[Terminat] Let Me Be... Your Guardian [*YAOI*] [+18]

[Yaoi Queen]

Neeeeeeeeext! xD
Tanx 4 teh comments

Capitolul VIII

Eram de-a dreptul incomodat de aceeasi intrebare care mi se invartea incontinuu in minte, dandu-mi dureri de cap, si facandu-ma sa ma plimb de la un capat in altul al celulei. Incercam sa aflu care era acea "diferenta" dintre cei doi si nu reuseam sub nicio forma sa deslusesc "misterul", iar eu deveneam din ce in ce mai nervos pe masura ce insistam asupra lui.
A doua zi, dupa ce acea intrebare mi-a fost pusa, am fost decis sa aflu... M-am indreptat spre patul lui Shin, care parea interesat de cititul unei carti, si m-am asezat in capul oaselor langa el, stand sprijinit cu spatele de perete. Ezitand pentru cateva clipe, dupa ce mi-am adunat curaj cu sacul, i-am cerut sa ma sarute. El a tresarit, intorcandu-se la mine, privindu-ma speriat, cu niste ochi mari ca de broasca.
-Cine-a spus asta?! s-a rastit el, incruntandu-se. Kaoru... ce ai patit? a intrebat pe urma, asezandu-si mana pe fruntea mea.
-Nu am nimic. Vreau sa aflu si eu... diferenta dintre tine si Julian, am raspuns eu lasandu-mi privirea jenata sa cada pe podeaua murdara.
-Hmm, eu unul nu am nimic impotriva, dar esti sigur? m-a intrebat el, lasand cartea deoparte, si privindu-ma indoielnic, de parca nu-i venea a crede ca eu cerusem asa ceva.
-Da...
Am stat mult pe ganduri pana sa ajung la acea idee, apoi si mai mult pana mi-am facut curajul sa-i cer un asemenea lucru, dar devenisem curios...
Shin s-a apropiat de mine, asezandu-si genunchii de-o parte si de alta a picioarelor mele, degetele mainilor infigandu-le in parul meu, indemnandu-ma sa-mi ridic privirea la nivelul sau. Oricat de patrunzatoare ii era privirea in momentul in care si-a apropiat chipul de al meu, nu ma simteam la fel... Nici cand si-a unit buzele cu ale mele nu-mi batea inima cu aceeasi intensitate, insa m-am alaturat sarutului lung, permtand ca limbile noastre sa se atinga in jocul lor de durata, dar care nu ma afectase cu nimic...
-Ei? Cum a fost? a intrebat Shin dezlipindu-si buzele de ale mele.
-Nu e acelasi lucru... dar... poate daca... la fel ca Julian, tu...
-Kaoru, nu te juca cu asta. Stiu ce aveai de gand sa-mi spui, dar ai putea sa regreti, iar eu nu vreau sa fac asta. In plus... S-ar putea supara Julian daca afla ca te-am atins, mi-a spus brunetul, asezandu-se langa mine, reluandu-si cititul.
-Ce, acum sunt proprietate privata? Pot sa-mi scriu pe frunte "Nu atingeti" ?
-Lasa mistourile, ca stii la ce ma refer...
Da, stiam intr-adevar la ce anume se referea, dar din nou, voiam sa divaghez... Ma intrebam de ce Julian a spus ca era interesat de mine, cand el avea la dispozitie o lume intreaga? Dar dintre dintre toate persoanele, am fost eu... Spre deosebire de mine, el avea libertate, optiunea de a alege... Eu nu. Pentru ca nu eu l-am ales pe el, ci el pe mine, in alta ordine de idei, daca el nu era, probabil as fi ajuns la mana unuia care nu as fi suportat sa ma atinga, pentru ca alegeam siguranta inaintea dorintelor mele.
Adica... nu puteam spune ca imi doream un barbat. Nu! Ci doar faptul ca ma aflam intr-un asemenea loc ma facea obligat sa accept unul. Eram confuz... Ideile mele tumultoase si rastalmacite ajungeau sa ma enerveze, dar chiar si asa, nu puteam sa nu ma gandesc. Julian a fost primul barbat care m-a sarutat vreodata, primul cu care am facut toate acele lucruri... Oare aveau vreo legatura cu ceea ce eu simteam? Oare daca era altcineva, si nu Julian, aveam aceleasi sentimente?
Cate intrebari imi treceau prin minte, aveam impresia ca jucam rolul principal intr-un film de prost gust. Ma simteam atat de straniu de fiecare data cand imi reveneau in minte momentele din acea noapte, cand Julian era tot ceea ce mai puteam simti sau auzi...gandi...
