20-01-2010, 05:20 PM
Bun pentru cei care nu au citit prima parte am o scurta lista cu lucrurile pe care ar fi indicat sa le stiti cand incepeti sa cititi acest fic ( obtional dar destul de util ): - Sasuke vazuse in viitor ce s-ar fi intamplat in urma unui plan care avea ca scop sa-i desparta pe Itachi si Sakura , dar din fericire acesta opreste planul pentru a nu-i transforma Sakurei viata intr-un infern
- Sakura si Itachi sunt cei mai buni prieteni
- Sakura face parte din grupul de prieteni a lui Itachi ( cunoscuti in serialul Naruto ca Akatsuki )
- Lui Sakuse i s-a pus in prima serie pata pe ea , dar i-a trecut destul de repede
- Sakura e obsedata de control si are des crize de personalitate
- <<>> vocea interioara a Sakurei
Bun capitolul acesta nu stiu cat de aventuros e dar urmatorul va fi mai tare promit Ce sa spun trebuie sa fie si o introducere
Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Lucrurile au intrat in normal . Sasuke era din nou aerian si nu se mai gandea la mine . Trebuie sa mentionz ca asta dupa ce m-a urmărit o lună întreagă . Parca dorea sa se convinga ca ceea ce a visat era ireal . Cat despre mine , Itachi ma dadacea , Tobi si Sasori incercau sa ma invete sa gatesc , iar restul gasti imi priveau neindemanarea in plina actiune . Eram chiar distrata , de asta aveam nevoie sau cel putin asta credeam ....
O privere rece si distactie placuta
In prima zi a celui de al doilea semestru baiatul cu ochii de smarald si-a intors privirea asupra mea spunandu-mi :
- Asculta bine , daca am fost pusi intr-o echipa la proiect nu inseamna ca trebuie sa fiu dragut cu tine . Daca nu o sa luam o nota buna si nu o sa muncesti , nu o sa se termine bine . Inteles ? Sper ca la proiect nu vei fi atat de alintata , rasfatata si nehotarata .
Ramasese-m socata nimeni nu imi vorbise asa niciodata . Pe moment nu eram in stare sa spun nimic , doar m-am ridicat de pe scaun si m-am indreptat spre iesire gandindu-ma :<<De ce imi vorbeste asa Gaara ? Sau de fapt intrebarea e : Imi vorbeste ? Mie ? >> . O gramada de ganduri imi alergau prin cap , dar stiam unde as fi avut ocazia sa le rezolv , sa imi clarific plusurile si minusurile .
- Itachi ? spun eu cu ochii in lacrimi . Sunt alintata , rasfatata si nehotarata ?
- Ei bine ... alintata si rafatata nu , dar nehotarata .... spune el pasandu-i replica lui Tobi .
- Pai , o data esti vesela , o data trista si dupa aceea nicicum ........
- Nu prea inteleg . Asa sunt eu , nu ? intreb eu cuprinzandu-i pe toti cu privirea .
Nu primisem nici un raspuns asa ca mi-am luat geanta si m-am indreptat confuza spre casa .<< Oare au dreptate , sunt sociabila , distrata , dornica de putere , posesiva , si multe altele . Poate prea multe . >> In fata casei ma astepta Gaara . Acesta s-a apropiat incet de mine soptindu-mi la ureche simpla intrebare : „ Te-ai hotarat ? †. Dupa care si-a intors privirea spre mine , fara sa-mi dau seama ce avea sa faca . Am crezut initial ca parul meu roz si lung i se parea caraghios deodata , chiar m-am infuriat in clipa urmatoare , cum nu-mi prea sta in fire . Ma pregateam sa-i spun ca inteligenta si intelepciunea unui om nu sta nici in culoarea si nici in lungimea parului sau .
