[Terminat] Let Me Be... Your Guardian [*YAOI*] [+18]

[Yaoi Queen]

Asa, in sfarsit am reusit sa postez capitolul cinci credeam ca tampesc in fata monitorului >.< Deci jur ca asta cred ca e unul din cele mai lungi capitole ale mele sper ca compenseze faptul ca am intarziat atat de mult si sper sa citit si sa comentati in continuare ^^
Kiss

Capitolul V

Urmand a se da stingerea, ne-am indreptat spre celula noastra, insa nu stiam din ce motiv, Shin a marit pasul mergand inaintea mea. L-am privit nedumerit pe intreg parcursul drumului, iar cand am ajuns la locul nostru, el s-a intors spre mine si mi-a ciufulit parul cu zambetul pe buze.
-Kaoru, nu stiu daca te vei supara pe mine, sau poate ai sa intrebi de ce, si cu ce drept, dar e simplu, a inceput el, reusind sa-mi capteze atentia, continuand pe urma: In primul rand, tu ai nevoie de protectie mai mare, pentru ca Jin nu poate fi cu ochii pe amandoi. In al doilea rand, imi esti tare simpatic, si chiar nu vreau sa patesti acelasi lucru ca mine...
-Si ce vrei sa-mi spui? Cum adica? am intrebat eu fara a reusi sa inteleg la ce anume se referea.
Am privit in spatele lui Shinobu, unde, rezemat de perete, statea Julian, relaxat si cu bratele incrucisate, insa fara uniforma, purtand niste haine normale, precum un tricou negru si blugi inchisi la culoare. Am revenit cu privirea la Shin neintelegand ce se intampla, insa nu am primit explicatia pe care o doream.
-Ti-am spus ca e rezolvat.
-Ce e rezolvat?! Despre ce tot vorbesti?! Explica! Am izbucnit eu, ajungand deja in culmea curiozitatii, vrand sa aflu care era ideea si ce cauta gardianul in celula noastra.
-In noaptea asta, el te va invata, mi-a spus brunetul, indepartandu-se de mine.
-Ce sa ma invete? am intrebat eu, dandu-mi pe urma seama la ce anume se referea. Stai putin! Adica eu si cu el? De ce? Stii doar... ti-am spus ca nu as...
-Kaoru! Spune-mi, preferi sa fi violat de o gasca de barbati pentru prima ta data? M-a intrebat Shin, ridicand putin tonul.
-Nu... Dar de unde stii ca se va intampla?
-E indeajuns o clipa de neatentie si atat! Ti-am spus, e o minune ca nu s-a intamplat pana acum. De aia, terbuie sa fi pregatit, si ma gandesc ca asta e modul cel mai potrivit, nu va fi asa de rau, si in plus, el nu e genul tipului violent. La Julian ma refer, mi-a spus Shin, soptindu-mi ultimele cuvinte si facandu-ma sa inteleg ca nu trebuia sa se afle ca el era in celula noastra.
-Dar... de ce el? am intrebat eu, vrand sa trag de timp, desi stiam ca pana dimineata avea sa treaca mult timp.
-Kaoru, stiu ca iti e teama, dar acum nu ai motive... Sau preferi pe altcineva?
-Nu, dar...
Inainte de a-mi putea continua propozitia, s-a anuntat stingerea, iar in urmatorul moment, intunericul a pus stapanire pe intreaga cladire, singurele lumini care au mai ramas fiind cele ale lanternelor cu care gardienii de plimbau de colo-colo. Abia puteam observa ceva in intunericul incaperii, iar pe Julian il vedeam precum o umbra care se indrepta lent inspre mine. Adevarul e ca mi se facuse intr-adevar teama, desi nu stiam exact ce se va intampla... adica stiam, dar nu stiam cum va fi... Ce puteam spune? Eram extraordinar de confuz.
I-am simtit mana putin rece atingandu-mi obrazul si am tresarit usor, lasandu-mi capu in jos, rusinat, insa el m-a prins cu doua degete de barbie, ridicandu-mi chipul...
M-a sarutat scurt de trei ori, pe urma a pus stapanire pe buzele mele de indata ce i-am raspuns putin timid la ultimul sarut. Si-a strecurat limba in lacasul meu umed, invitandu-ma sa-i urmez jocul la care m-am alaturat, insa incetul cu incetul...
