva odata... si nu demult. Nu stii sa apreciezi nimic! S-a rastit Shin, dand negativ din cap. M-a prins de mana, tragandu-ma dupa el afara din celula, insa pe urma se opreste la auzul vocii satenului.
-Ce crezi? ca stau toata viata dupa curu' tau?! Stii pentru ce "te pastrez", a spus el ridicand vocea, coborand din pat, si apropiindu-se de noi, timp in care cei din gasca lui care erau in preajma au inaintat si ei incetul cu incetul. Ti-am explicat ca eu n-am nevoie de o singura persoana. Un barbat ca mine, se foloseste de orice "carne proaspata". Dar tu vei fi mereu felul principal.
Abia rostise acele cuvinte, ca obrazul lui se inrosise dupa o palma zdravana pe care o primise de la brunetul deranjat de fiecare vorba negandita.
-Un barbat ca tine, zici? Te duci dracu' tu, cu toate cuvintele tale, care nu mai merita nici un amarat de banut! Esti jalnic, Jin! Imi e sila! A strigat baiatul, fara pic de teama, chiar daca in urma cu cateva secunde il lovise pe cel dinaintea lui.
M-am speriat in momentul in care Jin a ridicat pumnul pentru a-l lovi pe amicul meu, insa el parca deja se astepta la o lovitura, pentru ca pe chipul lui se observa resemnare...
-Nu, Jin! Strigase unul dintre barbatii ce se apropiase de noi, prinzandu-l pe saten de mana, pentru a-i opri furia ce avea sa se reverse asupra lui Shinobu. L-am tras pe brunet de mana, indemnandu-l sa plecam, iar el m-a urmat cu pasi rapizi, fara a mai privi in spatele lui.
Odata ce am ajuns in celula noastra, nu indraznisem sa incep o conversatie, asadar taceam, lasandu-mi privirea cazuta in pamant.
-Te-a lovit? M-a intrebat Shin asezandu-si mana pe crestetul capului meu.
-Shin, imi pare...
-De ce iti ceri scuze? M-a intrerupt el, apropiindu-se de mine. Spre surprinderea mea, ma trase in bratele sale, strangandu-ma puternic la piept, lasandu-ma sa-i aud respiratia grea si sacadata. Stiu ca nu e vina ta. Jin... din totdeauna a fost asa, a continuat apoi, lasandu-si capul pe umarul meu.
Am tacut amandoi pentru cateva secunde, apoi, din nou i-am auzit vocea trista a lui Shin, vorbindu-mi aproape de ureche.
- Nici nu stiu de ce mai pun la suflet... Stiam ca o va face din nou. Ce tampit pot fi... Am crezut ca a devenit altfel, dar e adevarat, nu-i poti schimba naravul lupului. Tocmai tie... Spune-mi ca nu te-a ranit, sau nu stiu ce-i fac!
Cuvintele lui mi-au strapuns urechile precum niste sageti, lasandu-ma stupefiat. De ce? Altii in momentul acela m-ar fi pleznit pe mine, si nu invers... dar Shin, el era mereu cu picioarele pe pamant, atunci realizasem lucrul acesta.
-Eu nu am nimic. Shin, tu esti mai ranit decat as putea fi eu in momentul asta... Il iubesti, am rostit eu cu glas incet, inconjurandu-l cu bratele. Simteam cat de mult il durea, chiar daca i-a aruncat satenului in fata toate acele cuvinte pline de dispret. In scurt timp am simtit prin materialul tricoului cateva picaturi umede ce mi-au atins pielea umarului... Shin plangea, si strangea in pumni acea zdreanta care o mai aveam pe mine, materialul "ciopartit" de Jin.
-Iarta-ma... Nu ti-am spus... adevarul despre Jin. Acum... regret si e prea tarziu, a rostit el printre supine, incercand sa-si opreasca lacrimile din a i se mai prelinge pe obrajii inrositi.
S-a indepartat lent de mine, tinandu-si privirea in jos, apoi cu miscari lente a prins cu ambele maini de tricoul sau, lasandu-ma inlemnit la imaginea ce imi era afisata inaintea ochilor de indata ce a scapat de material. Pielea lui alba era patata pe alocuri de un violet inchis a caror "pictor" era Jin...
