New chap! abia scos de la cuptor
hope ya like it 
Julian a continuat sarutul, presandu-si usor buzele moi peste ale mele, si miscandu-si limba in lacasul meu umed, astfel incat m-a indemnat sa ma alatur jocului sau, cu aproape aceeasi intensitate, insa inca simteam ca ceva nu era in regula. Trebuia sa recunosc: senzatia transmisa de sarutul sau, era chiar una placuta, dar sentimentul acela se contrazicea categoric cu cel de teama, iar eu nu stiam ce anume ar fi trebuit sa fac in situatia aceea...
Cand si-a coborat mana dreapta pe corpul meu, am simtit un fior rece, strabatandu-mi sira spinarii, insa l-am prins pe brunet de incheietura, fara a-i permite sa continuie.
Am rupt sarutul, amintindu-mi cat de gresit era ceea ce eu faceam si mi-am acoperit chipul cu palma stanga.
-Nu e bine... Eu voiam doar sa-ti multumesc. Nu am vrut asta, i-am spus eu, coborandu-mi privirea spre podea.
-Si mi-ai multumit. Dar intr-un mod mai... placut, a replicat el, prinzandu-ma de barbie si indemnandu-ma sa-l privesc. Ce ai patit la brat? m-a intrebat pe urma, punandu-si mana pe locul usor vanat.
-A fost ciudat. A venit un tip si i-a spus lui Shin ca are treaba cu mine, si m-a luat de brat de era sa ma zboare la ce putere avea, dar...
Inainte de a putea sa-mi continui propozitia, am simtit din nou cum tot sangele mi se urca in obraji, facandu-i sa se incalzeasca si sa roseasca puternic, din cauza gardianului. A prins usor de bratul meu, aducandu-si buzele aproape de zona invinetita, pe urma sarutand-o bland.
-Jin ce pazea? a intrebat, repetand actiunea de dinainte, dupa care a urcat spre urechea mea.
-A... asta incercam sa-ti spun... A venit el si l-a speriat pe tipul ala, am raspuns eu, inghitind in sec.
Aveam un sentiment ciudat. Era prima data cand ma aflam intr-o asemenea postura cu un barbat, si totusi inima mea o lua razna. Parca eram rapit si aveam multe oportunitati de evadare, insa nu am facut-o... nu am vrut.
Era un sentiment placut, dar care ma speria destul de tare, doar gandindu-ma la ce se poate intampla intre doi barbati.
-Trebuie sa plecam. Din pacate pe alte drumuri acum, mi-a spus el, revenind la chipul meu. Eram atat de apropiati incat imi era rusine sa il privesc in ochi, insa m-a prins de barbie, indemnandu-ma sa-i intalnesc chipul. M-a sarutat scurt, pe urma a pus din nou stapanire pe buzele mele, trecandu-si in acelasi timp degetele prin parul meu blond, iar dupa ce a rupt sarutul, s-a indepartat, luand un prosop dintr-un dulapior subred, care parca statea sa cada. S-a intors spre mine, punandu-mi prosopul pe cap, si incepand sa-mi stearga parul ud cu miscari rapide. Cand a realizat ca puteam face si singur acel lucru, mi-a zambit, apoi mi-a spus ca ne vom mai vedea, dupa care s-a intors, indreptandu-se spre iesire. Am continuat prin a-mi sterge trupul de apa, dupa care mi-am infasurat materialul in jurul taliei, urmand pasii lui Julian pana inafara incaperii, unde ma astepta Shinobu impreuna cu Jin.
-Pari cam ingrijorat, Kaoru... ti-a spus Julian ceva? m-a intrebat Shin, asezandu-si mana pe umarul meu.
Intr-adevar, eram ingrijorat pentru mine, sau mai bine spus, pentru sentimentele mele extrem de confuze. Acolo nu facusem nici cel mai mic efort pentru a-l indeparta pe acel barbat, iar asta era total gresit. M-a sarutat, m-a atins, insa nu am fost in stare nici macar sa rostesc un "Nu" amarat. Pe langa asta, tot nu am reusit sa-l intreb de ce s-a purtat urat cu mine in curte...