Imi tineam mainile pe pieptul meu, cu pumnii strans inchisi, nestiind unde altundeva sa mi le asez, iar ochii imi erau pe jumatate deschisi, parca fiindu-mi frica sa-i inchid, chiar daca oricum nu vedeam mai nimic. Julian m-a prins de incheietura mainii stangi, indemnandu-ma sa-mi deschid palma, asezand-o pe obrazul lui. Acelasi lucru l-a facut si cu mana mea dreapta, pe care a pus-o pe umarul lui, rupand pe urma sarutul si indreptandu-se spre urechea mea. Mi-a soptit cateva cuvinte, probabil neinsemnate, insa care mi-au adus fiori pe sira spinarii:
-Poti sa ma atingi, nu te devorez... inca.
Dupa ce a rostit acele cuvinte, mi-a acaparat din nou buzele intr-un sarut mai intens decat cel de dinainte, si cuprinzandu-ma usor in brate, si-a coborat mainile pe spatele meu. A prins de tricoul alb, ce-mi acoperea partea superioara a corpului, scapand de el intr-o clipa, apoi a facut acelasi lucru cu al lui, revenind apoi la buzele mele. Tremuram... si probabil era de teama, fiind atat de nesigur pe ceea ce faceam cu barbatul acela... sau era teama de ceea ce urma a se intampla.
Si-a lipit trupul cald de al meu, muscandu-ma usor de lobul urechii, coborand apoi pe gat, si sarutand bland fiecare particica pe care buzele lui o atingeau. Am scapat un geamat, dupa care mi-am muscat buza inferioara, nevrand sa mai aud asemenea sunete rusinoase venind de le mine, insa nu aveam sa reusesc ceea ce mi-am propus...
M-a prins de mana, indepartandu-se lent de mine, insa in acelasi timp mi-a spus "Vino", indemnandu-ma sa-l urmez incet, cativa pasi mici. Chiar si fara lumina, el parca stia exact unde, cum si ce trebuia sa faca, iar eu nu indrazneam sa realizez o miscare in plus fata de cele la care m-a indrumat el, fiindu-mi teama sa nu gresesc cu ceva. S-a asezat pe pat, si i-am urmat exemplul, ezitand inainte, fiind inca nesigur pe faptele mele. Simteam cum inima isi marea ritmul batailor in fiecare clipa, obligandu-mi trupul sa tremure incontrolabil. Imi doream ca Julian sa nu remarce acel lucru, desi practic era imposibil...
Am inghitit in sec, si din nou i-am simtit mana pe obrazul meu, managaindu-ma bland, parca vrand sa ma linisteasca. Eram insa indeajuns de emotionat si in acelasi timp speriat, incat sa nu-mi pot stapani corpul care continua sa vibreze si propiile emotii.
S-a apropiat mai mult de mine, atat de mult incat ii puteam simtii respiratia calda, si mi-am inchis ochii, incercand sa ma calmez. "In fond, cat de rau poate fi?" am cugetat eu, simtindu-i pe urma buzele presandu-le pe ale mele, si greutatea corpului sau intinzandu-ma pe suprafata moale a patului. Mainile lui au coborat pe corpul meu, pana la pantalonii pe care i-a prins cu ambele maini tragandu-i de pe mine si lasandu-i sa cada pe podeaua rece. Si-a desprins buzele de ale mele, coborand lent pe gatul meu si, muscand de pielea sensibila, am scapat un scancet scurt apoi mi-am deschis ochii, asezandu-mi in acelasi timp dosul palmei pe buze. Un semn rosiatic si-a facut aparitia in zona aceea muscata, care pe urma a fost supta si linsa de buzele si limba brunetului. Acesta si-a continuat apoi drumul mai jos pe trupului meu, ajungand la piept, unde a prins cu dintii de unul din mugurii intariti, indemnandu-mi vocea sa scoata un alt sunet pe care am incercat sa-l opresc in zadar...
In timp ce cobora pe corpul meu, a continuat a saruta anumite locuri, de care nu stiam pana atunci ca ma puteau face sa scap gemete. In acelasi timp, boxerii imi erau trasi de pe mine, ajungand si ei in locul unde zaceau pantalonii. Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa-mi fie rusine sa stau dezbracat inaintea unui barbat, plus ca era intuneric si nu se vedea nimic, si totusi, simteam ca obrajii aveau sa-mi ia foc intr-o clipa...
Si-a trecut degetele de-a lungul organului meu, revenind apoi cu chipul la nivelul buzelor, si prinzand usor de mana care inca o tineam presata pe ele, a indepartat-o, sarutandu-ma scurt.
