@Kurama^_^Sweet:
Pot sa postez in nimim doua zile, asta daca postez un capitol si ma apuc de celalalt, dar cum nu pot face asta, se intampla sa postez si la un interval de o saptamana, sau mai putin... pana in patru zile
Ma bucur foarte mult ca iti place ^.^
Tanks 4 teh comment ya guyz :3 si sper sa citit in continuare ^^
Kissez
De indata ce buzele noastre s-au despartit, mi-am coborat privirea undeva pe pieptul lui, cand din nou m-a prins de barbie, ridicandu-mi chipul si obligandu-ma sa-i intalnesc ochii.
-Frumosule, nu esti deloc grijuliu in locul asta, desi ti-am spus ca trebuie sa fii mereu atent. Il vezi pe Katagiri... S-a impus in fata altora cu putin din implicarea lui Jin. In rest e vorba de curaj, mi-a spus Julian, indemnandu-ma sa imi indrept atentia spre vorbele sale. Nu intelege prin asta ca trebuie sa faci ceea ce face Shin, dar daca ceilalti vad ca iti e teama, cu atat mai multa placere isi vor bate joc de tine.
-Intr-adevar, imi e teama de locul asta, de persoanele de aici... dar nu pot schimba asta, pentru ca asa e firea mea, am recunoscut eu, timp in care Julian s-a asezat langa mine.
-Ti-am vazut frica in privire, inca de cand ai coborat din autocarul ala, si inca o observ de fiecare data cand ma uit la tine. Ai sa inveti ca aici, frica nu isi are locul, pentru ca nu trebuie sa o arati, ci s-o ascunzi.
Parca mai voia sa-mi spuna ceva, insa a fost intrerupt de vocea unui barbat care i-a strigat numele. Gardianul a injurat printre dinti, apoi m-a sarutat scurt si a plecat spre iesire, lucru pe care l-am facut si eu, indreptandu-ma spre Shin, care ma astepta la usa. Nu vorbisem nimic in drumul spre celula, insa m-am oprit brusc din drum, socat la auzul unor tipete disperate ale cuiva, care veneau din zona spre care noi ne indreptam. Erau niste sunete intretaiate, insa puternice... Am devenit instantaneu curios, vrand sa vad ce anume se intampla, desi eram constient ca nu avea sa imi placa.
-Kaoru, nu te opri din drum. Mergi in continuare si nu te uita, mi-a spus Shin, prinzandu-ma de brat.
Desigur, nu l-am ascultat, fiind mult prea curios, si totusi speriat, insa pe urma am regretat ca nu l-am bagat in seama.
De cum am aruncat o privire in celula invecinata cu a noastra, am putut sa observ patru tipi. Doi dintre ei erau intorsi cu spatele si erau in fata mea, motiv pentru care nu am putut la inceput sa-mi dau seama ce anume se petrecea. Am fost socat dupa ce unul dintre ei a plecat de la locul in care statea, astfel permitandu-mi sa vad patul pe care un baiat cam de varsta mea incerca sa mai respire, avand chipul afundat in salteaua patului. Incerca sa tipe, insa gura ii era astupata de-asemenea si de mana barbatului care se adancea cu forta in interiorul sau, cauzandu-i o durere sfasietoare. Era un baiat brunet si slabut, al carui trup fragil, acoperit de sange si vanatai parea a se despica in mainile nemiloase ale acelui animal care continua sa-l raneasca pentru propria placere. Mi s-a pus un nod in gat la vederea unei asemenea imagini, insa nu ma puteam misca din acel loc, fiind destul de speriat, incat tot corpul sa-mi inghete.
Chipul ii era brazdat de lacrimile ce curgeau necontenit din ochii obositi, verzi a carui stralucire nu mai exista. Parea dornic sa moara...
-Kaoru! Te rog, vino!
Shin avea o privire ingrijorata si a inceput sa traga de mana mea, vrand sa il urmez, insa nici atunci nu am facut-o.
-Cum, Shin? Baiatul ala sta sa moara acolo! Trebuie sa il ajutam! am replicat eu, vrand sa intru in acea incapere, desigur stiind cat de proasta si idioata ar fi acea idee.