-Nu s-a intamplat nimic, am raspuns eu, putin intarziat, privindu-i pe cei doi, care nici nu observasem cand anume s-au luat in brate. Ei erau deja imbracati, asadar mai eram eu cel care trebuia sa le urmez exemplul, asa ca mi-am luat hainele pe mine, indrepatandu-ma impreuna cu Shin spre "camera" noastra.
-Si ce ati vorbit? M-a intrebat brunetul, de indata ce am ajuns la locul nostru, unde ne-am asezat pe patul de jos.
-Vorbit? Daca mai nou se numeste asa, atunci subiectul nostru a fost "Saruturile pe care le primeste Kaoru". Shin, ma simt ciudat. Nu e bine ca l-am lasat pe Julian sa faca aia...
-Cum adica te simti ciudat? a intrebat cu zambetul pe buze, de parca stia oarecum raspunsul ce urma sa i-l dau.
-Nu stiu, dar atunci pe moment, cand ma saruta, corpul incepuse sa-mi tremure, si inima sa-mi bata mai tare, dar cel mai ciudat a fost ca... mi-au placut.... sarutarile lui blande, atingerile si asa mai departe, am raspuns eu, rezemandu-ma cu spatele de peretele langa care era asezat patul.
-Asa... deci il placi, a concluzionat el prompt, facandu-ma sa tresar de indata ce i-am auzit cuvintele.
-Sa nu spui asa ceva nici in gluma! O relatie de genul asta e impotriva naturii... e anormal! Nu as putea niciodata...
-O fi... Dar aminteste-ti ce ti-am spus cand am vorbit despre greseala asta, care poate fi una ce te face mai fericit decat ai fost vreodata, mi-a rostit el, ridicandu-se de pe pat si anuntandu-ma ca merge la Jin.
Probabil il jignisem, desi nu era intentia mea, dar in orice caz, nu credeam in acea "greseala care te face fericit". Sigur, el spunea lucrurile acelea din cauza ca era fericit alaturi de Jin chiar si in inchisoarea aceea... Dar aici putea fi vorba doar despre norocul lor si faptul ca accepta ce simt.
M-am urcat in patul meu, asezandu-mi perna sub cap si incercand sa atipesc macar pentru un scurt timp, desi nu stiam daca ar trebui, avand in vedere ca la ora aceea, celulele erau deschise, iar detinutii liberi sa iasa in curte. Nu dupa mult timp, am fost trezit de un sunet putin perceptibil, care semana cu pasii cuiva, si mi-am deschis ochii brusc. Am observat un barbat inalt, bine facut, cu parul brunet, scurt si ochii verzi, insa cu o expresie intr-un fel inspaimantatoare. Am tresarit, intrebandu-l cine e, insa el m-a linistit, spunandu-mi ca Jin a fost cel care l-a trimis, pentru a fi cu ochii pe mine, pentru orice eventualitate. Am aprobat, apoi mi-am asezat din nou capul pe suprafata moale, inchizandu-mi ochii.
Am fost trezit de vocea lui Shin, care imi pronunta numele in soapta, in acelasi timp miscandu-ma usor, pentru a-mi ridica pleoapele care-mi pareau mai grele decat doi saci de cartofi. Dupa ce in sfarsit am reusit sa ma ridic din pat, am fost la cantina, impreuna cu el si Jin pentru a lua masa, insa, ca sa fiu sincer nici macar nu stiam daca era cea de seara sau amiaza... habar nu aveam cat am dormit. Dar vazand ca afara era deja intunecat, atunci situatia mi-a devenit mai clara.
-Kaoru, a inceput Shin, afisand o expresie serioasa. Stii, aici in locul asta nu e la fel ca afara. Adica, in ciuda faptului ca Jin este cel care te apara, nu va putea fi mereu langa tine, iar dupa cum vezi, eu nu sunt indeajuns pentru a te apara, mi-a spus el, lasandu-si mancarea deoparte.