-Uite ce pervers esti. De la cateva sarutari, ai devenit atat de tare, mi-a soptit Julian la ureche, dupa care m-a muscat de lob, razand usor si scurt.
-Ah? Eu, eu nu... Eu.. Ia... Iarta-ma, am rostit eu, devenind atat de jenat incat nici nu stiam ce sa mai spun.
-De ce iti ceri iertare? a intrebat brunetul, pe un ton care parea amuzat, dupa care a continuat la fel: In ritmul asta, tu singur ma obligi sa te devorez cu totul.
Fara a mai pierde din timp, a coborat unde a ramas, limba lui trasand o linie umeda pe mijlocul abdomenului meu, alunecand spre acea zona sensibila. Fara nicio ezitare, si-a continuat traseul, iar eu am scapat alte gemete, care m-au determinat sa-mi reacopar buzele cu dosul palmei. Doar cu buricele degetelor, Julian imi parcurgea membrul, si au fost indeajuns acele mici si blande atingeri, pentru ca eu sa simt ca nu mai aveam sa rezist mult.
-Psst! Sub perna, in dreapta! a susotit vocea cuiva, care mai apoi am realizat ca era a lui Shin.
-Oh, Doamne! am tresarit eu. Shin e aici, si noi...
-Nu-l deranjeaza. In plus, vrea sa se asigure ca totul va fi bine, asa ca o sa reziste el, mi-a spus Julian, dupa care l-am auzit pe cel din patul de deasupra noastra afirmand.
Situatia a devenit instantaneu mult mai jenanta pentru mine, deoarece Shinobu trebuia sa asiste la "spectacolul" nostru, in care sunetele mele injositoare ajungeau si la urechile lui.
Julian a bagat mana sub perna, in partea dreapta, asa cum i-a fost indicat,insa nu am putut sa vad ce anume a luat de acolo pentru ca percepeam obiectul ca pe o umbra, care semana oarecum cu o sticluta.
-Ce e? am intrebat eu curios, insa nu am primit raspunsul dorit.
-Ai sa vezi, mi-a spus brunetul, sarutandu-mi scurt buzele. Poti sa ma desfaci la pantaloni? m-a intrebat pe urma, punand obiectul deoparte, asezandu-se deasupra mea, stand sprijinit in pumni. Am inghitit in sec si mi-am indreptat ezitant mainile spre fermoarul blugilor sai, pe care am reusit sa-l deschid usor, insa mainile imi tremurau, iar palmele imi erau prea transpirate pentru a izbuti sa desfac si nasturele. Practic nu-mi facuse nimic, insa imi simteam trupul arzand in toate locurile pe unde buzele lui au trecut...
M-a apucat de mana cu care incercam sa razbesc in a face ceea ce el imi spusese, sarutandu-mi dosul palmei, si punandu-se apoi in sezut. A scapat de restul obiectelor vestimentare, revenind apoi asupra mea, indepartandu-mi picioarele si asezandu-se intre ele, facandu-ma sa devin din ce in ce mai agitat si speriat. Nu stiam daca aveam motive de teama, insa asta simteam, si nu era cale sa schimb acel lucru...
-Nu te speria, asta nu o sa doara, a rostit el, luand luand acea sticluta in mana, desfacandu-i capacul, apoi turnand un lichid in palma dreapta.
"Durere? Shin nu mi-a spus nimic de nicio durere..." am gandit eu, devenind mai speriat decat inainte.
I-am simtit mana coborata intre picioarele mele, si acel lichid rece si alunecos pe piele. Am tresarit usor cand a presat cu unul din degete zona dintre fese impingandu-l apoi incat sa patrunda in locul stramt. Vocea mea scapase un scancet slab, care a fost urmat apoi de altul, de indata ce l-am simtit inaintand in interiorul meu. A adaugat pe urma inca un deget, provocandu-mi o durere suportabila, insa din cauza careia au urmat inca alte cateva scancete.
-Trebuie doar sa te relaxezi, mi-a soptit Julian, sarutandu-mi pieptul, incepand pe urma a-si misca alternativ cele doua degete.
-Dar... nu pot, am spus eu, scotand un sunet infundat, cand miscarea a devenit mai rapida.
S-a oprit dupa un scurt timp, acaparandu-mi buzele intr-un sarut lung, si asezandu-mi picioarele pe antebratele sale. Nu mi-am dat seama ce anume avea de gand...
-Ce faci? Am intrebat eu, nedumerit, moment in care l-am auzit razand, ca si cum era ceva prostesc sa intreb... si chiar a fost.
