[Terminat] Let Me Be... Your Guardian [*YAOI*] [+18]

[Yaoi Queen]

Va rog sa ma scuzati pentru intarzierile mele exagerate -_-" acum urmeaza un nou capitol ^^ sper sa va placa
Kissez

Capitolul VI

Mi-am deschis lent ochii inca obositi, si, privind langa mine, am observat ca locul in care a ramas Julian in noaptea trecuta era gol.
"La ce ma asteptam? Ceea ce s-a intamplat a fost... nimic. Nu inseamna nimic! Asa si trebuie sa ramana..." am cugetat eu ridicandu-ma in sezut, vrand pe urma sa vad daca Shin era treaz, insa nu am reusit sa stau mai bine de cateva secunde, ca o durere mi-a strapuns partea de jos a trupului, indemnandu-ma sa scot un scancet, pe care Shin il aude si tresare imediat.
-Kaoru, mai bine ramai in pat, mi-a spus el, coborand si asezandu-se langa mine.
-Si Julian? El... unde e? am intrebat eu, nestiind de ce imi faceam griji mai intai pentru el si nu pentru mine.
-A plecat cu mult inainte ca tu sa te trezesti. Si spune-mi, cum a fost? m-a intrebat el, zambindu-mi larg.
M-am asezat cu chipul pe suprafata pernei, afundandu-mi capul in ea, mormaind pe urma cateva cuvinte de neinteles.
-Haide, Kaoru. Doar nu iti e rusine de Shinobu, mi-a spus pe un ton rugator, referindu-se la el ca la o alta persoana, dupa care se intinde langa mine, stand intr-o parte sprijinit pe brat.
-Ba da.. De fapt sunt extrem de jenat, mai ales ca ai fost nevoit sa asisti la asa ceva, am rostit eu, sprijinindu-mi capul in palme si simtind cum sangele mi se strangea in obraji, facandu-i sa arda.
Shin a tacut cateva clipe, insa pe urma l-am auzit razand, dupa care si-a asezat mana in parul meu, ciufulindu-ma.
-Esti tare dragut, stii? Imi place ca esti sincer, a spus brunetul, indemnandu-ma sa-mi intorc chipul spre el pentru a-i zambi.
-Nu obisnuiesc sa mint. Dar daca nu vreau sa spun adevarul, de obicei, schimb subiectul de discutie, am recunoscut eu, continuand sa-i zambesc.
-Asa deci... Iti place Julian?
-Ce tot spui? Inca nici macar nu-l cunosc... si pe deasupra, e un barbat! Ce s-a intamplat noaptea trecuta nu trebuie sa insemne nimic, nu-i asa? am intrebat eu, parca uimindu-l oarecum pe Shin.
-De ce spui asa ceva? Si totusi nu mi-ai raspuns la intrebare...
-Spun asta pentru ca ai zis ca ma va invata, si era vorba de o noapte, nu? deci e acelasi lucru cu un "one-night stand"...
-Oarecum, dar stii ca exista situatii in care acel "one-night stand" poate evolua intr-o relatie de lunga durata? Si am spus "in noaptea asta" dar aia nu inseamna ca nu vor mai fi si altele.
-Vrei sa spui ca...? Dar nu mai vreau... a durut atat de tare, incat, la un moment dat, aveam impresia ca sangerez de... acolo.
Stand si cugetand asupra a ceea ce am spus, m-am rotit, lipindu-ma de perete cu spatele, si privind curios mijlocul patului, care intr-adevar era patat de cateva picaturi rosii.
"Ce jenant..." am rostit eu in sinea mea, asezandu-ma la loc si afundandu-mi din nou chipul in perna, evitand sa-l privesc pe Shin.
-Kaoru, niciodata nu e placut pentru prima oara... Nici a doua... Bine, poate nici a treia, dar asta depinde.