Atunci ... am simtit un fior neasteptat care-mi cuprindea intregul corp sau mai bine zis nu simteam ceva... <<Parul meu !>> . El trecandu-mi mana prin par parea sau dorea sa para distant , dar gestul l-a tradat atat de mult si mangaindu-mi parul ochii-i straluceau intr-un mod neasteptat . Straniu in secunda urmatoare privirea lui parca m-a inghetat si mi-as fi dorit ca gestul de dinainte sa nu fi existat . Intrebarea care a urmat pe moment mi s-a parut banala :
- Crezi ca ti-am atras atentia ?
- Nu , am raspuns eu , nici cel putin cu o floare , nici macar cu privirea aia ata ca un ghetar .
- Stii ce e cel mai ciudat ? Ca pana acum nici nu vorbeai cu mine , brusc am aparut si eu in orbita ta .
- Iarta-ma , dar nu prea inteleg unde bati .
- Pardon , chiar vrei sa-mi controlezi gandurile , hai sa dam lucrurile pe fata . Tu si eu , universuri diferite ...
Vantul sufla pe alee , iar vremea mohorata mi se parea ca privirea-i de gheata , iar poate ar fi fost de dorit sa cada cativa fulgi de zapada , sau ... nu stiu ceva sa-i distraga atentia de la mine , pentru ca privirea lui insistenta chiar ma deranja .
Ziua se-ngemana cu noaptea si astfel discutia noastra a ramas intr-o umbra de tacere . Mi-am intors privirea spre casa mea aproape pustie si in suflet imi incoltea ideea nelinistitoare << Si totusi ce a vrut sa spuna ? >> . Iata cum o discutie de aproximativ zece minute se termina in ceata . Probabil erau firile noastre atat de diferite , nu permiteau sa ne cunoastem . Uite o zona de mister cand totul trebuia sa se clarifice , sub clar de luna linistea devenea apasatoare , intrebarile curgeau lant , iar apoi intinzandu-ma pe patul meu pufos si cald am uitat de tot .
A doua zi ma asteptam ca aceea discutie sa fie undeva uitata in negura istoriei , dar spre surprinderea mea . Acesta mi-a trimis colega de banca , pe Hinata , pana in panzele albe pentru a sta langa mine . Ora trecu destul de repede , nu ne vorbeam cateva priviri pierdute si in rest figuri serioase . In pauza ...
- Vai tu ce baiat rau , de ce nu dispare pur si simplu ? Nu , el trebuie sa ma streseze pe mine . le spun eu lui Tobi si Sasori nervoasa .
- Poate pentru ca vrea sa luati o nota buna la lucrare . Mai soune si tu ceva ! spune Sasorii aruncandu-i priviri speriate lui Tobi .
- Poate ca are dreptate , tu ce zici Sakura ?
- Cu mine vorbeai , Sasori ? Scuze doar ca ma termina cu acea privire rece , nervoasa . Parca prevad cum o sa fie la biblioteca . Eu o sa fiu asa speriata si el o sa fie mai mereu nervos si suparat pe mine . spun eu scuturandu-mi capul .
Pot spune ca deja vedeam scenarii si ca eram chiar speriata , dar ca deobicei un inger stie intodeauna ce sa spuna . Imicap imi rasuna doar : Fi tu insati ! si intrebarea care a urmat : << Bine , bine eu care ? >> . Daca stiu ceva despre mine e ca trec repede dintr-o extrema in alta pastrandu-mi aceasi tel in minte : Putere !
Avem ceva de invatat prin toate si de la toti si totusi ce sa inveti de la Gaara ? Nu stateam decat sa ma gandesc . Cum Doamne iarta-ma am nimerit tocmai eu cu el , adica din atata lume nu eram numai eu ? Ma scuturam ca o nebuna in fata ingerilor ca in fiecare dupamasa in care il vizitam pe Itachi . Nici nu mai realizam ma tavaleam , prosteam si terminam trenurand la gandul ca roscatul nu ma suporta , dupa care o luam de la capat . Asta pana cand Itachi m-a luat de mana si m-a tras in pratele sale puternice <<Oh , da . Mult mai bine >>.