-Plecati de aici! strigase vocea lui Julian, care se indrepta grabit spre locul acela, probabil pentru a pune capat torturii la adresa bietului brunet.
Gardianul impreuna cu alti cativa dintre colegii sai, au intervenit, indepartandu-i pe toti cei patru barbati, care radeau de parca tot ceea ce au facut era absolut normal, ba chiar amuzant...
Acestia au iesit pe rand din celula baiatului, trecand pe langa mine, moment in care unul dintre ei m-a lovit puternic cu palma peste fund, obligandu-ma sa tresar si sa scap un scancet, ce l-a amuzat pe detinut, care incepuse din nou sa rada.
-Am spus sa plecati de aici! Nu mai repet inca o data! S-a rastit Julian din nou, facandu-ne semn sa o luam din loc.
Shin ma trase cu putere spre el, vazand ca nu aveam sa ma misc de acolo, indemnandu-ma sa-i urmez pasii grabiti. S-a trantit pe patul de jos asezandu-si mainile sub cap, dupa care a inceput sa-mi vorbeasca:
-Nu trebuia sa vezi asa ceva. Esti atat de neglijent... Daca intrai acolo, erai ca si mort.
-Imi pare rau. Voiam doar sa stiu ce se intampla, dar nu credeam ca... Dumnezeule! E ingrozitor... Cum poate o persoana sa faca asa ceva? Baiatul ala... il cunosti? am intrebat eu, urcandu-ma in patul de sus.
-Nu-l cunosc. Cred ca e unul din cei noi care au venit astazi. Dar cel care te-a lovit e "Shooterul", asa i se spune pe aici, pentru ca e perfect la tragerile cu pistolul, si a ajuns aici pentru ca a omorat cinci persoane in timpul unui jaf. Te-a lovit tare? M-a intrebat pe urma, spunandu-mi apoi sa cobor, pentru a sta cu el.
-Sa stii ca a dat destul de tare, incat sa resimt pentru un scurt timp acea durere de dimineata. Ma doare locul in care m-a lovit, sau mai precis, ma arde, am recunoscut eu, coborand si asezandu-ma langa el. Nici nu m-am pus bine in pat, ca Shin isi puse bratele in jurul gatului meu, vorbindu-mi soptit:
-Hei, daca tot avem atata timp la dispozitie, haide sa facem si noi ceva placut...
Nu am inteles exact la ce anume se referea pana cand i-am simtit buzele sarutandu-mi pielea sensibila a gatului, lucru care m-a panicat si am tresarit speriat, intrebandu-l ce face. Nu mi-a raspuns, in schimb, mi-a zambit si m-a alungit pe suprafata patului, in timp ce mainile lui m-au prins de incheturi, imobilizandu-le deasupra capului meu.
Il priveam socat pe cel ce-si asezase picioarele de-o parte si de alta a trupului meu, incercand sa inteleg de ce actiona in felul acela. Doar il avea pe Jin, asa ca... eu ce rol mai detineam?
Mi-a eliberat incheietura stanga, pentru a-si strecura mana sub tricoul meu, atingandu-mi pielea calda, facandu-ma sa tresar din nou, cu gandul sa-i stric planul "minunat".
-Shin, inceteaza! Ce te-a apucat?!
-De ce numai Julian sa aibe prilejul de a te atinge? Pielea ta e fina si placuta la atingere... Vreau si eu. De ce sa fie el mai special? a intrebat brunetul, urcandu-si degetele pe corpul meu, pana la piept, unde i-am cuprins mana, vrand sa-l fac sa inceteze.
-Nu e mai special! am negat eu, pe un ton rastit.
-Atunci el de ce poate sa te atinga, sa te sarute, iar eu nu? Care e diferenta?
Ma blocasem. Nu stiam ce ar fi trebuit sa mai spun, cand totul avea sa duca la aceeasi concluzie, cu care eu nu sunt de acord. Puteam chiar refuza a-mi petrece noaptea cu Julian, dar nu am facut-o. De ce? Si intr-adevar, care era diferenta intre cei doi, cand eu ii cunoscusem in aceeasi zi? Nu stiam... Am incercat sa schimb subiectul, rugandu-l din nou pe Shin sa inceteze, insa el revenea mereu asupra aceleasi intrebari "Care e diferenta?". Mi-am lasat capul pe suprafata moale a pernei, inchizandu-mi ochii, asezandu-mi apoi mana libera peste ochi.