-Depinde?! Shin, nu sunt un fan al durerii! Ma mir cum am rezistat in momentele acelea, m-am plans eu, inca fara a-mi privi amicul in ochi.
-Dar ai rezistat. Julian stie ce face, si pana la urma nu a fost atat de rau in bratele lui, nu-i asa?
Am dat afirmativ din cap, simtind insa cum din nou, obrajii aveau sa-mi ia foc, apoi mi-am adancit iar capul in perna moale, nevrand sa fiu vazut astfel.
Dupa ce am fost la cantina pierzand ceva timp acolo, ca si in celelalte zile de altfel, am iesit afara, asezandu-ma pe o bancuta alaturi de Shinobu si Jin.
L-am observat pe Julian stand de vorba cu unul dintre colegii sai, insa, de indata ce a ramas doar el, Jin s-a ridicat de pe banca, indreptandu-se spre gardian si salutandu-l printr-o strangere de mana. Eu am continuat sa povestesc cu brunetul de langa mine, insa, cu coada ochiului, trageam pe furis cate o privire catre cei doi barbati. Eram putin curios despre ce anume vorbeau, dar in acelasi timp incercam sa fiu atent la ceea ce-mi spunea Shinobu. In cateva minute, Jin s-a intors la noi, asezandu-se langa brunet, punandu-si pe urma bratul in jurul gatului sau.
-Ce ati vorbit? a intrebat Shin curios ca de obicei.
-Am intrebat ce mai e nou, dar se pare ca nimic interesant. Ah si blondule... in jumatate de ora sa mergi la biblioteca. Lucifer te va astepta acolo.
-Pe...Pe mine? Am intrebat eu de parca nu era destul de evident ca eu eram cel asteptat.
-Nu. Era vorba de cioroiu' ala... Clar ca pe tine, doar esti singurul blond din preajma!
Am aprobat din cap, apoi m-am ridicat de pe banca, si m-am indreptat impreuna cu Shin spre celula noastra, unde ne-am aruncat amandoi pe patul de jos. Nu am indraznit sa-i spun ca nu eram capabil sa merg la biblioteca pentru a ma intalni cu Julian, asadar am evitat pe cat de mult posibil acel subiect. Partea de jos a trupului inca ma durea, chiar daca trecuse destul de mult timp de cand Julian ma facuse al lui... Din fericire insa, durerea nu mai era la fel de intensa ca la inceput. Shin m-a anuntat ca era timpul sa ne indreptam in spre biblioteca, unde el va ramane afara pana cand eu aveam sa termin de vorbit cu gardianul.
M-am ridicat ezitant de pe suprafata moale, urmarindu-l pe amicul meu cu aceeasi nesiguranta in timp ce ma indreptam spre locul in care eram asteptat. Am pasit in incapere, inspirand mai intai aerul inchis al camerei, apoi am inaintat. Nu puteam sa ma vad cu Julian... imi era jena doar la amintirea noptii precedente. Simteam ca daca avem sa-l revad nu as fi putut sa-i vorbesc si nici sa-l privesc. M-am strecurat printre rafturile prafuite, de indata ce i-am observat o parte din uniforma, vrand sa ma fac nevazut. De cum am reusit sa ma ascund, ii aud vocea, adresandu-i-se prietenului meu.
-Ce faci, Shin? a intrebat el, apropiindu-se de brunetul care se apucase de citit o carte.
-Julian? Nu trebuia sa fii cu Kaoru? Tocmai a intrat aici... a zis Shin, inchizand cartea, privind curios in jur, parca incercand sa dea de mine.
-Desigur... Cred ca acum sunt privit ca ticalosul care s-a folosit de trupul lui pentru propria placere, nu? a intrebat el, mimand un zambet.
Cum ajunsese la concluzia aia? Eu nu am spus asa ceva, si nici nu gandeam in felul acela. Probabil ca si-a creat o alta impresie din cauza ca nu am vrut sa il vad . Dar nu... nu era asa! In timp ce Shin incerca sa-mi gaseasca o scuza - desi simteam cum inima avea sa-mi iasa din piept - mi-am facut curajul sa ies dintre rafturi cu privirea in pamant.