-Uite, Kaoru. Asa e Jin, a rostit el cu voce joasa, lasandu-si tricoul sa-i alunece din mana.
Il priveam socat, nevenindu-mi sa cred ca satenul a putut face un asemenea lucru, apoi, facand un pas inainte, l-am intrebat:
-Dar... cum de nu am observat pana acum?
-Asta e de aseara. Si nu e nici prima data cand se intampla. Vezi? Eu sunt cel prost. Chiar daca imi face asta, eu nu ma pot indeparta de el, si stie asta, de aceea nu face nimic pentru a incerca sa nu ma mai enerveze.
Abia ce a rostit acele cuvinte, ca in celula noastra isi facuse aparitia Jin cu o expresie fioroasa, ce m-a indemnat sa fac un pas in spate, si sa imi indrept privirea spre Shinobu, care nu parea deloc ingrijorat de prezenta satenului.
-M-ai intrerupt din ceva important... Acum suporti tu consecintele, a spus Jin, apropiindu-se amenintator de baiatul pe care l-a apucat cu o mana de gat, trantindu-l pe pat, ca pe un obiect...
Ma scotea din sarite vazand ca Shin nu avea de gand sa riposteze, parand mult prea resemnat pentru ce avea sa i se intample. Nu stiam ce trebuia sa fac. Imi era frica, dar nu voiam sa i se intample ceva rau prietenului meu. Am inghitit in sec, vazand cum pantalonii brunetului au fost aproape sfasiati de brutalitatea satenului, apoi am iesit din celula, vrand sa il gasesc pe Julian, insa habar nu aveam unde sa il caut...
Primul gardian pe care l-am intalnit in mersul meu alert, nici macar nu ma bagase in seama cand ii explicam se se intampla, ca si cum faptul ca o persoana era violata nu insemna absolut nimic grav... Am injurat de nervi printre dinti, apoi mi-am continuat drumul pana cand am ajuns in curte, unde l-am observat si pe Julian intr-un grup de inca trei gardieni, si un domn imbracat intr-un costum gri. Nu ma interesa cine era, chiar nu imi mai pasa in acel moment, asadar am fugit inspre ei, iar de cum m-a observat Julian, acesta a iesit din grup asteptand sa-i spun probabil ce cautam singur acolo, cu doar o zdreanta pe mine.
-Te rog! Ajuta-l pe Shin! E... Jin e nebun! E in celula noastra! am spus eu, atat de tare incat grupul acela s-a intors cu totul inspre noi, iar Julian, parca fiind crispat, priveste in spate, facandu-mi apoi semn sa inaintez. In acelasi ritm alert, ma intorceam in locul din care plecasem speriat, insa cu brunetul in urma mea. Am realizat destul de tarziu ca el nu era singurul care avea sa vada ce se intampla, deoarece toti ceilalti din grupul in care era Julian, inclusiv domnul in costum gri, ne-au urmat... insa nu ma interesa, atata timp cat insemna ca Shin avea sa fie in siguranta.
Nu se auzeau tipete, insa ajunsi mai aproape de celula, se distingeau zgomotele infundate ale brunetului, ca si cum gura lui era acoperita de ceva... acel "ceva" fiind de fapt mana lui Jin. Cei ce erau in spatele meu au dat buzna in acea incapere, inaintea mea, iar eu am stat de-o parte pentru o vreme, incercand sa imi dau seama ce ar fi trebuit sa fac.
Julian a fost cel care l-a indepartat pe Jin, iar un alt gardian il ajuta pe brunet in a-l imobiliza pe cel ce incerca sa scape din fiecare stransoare aplicata.
Mi-am facut loc printre ceilalti doi barbati ce erau langa pat, verificand starea lui Shin, si m-am asezat pe marginea suprafetei moi, privind chipul fara expresie a amicului meu...