-Ce crezi ca as putea face acum? Exercitii de mate? a intrebat el, continuand sa rada, dupa care a reluat acel sarut tandru si lung, insa in acelasi timp penetrandu-ma lent. Senzatia de durere intensa mi-a pus stapanire pe partea de jos a corpului, marindu-se pe masura ce el inainta. Am scapat un tipat scurt si infundat, apoi doua lacrimi mi s-au prelins pe obrajii incalziti, si in scurt timp, am rupt sarutul, neputand sa-l mai continui, deoarece atentia mea era indreptata mai mult asupra durerii.
-Nu... nu mai vreau... Doare, Julian! m-am plans eu, acoperindu-mi ochii cu antebratul drept, incercand sa-mi opresc lacrimile, si in acelasi timp sa-mi reglez respiratia sacadata.
-Partea buna este ca ai sa te obisnuiesti cu timpul... Dar daca erau altii, crezi ca mai tineau cont de asta? Crede-ma, nu-ti vreau raul, mi-a spus el, sarutandu-ma scurt pe buze, apoi de indata ce mi-am indepartat mana de pe ochi, si-a lipit fruntea de a mea, continuand sa vorbeasca: Sper ca stii ca nu am motive sa te mint. Pune-ti mainile pe umerii mei, strange-ma, zgarie-ma daca te doare prea tare, si ma voi opri. Nu trebuie sa-ti fie frica de mine.
Nu imi mai era teama de el, ci rusine, insa nici asta nu-i puteam spune... Ezitant, mi-am asezat mainile dupa gatul sau, tragandu-l mai aproape de mine, indeajuns incat reuseam sa-i vad chipul. M-a sarutat bland, apoi a avansat incet inauntrul meu. Nu am reusit sa opresc scancetele ce-mi scapau pe masura ce il simteam inaintand, insa nu inteleg de ce, faptul ca il imbratisam, oarecum ma calma. Plangeam, intr-adevar de durere, dar lacrimile sarate ce mi se prelingeau pe obraji, se contopeau cu buzele lui moi, dispareau odata ce erau sarutate. Durea, insa nu i-am dat deloc de inteles ca voiam sa se opreasca... Nu puteam concepe o relatie intre doi barbati, si pana in acel moment, nu stiam ce presupune una, si uitasem de principiile mele, insa nu stiam cum si de ce. Il simteam miscandu-se lent in mine, buzele sarutandu-mi gatul, muscandu-ma pe alocuri, si stiam ca ma privea mereu, desi eu nu indrazneam sa o fac. Uitasem pana si de colegul meu de "camera" care era chiar deasupra noastra, si probabil resimtind miscarile facute de cel de peste mine... Atunci am reusit sa il inteleg, de ce uitase de mine in momentele in care era impreuna cu Jin, si nu il judecam, dar desi credeam ca il inteleg, defapt nu o faceam in intregime.
-Bine, incepi sa te relaxezi, mi-a spus Julian, cu voce soptita, moment in care am realizat ca durerea nu mai era aceeasi, lacrimile nu-mi curgeau, si chiar daca il simteam adanc inauntrul meu, scapam gemete de placere, pe care nu incercam sa le opresc, ci se faceau auzite in mod natural, la fel ca gafaielile brunetului.
Bratul drept il tineam in jurul gatului sau, iar mana stanga am coborat-o pe lenjeria ce acoperea patul, strangand-o puternic in pumn.
A pus stapanire pe buzele mele, cercetand lacom fiecare coltisor, iar in timp ce miscarile sale deveneau din ce in ce mai rapide, eu stiam ca totul avea sa se sfarseasca in curand. Un geamat tragea dupa sine altul, fiecare mai lung decat celalalt, si i-am rostit numele in soapta, doar pentru auzul lui. Mi-am arcuit spatele eliberandu-ma de lichidul albicios, scapand un tipat scurt, si tragand de lenjeria alba. Insa pe urma am revenit prompt la buzele brunetului, parca simtind nevoia de a le gusta din nou. Respiram cu greu, gafaiam, iar Julian a continuat sa se miste pentru inca putin timp, pana cand, printr-un geamat scurt, a atins punctul final, lasandu-si apoi corpul fierbinte sa cada langa al meu. Statea intors spre mine, si mi-a sarutat fruntea protector, spunandu-mi apoi sa inchid ochii. L-am ascultat si mi-am asezat capul pe bratul sau, adormind intr-un timp foarte scurt, depasind linia subtire trasa intre lumea reala si vis...