-Nu. Nu e asa... Imi pare rau, Julian, dar... imi e atat de rusine dupa ceea ce s-a intamplat! am recunoscut eu fara a-mi ridica privirea, tinandu-mi in acelasi timp mainile lipite una de alta, acestea incepand sa-mi transpire. Imi pare rau! Nu e vorba ca te urasc sau ceva de genul acesta! Stiu ca voi imi vreti binele, am rostit, simtind cum obrajii mi se aprindeau mai tare cu fiecare secunda in care privirile amandurora erau atintite spre mine. Mi-am ridicat lent ochii spre cei doi, observandu-l pe Shin care parea uimit, insa totusi amuzat, iar Julian... el era serios, dar a zambit discret de indata ce mi-a vazut chipul inrosit si privirea ingrijorata.
-Imi vine sa te strang in brate ca pe un ursulet de plus! a spus Shin, incepand pe urma sa rada cu pofta.Ne-a anuntat ca avea sa ma astepte afara, si a iesit pe usa bibliotecii cu tot cu acea carte pe care o avea in mana.
De acolo incepuse adevarata provocare: eu, din nou singur cu Julian...
Am inghitit in sec, apoi mi-am intors privirea in alta parte, incercand sa evit contactul cu ochii brunetului. Acesta inainta spre mine cu pasi lenti, parca intentionand sa ma nelinisteasca mai mult decat era cu putinta. Inca ii simteam caldura trupului si atingerile din noaptea trecuta, iar lucrul acela ma tortura atat pe dinauntru cat si pe dinafara. Pe dinauntru, pentru ca imi rastalmacea indeile, imi accelera pulsul, uitam ce voiam sa-i spun, iar lucrul acesta ma ingrijora destul de mult. Corpul meu resimtea totul si incepusem a tremura la fel ca in noaptea petrecuta impreuna... Nu ma puteam stapani. Se intamplase ceva cu mine... cu trupul meu, si nu puteam da uitarii acea intamplare.
De cum a ajuns inaintea mea si s-a oprit, mi-a ridicat barbia doar cu varfurile degetelor, indemnandu-ma sa il privesc, lucru aproape imposibil pentru mine. De fiecare data cand imi faceam curaj sa-i intalnesc ochii, ceva ma indemna sa ma feresc din nou de ei. In schimb, tot ceea ce facea el era sa stea si sa ma priveasca, sa ma analizeze ca pe un tablou.
Nu mi-a adresat niciun cuvant, insa, in cateva clipe, si-a unit buzele cu ale mele, ducandu-si palma dreapta in spatele capului meu. Mi-a prins usor intre degete cateva suvite din parul meu blond, in timp ce mana stanga imi inconjura talia, tragandu-ma aproape, asa incat trupurile noastre sa fie lipite. Mi-am intredeschis buzele, permitandu-i sa-si strecoare limba printre ele, si sa cerceteze lacom fiecare centimetru. Am tresarit cand unul dintre picioarele sale m-a atins in locul sensibil, indemnandu-ma sa ma dau un pas in spate, apoi altul. A continuat pana cand ma izbisem de pervazul jos si lat al geamului cu gratii pe care am cazut, scapand un scâncet. Sarutul nostru nu a fost intrerupt, probabil pentru ca Julian isi pusese in gand ceea ce urma sa se intample si a continuat mai grabit, mai hapsan decat inainte... Parca mi se lua respiratia, simtindu-i mainile coborand pe corpul meu si atingand aceleasi locuri, cu aceleasi miscari...
Stiam ca nu era bine ce faceam, dar nu puteam opri absolut nimic. Nu voiam... Eu ii aprobam jocul si nu regretam, pentru ca simteam ceva diferit, ciudat, si totusi placut...