-Nu stiu... Nu stiu! Te rog... Pur si simplu nu pot, am rostit eu, fiind confuz in ceea ce privea acea "diferenta" dintre cei doi.
-Stai linistit, nu aveam de gand sa-ti fac nimic, mi-a spus el, sarutandu-ma scurt pe frunte, dupa care a coborat din pat. De fapt, voiam sa aflu daca esti atat de zapacit pe cat pari... si ai trecut testul cu brio. De obicei in "momente de criza" se recunosc anumite lucruri, iar tu chiar nu stii ce se intampla in mintea ta. Ei bine, nu e greu de ghicit, dar te las pe tine sa iti dai seama... desi, chiar nu mi-ar fi displacut s-o facem, a continuat pe urma, afisand un ranjet, care m-a indemnat sa-l privesc oarecum suparat. Pe urma, cu o expresie de catelus nevinovat a spus ca era doar o gluma, si ca ii pare rau ca m-a speriat, dupa care sarise inapoi in pat langa mine strangandu-ma in brate (chiar imi amintea de un catel... Imi era teama doar sa nu ma trezesc cu o limba peste fata).
Am inceput amandoi sa radem pe seama prostelilor lui, care pareau mai amuzante pe masura ce le inventa, insa nu intelegeam ceva...
"De ce anume ar trebui sa-mi dau seama?" m-am intrebat, timp in care continuam sa ma hlizesc, avand totusi o oarecare neliniste. Stiam ca nu intelegeam anumite lucruri, ca eram neatent, dar ceva era diferit la mine, asta puteam spune si eu... De ce a spus Shin ca Julian era mai special? Nu era! ... cel putin asa era felul meu de a gandi, felul in care eu voiam sa gandesc.
Pot sa postez in nimim doua zile, asta daca postez un capitol si ma apuc de celalalt, dar cum nu pot face asta, se intampla sa postez si la un interval de o saptamana, sau mai putin... pana in patru zile
Ma bucur foarte mult ca iti place ^.^
Tanks 4 teh comment ya guyz :3 si sper sa citit in continuare ^^
Kissez
Capitolul VII
De indata ce buzele noastre s-au despartit, mi-am coborat privirea undeva pe pieptul lui, cand din nou m-a prins de barbie, ridicandu-mi chipul si obligandu-ma sa-i intalnesc ochii.
-Frumosule, nu esti deloc grijuliu in locul asta, desi ti-am spus ca trebuie sa fii mereu atent. Il vezi pe Katagiri... S-a impus in fata altora cu putin din implicarea lui Jin. In rest e vorba de curaj, mi-a spus Julian, indemnandu-ma sa imi indrept atentia spre vorbele sale. Nu intelege prin asta ca trebuie sa faci ceea ce face Shin, dar daca ceilalti vad ca iti e teama, cu atat mai multa placere isi vor bate joc de tine.
-Intr-adevar, imi e teama de locul asta, de persoanele de aici... dar nu pot schimba asta, pentru ca asa e firea mea, am recunoscut eu, timp in care Julian s-a asezat langa mine.
-Ti-am vazut frica in privire, inca de cand ai coborat din autocarul ala, si inca o observ de fiecare data cand ma uit la tine. Ai sa inveti ca aici, frica nu isi are locul, pentru ca nu trebuie sa o arati, ci s-o ascunzi.
Parca mai voia sa-mi spuna ceva, insa a fost intrerupt de vocea unui barbat care i-a strigat numele. Gardianul a injurat printre dinti, apoi m-a sarutat scurt si a plecat spre iesire, lucru pe care l-am facut si eu, indreptandu-ma spre Shin, care ma astepta la usa. Nu vorbisem nimic in drumul spre celula, insa m-am oprit brusc din drum, socat la auzul unor tipete disperate ale cuiva, care veneau din zona spre care noi ne indreptam. Erau niste sunete intretaiate, insa puternice... Am devenit instantaneu curios, vrand sa vad ce anume se intampla, desi eram constient ca nu avea sa imi placa.