-Da, inteleg, dar totusi, ce vrei sa-mi spui prin asta?
-Priveste putin in jurul tau, si realizeaza cat de multi barbati de aici te vad ca pe un obiect sexual, iar tu ai fi o prada foarte usoara pentru oricare dintre ei.
-Spui asta, dar vad ca de tine nu se ia nimeni si asta din cauza ca esti aparat de Jin...
-Spun asta, pentru ca nu vreau sa ti se intample acelasi lucru ca si mie. Inainte de a-l stii pe Jin, si cand am ajuns in inchisoarea asta, primul lucru care mi s-a intamplat a fost sa fiu violat de cinci barbati. Cred ca tu ai cel mai mare noroc din lume ca esti aici de doua zile si nu ai patit asa ceva, dar nu va tine asa la nesfarsit. A fost un lucru teribil, si pana si in ziua de astazi imi amintesc fiecare detaliu si fiecare expresie satisfacuta de pe chipurile alora. In timp am invatat sa ma fac respectat, si chiar daca sunt privit ca "femeia" lui Jin, lucrul asta nu ma afecteaza cu nimic, ci dimpotriva, ma ajuta.
-Femeia lui Jin? ce prostie mai e si asta? am intrebat eu, privindu-l nedumerit, insa m-am lamurit de indata ce in minte mi-au revenit imaginile cu ei doi la dus si asa mai departe. Si ce ar trebui sa fac? am continuat apoi, ciufulindu-mi parul.
-Nu-ti face griji, treaba e rezolvata, dar trebuia sa stii lucrurile acestea, mi-a spus el, ridicandu-se de la masa.
Ma intrebam ce anume tot indruga, pentru ca eu nu intelegeam absolut nimic, si nici nu a vrut sa-mi explice atunci cand l-am intrebat. Ce treaba era rezolvata? si ce nonsensuri vorbea? Incepusem deja sa fiu mai agitat si nervos din cauza lui, insa tot ce puteam face era sa astept...
hope ya like it Capitolul IV
Julian a continuat sarutul, presandu-si usor buzele moi peste ale mele, si miscandu-si limba in lacasul meu umed, astfel incat m-a indemnat sa ma alatur jocului sau, cu aproape aceeasi intensitate, insa inca simteam ca ceva nu era in regula. Trebuia sa recunosc: senzatia transmisa de sarutul sau, era chiar una placuta, dar sentimentul acela se contrazicea categoric cu cel de teama, iar eu nu stiam ce anume ar fi trebuit sa fac in situatia aceea...
Cand si-a coborat mana dreapta pe corpul meu, am simtit un fior rece, strabatandu-mi sira spinarii, insa l-am prins pe brunet de incheietura, fara a-i permite sa continuie.
Am rupt sarutul, amintindu-mi cat de gresit era ceea ce eu faceam si mi-am acoperit chipul cu palma stanga.
-Nu e bine... Eu voiam doar sa-ti multumesc. Nu am vrut asta, i-am spus eu, coborandu-mi privirea spre podea.
-Si mi-ai multumit. Dar intr-un mod mai... placut, a replicat el, prinzandu-ma de barbie si indemnandu-ma sa-l privesc. Ce ai patit la brat? m-a intrebat pe urma, punandu-si mana pe locul usor vanat.
-A fost ciudat. A venit un tip si i-a spus lui Shin ca are treaba cu mine, si m-a luat de brat de era sa ma zboare la ce putere avea, dar...
Inainte de a putea sa-mi continui propozitia, am simtit din nou cum tot sangele mi se urca in obraji, facandu-i sa se incalzeasca si sa roseasca puternic, din cauza gardianului. A prins usor de bratul meu, aducandu-si buzele aproape de zona invinetita, pe urma sarutand-o bland.
-Jin ce pazea? a intrebat, repetand actiunea de dinainte, dupa care a urcat spre urechea mea.
-A... asta incercam sa-ti spun... A venit el si l-a speriat pe tipul ala, am raspuns eu, inghitind in sec.