-Shin! Shin, trezeste-te! am spus eu speriat, asezandu-mi o mana pe bratul lui. Nu mi-a raspuns, si nici macar ochii nu i-a deschis, iar eu am inghitit in sec, continuand sa-i rostesc numele, si sa-l strang de brat. Stiam ca era inconstient si ca nu ma auzea, insa ce puteam sa fac? Am simtit cum ochii mi se umezeau incetul cu incetul, vazandu-l in felul acela pe Shin, insa, intr-un final m-am dat la o parte, renuntand la incercarile mele. Stiam ca urma sa fie dus la spital, iar acesta era lucrul care trebuia sa ma linisteasca, dar era de fapt cel care ma tulbura si mai mult...
Nu am ascultat multe din cate au vorbit gardienii intre ei, eu fiind mult prea adancit in propriile mele ganduri, insa am inteles ca Jin avea sa fie dus la carcera pentru ceea ce facuse. Nu stiam de ce, adica, pe detinutii de data trecuta, cei care l-au violat pe acel baiat, nici macar nu i-a avertizat cu ceva...
-Domnule director, pulsul e slab, trebuie sa ne grabim, a spus unul dintre gardienii de langa Shin, reusind sa imi atraga atentia.
"Poftim? <Domnule director> ? " In momentul acela am realizat de ce situatia era diferita, iar evident, directorul era acel domn in costum. "La ce ma asteptam? Julian e un politist corupt, trebuie sa faca o treaba curata in preajma directorului, de aceea Jin o pateste, iar ceilalti au scapat. Daca nu era directorul, probabil ca se intampla la fel! "
Nu stiam daca trebuia sa fiu fericit pentru faptul ca Jin avea sa stea inchis o perioada de timp, insa eram sigur ca urmatoarele zile fara Shin nu aveau sa fie deloc roz...
imi cer scuze pt nesimtire m-am cam lasat dusa de val si n-am scrisoricum, sper sa va placa
Capitolul XI
Jin se ridicase plictisit de pe mine, dandu-si ochii peste cap, de parca ar fi fost ceva normal sa imi faca asa ceva. Am coborat in graba din pat, stergandu-mi apoi obrajii uzi cu palma dreapta, de indata ce m-am ascuns in spatele brunetului care tocmai ma salvase...
A ramas nemiscat pentru cateva secunde, apoi isi pusese mainile in san, privindu-l cu dispret pe cel de pe pat.
-Jin... Mi-ai promis ceva odata... si nu demult. Nu stii sa apreciezi nimic! S-a rastit Shin, dand negativ din cap. M-a prins de mana, tragandu-ma dupa el afara din celula, insa pe urma se opreste la auzul vocii satenului.
-Ce crezi? ca stau toata viata dupa curu' tau?! Stii pentru ce "te pastrez", a spus el ridicand vocea, coborand din pat, si apropiindu-se de noi, timp in care cei din gasca lui care erau in preajma au inaintat si ei incetul cu incetul. Ti-am explicat ca eu n-am nevoie de o singura persoana. Un barbat ca mine, se foloseste de orice "carne proaspata". Dar tu vei fi mereu felul principal.
Abia rostise acele cuvinte, ca obrazul lui se inrosise dupa o palma zdravana pe care o primise de la brunetul deranjat de fiecare vorba negandita.
-Un barbat ca tine, zici? Te duci dracu' tu, cu toate cuvintele tale, care nu mai merita nici un amarat de banut! Esti jalnic, Jin! Imi e sila! A strigat baiatul, fara pic de teama, chiar daca in urma cu cateva secunde il lovise pe cel dinaintea lui.
M-am speriat in momentul in care Jin a ridicat pumnul pentru a-l lovi pe amicul meu, insa el parca deja se astepta la o lovitura, pentru ca pe chipul lui se observa resemnare...
-Nu, Jin! Strigase unul dintre barbatii ce se apropiase de noi, prinzandu-l pe saten de mana, pentru a-i opri furia ce avea sa se reverse asupra lui Shinobu. L-am tras pe brunet de mana, indemnandu-l sa plecam, iar el m-a urmat cu pasi rapizi, fara a mai privi in spatele lui.