-Kaoru, nu te opri din drum. Mergi in continuare si nu te uita, mi-a spus Shin, prinzandu-ma de brat.
Desigur, nu l-am ascultat, fiind mult prea curios, si totusi speriat, insa pe urma am regretat ca nu l-am bagat in seama.
De cum am aruncat o privire in celula invecinata cu a noastra, am putut sa observ patru tipi. Doi dintre ei erau intorsi cu spatele si erau in fata mea, motiv pentru care nu am putut la inceput sa-mi dau seama ce anume se petrecea. Am fost socat dupa ce unul dintre ei a plecat de la locul in care statea, astfel permitandu-mi sa vad patul pe care un baiat cam de varsta mea incerca sa mai respire, avand chipul afundat in salteaua patului. Incerca sa tipe, insa gura ii era astupata de-asemenea si de mana barbatului care se adancea cu forta in interiorul sau, cauzandu-i o durere sfasietoare. Era un baiat brunet si slabut, al carui trup fragil, acoperit de sange si vanatai parea a se despica in mainile nemiloase ale acelui animal care continua sa-l raneasca pentru propria placere. Mi s-a pus un nod in gat la vederea unei asemenea imagini, insa nu ma puteam misca din acel loc, fiind destul de speriat, incat tot corpul sa-mi inghete.
Chipul ii era brazdat de lacrimile ce curgeau necontenit din ochii obositi, verzi a carui stralucire nu mai exista. Parea dornic sa moara...
-Kaoru! Te rog, vino!
Shin avea o privire ingrijorata si a inceput sa traga de mana mea, vrand sa il urmez, insa nici atunci nu am facut-o.
-Cum, Shin? Baiatul ala sta sa moara acolo! Trebuie sa il ajutam! am replicat eu, vrand sa intru in acea incapere, desigur stiind cat de proasta si idioata ar fi acea idee.
-Plecati de aici! strigase vocea lui Julian, care se indrepta grabit spre locul acela, probabil pentru a pune capat torturii la adresa bietului brunet.
Gardianul impreuna cu alti cativa dintre colegii sai, au intervenit, indepartandu-i pe toti cei patru barbati, care radeau de parca tot ceea ce au facut era absolut normal, ba chiar amuzant...
Acestia au iesit pe rand din celula baiatului, trecand pe langa mine, moment in care unul dintre ei m-a lovit puternic cu palma peste fund, obligandu-ma sa tresar si sa scap un scancet, ce l-a amuzat pe detinut, care incepuse din nou sa rada.
-Am spus sa plecati de aici! Nu mai repet inca o data! S-a rastit Julian din nou, facandu-ne semn sa o luam din loc.
Shin ma trase cu putere spre el, vazand ca nu aveam sa ma misc de acolo, indemnandu-ma sa-i urmez pasii grabiti. S-a trantit pe patul de jos asezandu-si mainile sub cap, dupa care a inceput sa-mi vorbeasca:
-Nu trebuia sa vezi asa ceva. Esti atat de neglijent... Daca intrai acolo, erai ca si mort.
-Imi pare rau. Voiam doar sa stiu ce se intampla, dar nu credeam ca... Dumnezeule! E ingrozitor... Cum poate o persoana sa faca asa ceva? Baiatul ala... il cunosti? am intrebat eu, urcandu-ma in patul de sus.
-Nu-l cunosc. Cred ca e unul din cei noi care au venit astazi. Dar cel care te-a lovit e "Shooterul", asa i se spune pe aici, pentru ca e perfect la tragerile cu pistolul, si a ajuns aici pentru ca a omorat cinci persoane in timpul unui jaf. Te-a lovit tare? M-a intrebat pe urma, spunandu-mi apoi sa cobor, pentru a sta cu el.