Aveam un sentiment ciudat. Era prima data cand ma aflam intr-o asemenea postura cu un barbat, si totusi inima mea o lua razna. Parca eram rapit si aveam multe oportunitati de evadare, insa nu am facut-o... nu am vrut.
Era un sentiment placut, dar care ma speria destul de tare, doar gandindu-ma la ce se poate intampla intre doi barbati.
-Trebuie sa plecam. Din pacate pe alte drumuri acum, mi-a spus el, revenind la chipul meu. Eram atat de apropiati incat imi era rusine sa il privesc in ochi, insa m-a prins de barbie, indemnandu-ma sa-i intalnesc chipul. M-a sarutat scurt, pe urma a pus din nou stapanire pe buzele mele, trecandu-si in acelasi timp degetele prin parul meu blond, iar dupa ce a rupt sarutul, s-a indepartat, luand un prosop dintr-un dulapior subred, care parca statea sa cada. S-a intors spre mine, punandu-mi prosopul pe cap, si incepand sa-mi stearga parul ud cu miscari rapide. Cand a realizat ca puteam face si singur acel lucru, mi-a zambit, apoi mi-a spus ca ne vom mai vedea, dupa care s-a intors, indreptandu-se spre iesire. Am continuat prin a-mi sterge trupul de apa, dupa care mi-am infasurat materialul in jurul taliei, urmand pasii lui Julian pana inafara incaperii, unde ma astepta Shinobu impreuna cu Jin.
-Pari cam ingrijorat, Kaoru... ti-a spus Julian ceva? m-a intrebat Shin, asezandu-si mana pe umarul meu.
Intr-adevar, eram ingrijorat pentru mine, sau mai bine spus, pentru sentimentele mele extrem de confuze. Acolo nu facusem nici cel mai mic efort pentru a-l indeparta pe acel barbat, iar asta era total gresit. M-a sarutat, m-a atins, insa nu am fost in stare nici macar sa rostesc un "Nu" amarat. Pe langa asta, tot nu am reusit sa-l intreb de ce s-a purtat urat cu mine in curte...
-Nu s-a intamplat nimic, am raspuns eu, putin intarziat, privindu-i pe cei doi, care nici nu observasem cand anume s-au luat in brate. Ei erau deja imbracati, asadar mai eram eu cel care trebuia sa le urmez exemplul, asa ca mi-am luat hainele pe mine, indrepatandu-ma impreuna cu Shin spre "camera" noastra.
-Si ce ati vorbit? M-a intrebat brunetul, de indata ce am ajuns la locul nostru, unde ne-am asezat pe patul de jos.
-Vorbit? Daca mai nou se numeste asa, atunci subiectul nostru a fost "Saruturile pe care le primeste Kaoru". Shin, ma simt ciudat. Nu e bine ca l-am lasat pe Julian sa faca aia...
-Cum adica te simti ciudat? a intrebat cu zambetul pe buze, de parca stia oarecum raspunsul ce urma sa i-l dau.
-Nu stiu, dar atunci pe moment, cand ma saruta, corpul incepuse sa-mi tremure, si inima sa-mi bata mai tare, dar cel mai ciudat a fost ca... mi-au placut.... sarutarile lui blande, atingerile si asa mai departe, am raspuns eu, rezemandu-ma cu spatele de peretele langa care era asezat patul.
-Asa... deci il placi, a concluzionat el prompt, facandu-ma sa tresar de indata ce i-am auzit cuvintele.
-Sa nu spui asa ceva nici in gluma! O relatie de genul asta e impotriva naturii... e anormal! Nu as putea niciodata...
-O fi... Dar aminteste-ti ce ti-am spus cand am vorbit despre greseala asta, care poate fi una ce te face mai fericit decat ai fost vreodata, mi-a rostit el, ridicandu-se de pe pat si anuntandu-ma ca merge la Jin.