Nu stiam ce se intamplase cu mine, chiar si eu ma vedeam ciudat. Mereu aveam aceeasi idee "E barbat!", lucru care trebuia sa ma indemne in a lasa deoparte tot ceea ce inseamna "sentimente", insa parea sa nu conteze, chiar daca eu singur imi spuneam si repetam aceeasi poveste. Ce sentimente? Il placeam? Pentru mine parea ceva absolut imposibil, indreptandu-ma din nou spre acele cuvinte care trebuia sa ma indeparteze spiritual de el.
-Esti cam cazut pe ganduri, mi-a spus Shin intrerupandu-mi sirul cugetarilor, facandu-ma apoi sa-mi indrept brusc privirea spre el.
-Probabil... putem iesi acum, nu? am intrebat eu, ridicandu-ma de pe suprafata moale.
"Curaj spuneai, hm? Voi vedea ce pot face..." am gandit eu, stiind totusi ca bravura nu se dobandeste de pe o zi pe alta, ci in timp, dar stiam ca ar merita efortul.
Am iesit amandoi din celula, insa, la cererea brunetului, ne-am indreptat spre locul in care statea Jin de obicei cu acea gasca a sa. Era un fel de subsol in acea biblioteca unde ma intalnisem cu Julian, insa intreg locul era gol, iar singurii care animau locul erau Jin si amicii lui. De cum l-a vazut, Shin i-a sarit in brate, unindu-si buzele cu ale lui in fata a inca cinci oameni, care nu pareau miscati de ceea ce ei doi faceau, de parca totul era ceva absolut normal...
-Hei Shin, cine e papusa blonda? a intrebat unul dintrecei prezenti, punandu-si un brat dupa gatul meu.
-In primul rand, iti iei mana de pe el, iar in al doilea rand, numele lui e Kaoru. E mai timid, asa ca nu va luati de el, a raspuns brunetul, inca stand lipit de Jin.
Pe masura ce ei au inceput sa povesteasca, nu stiu cum si de unde, fiecare si-a scos cate o tigara. Abia ce devenisem mai interesat de discutiile lor, ca imediat ziua mi-a fost stricata cand am simtit mana cuiva asezata pe fundul meu. Nu am spus nimic pentru ca mi se parea atat de jenant... si era acelasi tip care isi puse inainte bratul dupa gatul meu. Nu avea cine altcineva sa observe pentru ca el era in spatele meu, doi barbati in stanga si dreapta mea, iar ceilalti doi, langa Shinobu si Jin.
Mana aceea strangea de una din fesele mele, iar eu simteam cum un val de furie cum ma trecea prin tot corpul...
-Pe cine dracu crezi tu ca pui mana, cretinule?! am izbucnit eu, cu frica in sange, insa incercand sa-mi arat curajul pe dinafara. Pe sora-ta s-o atingi asa, nu pe mine! Asculta! Nu am timp de idioti, iar eu sunt aici pentru crima, si mi-e tot una daca scap lumea de inca un dobitoc!
Shin a tresarit, privindu-ma stupefiat, cu gura deschisa, pana cand l-am prins de mana, fugind din acel loc, tragandu-l dupa mine.
-Oh Doamne! Nu-mi vine sa cred ca i-am spus asa ceva! am rostit eu, sprijinindu-ma de tocul unei usi. Credeam ca explodez la cata frica am adunat in mine, am continuat pe urma, acoperindu-mi chipul cu palmele.
-Mie nu-mi vine sa cred ca e prima data cand te aud vorbind asa... M-ai luat prin surprindere in ultimul hal, dar e bine atata timp cat iti faci curajul sa te aperi, mi-a spus el, asezandu-si o mana pe umarul meu.
Simteam cum tremuram din toate incheieturile din cauza fricii care a pus stapanire pe mine inca din momentul in care am inceput sa tip la barbatul acela.
-El oricum nu are ce sa-ti faca pentru ca stie ca o beleste daca te atinge. Dar fii increzator, nu-i lasa sa faca ce vor din tine, altfel vor prinde gustul. Dar sa stii ca nu va tine mereu chestia asta, pentru ca nu multi ar renunta sa te atinga doar pentru ca arati ca ai curaj. Cred ca ar trebui sa fii unul dintre ei, ca sa nu mai doreasca sa-ti faca toate alea, adica mare in constituitia corpului si mai mult tupeu fata de cat ar fi nevoie. Vezi bine ca asa stau lucrurile pe aici.
Am dat din cap in semn afirmativ, iar din ceea ce el mi-a spus, am inteles ca oricand de mult curaj as fi avut, hartuirile nu ar fi incetat din cauza infatisarii mele. Deci practic, orice as fi facut era degeaba? Asa se parea... Tot ce puteam face era sa sper ca voi putea fi in siguranta alaturi de cei pe care i-am cunoscut in acel loc, dar stiam ca inca nu am vazut nimic din viata de inchisoare...