Odata ce am ajuns in celula noastra, nu indraznisem sa incep o conversatie, asadar taceam, lasandu-mi privirea cazuta in pamant.
-Te-a lovit? M-a intrebat Shin asezandu-si mana pe crestetul capului meu.
-Shin, imi pare...
-De ce iti ceri scuze? M-a intrerupt el, apropiindu-se de mine. Spre surprinderea mea, ma trase in bratele sale, strangandu-ma puternic la piept, lasandu-ma sa-i aud respiratia grea si sacadata. Stiu ca nu e vina ta. Jin... din totdeauna a fost asa, a continuat apoi, lasandu-si capul pe umarul meu.
Am tacut amandoi pentru cateva secunde, apoi, din nou i-am auzit vocea trista a lui Shin, vorbindu-mi aproape de ureche.
- Nici nu stiu de ce mai pun la suflet... Stiam ca o va face din nou. Ce tampit pot fi... Am crezut ca a devenit altfel, dar e adevarat, nu-i poti schimba naravul lupului. Tocmai tie... Spune-mi ca nu te-a ranit, sau nu stiu ce-i fac!
Cuvintele lui mi-au strapuns urechile precum niste sageti, lasandu-ma stupefiat. De ce? Altii in momentul acela m-ar fi pleznit pe mine, si nu invers... dar Shin, el era mereu cu picioarele pe pamant, atunci realizasem lucrul acesta.
-Eu nu am nimic. Shin, tu esti mai ranit decat as putea fi eu in momentul asta... Il iubesti, am rostit eu cu glas incet, inconjurandu-l cu bratele. Simteam cat de mult il durea, chiar daca i-a aruncat satenului in fata toate acele cuvinte pline de dispret. In scurt timp am simtit prin materialul tricoului cateva picaturi umede ce mi-au atins pielea umarului... Shin plangea, si strangea in pumni acea zdreanta care o mai aveam pe mine, materialul "ciopartit" de Jin.
-Iarta-ma... Nu ti-am spus... adevarul despre Jin. Acum... regret si e prea tarziu, a rostit el printre supine, incercand sa-si opreasca lacrimile din a i se mai prelinge pe obrajii inrositi.
S-a indepartat lent de mine, tinandu-si privirea in jos, apoi cu miscari lente a prins cu ambele maini de tricoul sau, lasandu-ma inlemnit la imaginea ce imi era afisata inaintea ochilor de indata ce a scapat de material. Pielea lui alba era patata pe alocuri de un violet inchis a caror "pictor" era Jin...
-Uite, Kaoru. Asa e Jin, a rostit el cu voce joasa, lasandu-si tricoul sa-i alunece din mana.
Il priveam socat, nevenindu-mi sa cred ca satenul a putut face un asemenea lucru, apoi, facand un pas inainte, l-am intrebat:
-Dar... cum de nu am observat pana acum?
-Asta e de aseara. Si nu e nici prima data cand se intampla. Vezi? Eu sunt cel prost. Chiar daca imi face asta, eu nu ma pot indeparta de el, si stie asta, de aceea nu face nimic pentru a incerca sa nu ma mai enerveze.
Abia ce a rostit acele cuvinte, ca in celula noastra isi facuse aparitia Jin cu o expresie fioroasa, ce m-a indemnat sa fac un pas in spate, si sa imi indrept privirea spre Shinobu, care nu parea deloc ingrijorat de prezenta satenului.
-M-ai intrerupt din ceva important... Acum suporti tu consecintele, a spus Jin, apropiindu-se amenintator de baiatul pe care l-a apucat cu o mana de gat, trantindu-l pe pat, ca pe un obiect...
Ma scotea din sarite vazand ca Shin nu avea de gand sa riposteze, parand mult prea resemnat pentru ce avea sa i se intample. Nu stiam ce trebuia sa fac. Imi era frica, dar nu voiam sa i se intample ceva rau prietenului meu. Am inghitit in sec, vazand cum pantalonii brunetului au fost aproape sfasiati de brutalitatea satenului, apoi am iesit din celula, vrand sa il gasesc pe Julian, insa habar nu aveam unde sa il caut...