Probabil il jignisem, desi nu era intentia mea, dar in orice caz, nu credeam in acea "greseala care te face fericit". Sigur, el spunea lucrurile acelea din cauza ca era fericit alaturi de Jin chiar si in inchisoarea aceea... Dar aici putea fi vorba doar despre norocul lor si faptul ca accepta ce simt.
M-am urcat in patul meu, asezandu-mi perna sub cap si incercand sa atipesc macar pentru un scurt timp, desi nu stiam daca ar trebui, avand in vedere ca la ora aceea, celulele erau deschise, iar detinutii liberi sa iasa in curte. Nu dupa mult timp, am fost trezit de un sunet putin perceptibil, care semana cu pasii cuiva, si mi-am deschis ochii brusc. Am observat un barbat inalt, bine facut, cu parul brunet, scurt si ochii verzi, insa cu o expresie intr-un fel inspaimantatoare. Am tresarit, intrebandu-l cine e, insa el m-a linistit, spunandu-mi ca Jin a fost cel care l-a trimis, pentru a fi cu ochii pe mine, pentru orice eventualitate. Am aprobat, apoi mi-am asezat din nou capul pe suprafata moale, inchizandu-mi ochii.
***
Am fost trezit de vocea lui Shin, care imi pronunta numele in soapta, in acelasi timp miscandu-ma usor, pentru a-mi ridica pleoapele care-mi pareau mai grele decat doi saci de cartofi. Dupa ce in sfarsit am reusit sa ma ridic din pat, am fost la cantina, impreuna cu el si Jin pentru a lua masa, insa, ca sa fiu sincer nici macar nu stiam daca era cea de seara sau amiaza... habar nu aveam cat am dormit. Dar vazand ca afara era deja intunecat, atunci situatia mi-a devenit mai clara.
-Kaoru, a inceput Shin, afisand o expresie serioasa. Stii, aici in locul asta nu e la fel ca afara. Adica, in ciuda faptului ca Jin este cel care te apara, nu va putea fi mereu langa tine, iar dupa cum vezi, eu nu sunt indeajuns pentru a te apara, mi-a spus el, lasandu-si mancarea deoparte.
-Da, inteleg, dar totusi, ce vrei sa-mi spui prin asta?
-Priveste putin in jurul tau, si realizeaza cat de multi barbati de aici te vad ca pe un obiect sexual, iar tu ai fi o prada foarte usoara pentru oricare dintre ei.
-Spui asta, dar vad ca de tine nu se ia nimeni si asta din cauza ca esti aparat de Jin...
-Spun asta, pentru ca nu vreau sa ti se intample acelasi lucru ca si mie. Inainte de a-l stii pe Jin, si cand am ajuns in inchisoarea asta, primul lucru care mi s-a intamplat a fost sa fiu violat de cinci barbati. Cred ca tu ai cel mai mare noroc din lume ca esti aici de doua zile si nu ai patit asa ceva, dar nu va tine asa la nesfarsit. A fost un lucru teribil, si pana si in ziua de astazi imi amintesc fiecare detaliu si fiecare expresie satisfacuta de pe chipurile alora. In timp am invatat sa ma fac respectat, si chiar daca sunt privit ca "femeia" lui Jin, lucrul asta nu ma afecteaza cu nimic, ci dimpotriva, ma ajuta.
-Femeia lui Jin? ce prostie mai e si asta? am intrebat eu, privindu-l nedumerit, insa m-am lamurit de indata ce in minte mi-au revenit imaginile cu ei doi la dus si asa mai departe. Si ce ar trebui sa fac? am continuat apoi, ciufulindu-mi parul.
-Nu-ti face griji, treaba e rezolvata, dar trebuia sa stii lucrurile acestea, mi-a spus el, ridicandu-se de la masa.
Ma intrebam ce anume tot indruga, pentru ca eu nu intelegeam absolut nimic, si nici nu a vrut sa-mi explice atunci cand l-am intrebat. Ce treaba era rezolvata? si ce nonsensuri vorbea? Incepusem deja sa fiu mai agitat si nervos din cauza lui, insa tot ce puteam face era sa astept...
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]