-Sa stii ca a dat destul de tare, incat sa resimt pentru un scurt timp acea durere de dimineata. Ma doare locul in care m-a lovit, sau mai precis, ma arde, am recunoscut eu, coborand si asezandu-ma langa el. Nici nu m-am pus bine in pat, ca Shin isi puse bratele in jurul gatului meu, vorbindu-mi soptit:
-Hei, daca tot avem atata timp la dispozitie, haide sa facem si noi ceva placut...
Nu am inteles exact la ce anume se referea pana cand i-am simtit buzele sarutandu-mi pielea sensibila a gatului, lucru care m-a panicat si am tresarit speriat, intrebandu-l ce face. Nu mi-a raspuns, in schimb, mi-a zambit si m-a alungit pe suprafata patului, in timp ce mainile lui m-au prins de incheturi, imobilizandu-le deasupra capului meu.
Il priveam socat pe cel ce-si asezase picioarele de-o parte si de alta a trupului meu, incercand sa inteleg de ce actiona in felul acela. Doar il avea pe Jin, asa ca... eu ce rol mai detineam?
Mi-a eliberat incheietura stanga, pentru a-si strecura mana sub tricoul meu, atingandu-mi pielea calda, facandu-ma sa tresar din nou, cu gandul sa-i stric planul "minunat".
-Shin, inceteaza! Ce te-a apucat?!
-De ce numai Julian sa aibe prilejul de a te atinge? Pielea ta e fina si placuta la atingere... Vreau si eu. De ce sa fie el mai special? a intrebat brunetul, urcandu-si degetele pe corpul meu, pana la piept, unde i-am cuprins mana, vrand sa-l fac sa inceteze.
-Nu e mai special! am negat eu, pe un ton rastit.
-Atunci el de ce poate sa te atinga, sa te sarute, iar eu nu? Care e diferenta?
Ma blocasem. Nu stiam ce ar fi trebuit sa mai spun, cand totul avea sa duca la aceeasi concluzie, cu care eu nu sunt de acord. Puteam chiar refuza a-mi petrece noaptea cu Julian, dar nu am facut-o. De ce? Si intr-adevar, care era diferenta intre cei doi, cand eu ii cunoscusem in aceeasi zi? Nu stiam... Am incercat sa schimb subiectul, rugandu-l din nou pe Shin sa inceteze, insa el revenea mereu asupra aceleasi intrebari "Care e diferenta?". Mi-am lasat capul pe suprafata moale a pernei, inchizandu-mi ochii, asezandu-mi apoi mana libera peste ochi.
-Nu stiu... Nu stiu! Te rog... Pur si simplu nu pot, am rostit eu, fiind confuz in ceea ce privea acea "diferenta" dintre cei doi.
-Stai linistit, nu aveam de gand sa-ti fac nimic, mi-a spus el, sarutandu-ma scurt pe frunte, dupa care a coborat din pat. De fapt, voiam sa aflu daca esti atat de zapacit pe cat pari... si ai trecut testul cu brio. De obicei in "momente de criza" se recunosc anumite lucruri, iar tu chiar nu stii ce se intampla in mintea ta. Ei bine, nu e greu de ghicit, dar te las pe tine sa iti dai seama... desi, chiar nu mi-ar fi displacut s-o facem, a continuat pe urma, afisand un ranjet, care m-a indemnat sa-l privesc oarecum suparat. Pe urma, cu o expresie de catelus nevinovat a spus ca era doar o gluma, si ca ii pare rau ca m-a speriat, dupa care sarise inapoi in pat langa mine strangandu-ma in brate (chiar imi amintea de un catel... Imi era teama doar sa nu ma trezesc cu o limba peste fata).
Am inceput amandoi sa radem pe seama prostelilor lui, care pareau mai amuzante pe masura ce le inventa, insa nu intelegeam ceva...
"De ce anume ar trebui sa-mi dau seama?" m-am intrebat, timp in care continuam sa ma hlizesc, avand totusi o oarecare neliniste. Stiam ca nu intelegeam anumite lucruri, ca eram neatent, dar ceva era diferit la mine, asta puteam spune si eu... De ce a spus Shin ca Julian era mai special? Nu era! ... cel putin asa era felul meu de a gandi, felul in care eu voiam sa gandesc.
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]