Primul gardian pe care l-am intalnit in mersul meu alert, nici macar nu ma bagase in seama cand ii explicam se se intampla, ca si cum faptul ca o persoana era violata nu insemna absolut nimic grav... Am injurat de nervi printre dinti, apoi mi-am continuat drumul pana cand am ajuns in curte, unde l-am observat si pe Julian intr-un grup de inca trei gardieni, si un domn imbracat intr-un costum gri. Nu ma interesa cine era, chiar nu imi mai pasa in acel moment, asadar am fugit inspre ei, iar de cum m-a observat Julian, acesta a iesit din grup asteptand sa-i spun probabil ce cautam singur acolo, cu doar o zdreanta pe mine.
-Te rog! Ajuta-l pe Shin! E... Jin e nebun! E in celula noastra! am spus eu, atat de tare incat grupul acela s-a intors cu totul inspre noi, iar Julian, parca fiind crispat, priveste in spate, facandu-mi apoi semn sa inaintez. In acelasi ritm alert, ma intorceam in locul din care plecasem speriat, insa cu brunetul in urma mea. Am realizat destul de tarziu ca el nu era singurul care avea sa vada ce se intampla, deoarece toti ceilalti din grupul in care era Julian, inclusiv domnul in costum gri, ne-au urmat... insa nu ma interesa, atata timp cat insemna ca Shin avea sa fie in siguranta.
Nu se auzeau tipete, insa ajunsi mai aproape de celula, se distingeau zgomotele infundate ale brunetului, ca si cum gura lui era acoperita de ceva... acel "ceva" fiind de fapt mana lui Jin. Cei ce erau in spatele meu au dat buzna in acea incapere, inaintea mea, iar eu am stat de-o parte pentru o vreme, incercand sa imi dau seama ce ar fi trebuit sa fac.
Julian a fost cel care l-a indepartat pe Jin, iar un alt gardian il ajuta pe brunet in a-l imobiliza pe cel ce incerca sa scape din fiecare stransoare aplicata.
Mi-am facut loc printre ceilalti doi barbati ce erau langa pat, verificand starea lui Shin, si m-am asezat pe marginea suprafetei moi, privind chipul fara expresie a amicului meu...
-Shin! Shin, trezeste-te! am spus eu speriat, asezandu-mi o mana pe bratul lui. Nu mi-a raspuns, si nici macar ochii nu i-a deschis, iar eu am inghitit in sec, continuand sa-i rostesc numele, si sa-l strang de brat. Stiam ca era inconstient si ca nu ma auzea, insa ce puteam sa fac? Am simtit cum ochii mi se umezeau incetul cu incetul, vazandu-l in felul acela pe Shin, insa, intr-un final m-am dat la o parte, renuntand la incercarile mele. Stiam ca urma sa fie dus la spital, iar acesta era lucrul care trebuia sa ma linisteasca, dar era de fapt cel care ma tulbura si mai mult...
Nu am ascultat multe din cate au vorbit gardienii intre ei, eu fiind mult prea adancit in propriile mele ganduri, insa am inteles ca Jin avea sa fie dus la carcera pentru ceea ce facuse. Nu stiam de ce, adica, pe detinutii de data trecuta, cei care l-au violat pe acel baiat, nici macar nu i-a avertizat cu ceva...
-Domnule director, pulsul e slab, trebuie sa ne grabim, a spus unul dintre gardienii de langa Shin, reusind sa imi atraga atentia.
"Poftim? <Domnule director> ? " In momentul acela am realizat de ce situatia era diferita, iar evident, directorul era acel domn in costum. "La ce ma asteptam? Julian e un politist corupt, trebuie sa faca o treaba curata in preajma directorului, de aceea Jin o pateste, iar ceilalti au scapat. Daca nu era directorul, probabil ca se intampla la fel! "
Nu stiam daca trebuia sa fiu fericit pentru faptul ca Jin avea sa stea inchis o perioada de timp, insa eram sigur ca urmatoarele zile fara Shin nu aveau sa fie deloc roz...
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]