- Relaxeaza-te Sakura , eu sunt aici . O sa merg , mergem cu tine , daca e nevoie . Asa-i ?
< < Cu siguranta ! >> Era asa bn acolo incat nici nu am sesizat ca doar eu il mai strangeam in brate lasandu-i pe toti sa ma priveasca cum visam cu ochi deschisi . Nu a durat mult pentru ca m-am trezit la realitate si am inceput sa rad .
Emotiile cresc odata cu apropierea zilei de maine . Inima pulsa si singurul lucru la care ma gandeam era Gaara . << Imi place cum suna Gaara . Ce m-as putea distra pe seama numelui lui si parca refuz . Ma cuprinde vinovatia , ma dure sufletul si ma gandesc la modul in care imi mangaia parul . Asa de tandru si parca inofensiv. Doresc sa fi durat mai mult . >> Gnadurile mi-au fost intrerupte de sunetul puernic al soneriei . M-am ridicat alene sa deschid pentru a contata cu surprindere ca cel care ma vizita era ...
- Itachi ?
- Bingo . Haide sa mancam ceva , spune el intrand in casa si tragandu-ma pana in bucatarie . Draga mea , nu prea ai mancat mai devreme si dupa aceea facm un spectacol ce zici . continua el cu un zambet pervers pe fata .
- Sa trecem peste mancare . spun eu urcandu-ma pe masa din bucatarie . Cu ce vrei sa incepem ?
<< Iata cum sfarsesc eu , defiecare data sa ma daruiesc lui Itachi . >>
lectura placuta
sper sa comentati si ca va place :*:*
- Sakura si Itachi sunt cei mai buni prieteni
- Sakura face parte din grupul de prieteni a lui Itachi ( cunoscuti in serialul Naruto ca Akatsuki )
- Lui Sakuse i s-a pus in prima serie pata pe ea , dar i-a trecut destul de repede
- Sakura e obsedata de control si are des crize de personalitate
- <<>> vocea interioara a Sakurei
Bun capitolul acesta nu stiu cat de aventuros e dar urmatorul va fi mai tare promit Ce sa spun trebuie sa fie si o introducere
Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Lucrurile au intrat in normal . Sasuke era din nou aerian si nu se mai gandea la mine . Trebuie sa mentionz ca asta dupa ce m-a urmărit o lună întreagă . Parca dorea sa se convinga ca ceea ce a visat era ireal . Cat despre mine , Itachi ma dadacea , Tobi si Sasori incercau sa ma invete sa gatesc , iar restul gasti imi priveau neindemanarea in plina actiune . Eram chiar distrata , de asta aveam nevoie sau cel putin asta credeam ....
O privere rece si distactie placuta
In prima zi a celui de al doilea semestru baiatul cu ochii de smarald si-a intors privirea asupra mea spunandu-mi :
- Asculta bine , daca am fost pusi intr-o echipa la proiect nu inseamna ca trebuie sa fiu dragut cu tine . Daca nu o sa luam o nota buna si nu o sa muncesti , nu o sa se termine bine . Inteles ? Sper ca la proiect nu vei fi atat de alintata , rasfatata si nehotarata .
Ramasese-m socata nimeni nu imi vorbise asa niciodata . Pe moment nu eram in stare sa spun nimic , doar m-am ridicat de pe scaun si m-am indreptat spre iesire gandindu-ma :<<De ce imi vorbeste asa Gaara ? Sau de fapt intrebarea e : Imi vorbeste ? Mie ? >> . O gramada de ganduri imi alergau prin cap , dar stiam unde as fi avut ocazia sa le rezolv , sa imi clarific plusurile si minusurile .
- Itachi ? spun eu cu ochii in lacrimi . Sunt alintata , rasfatata si nehotarata ?
- Ei bine ... alintata si rafatata nu , dar nehotarata .... spune el pasandu-i replica lui Tobi .
- Pai , o data esti vesela , o data trista si dupa aceea nicicum ........
- Nu prea inteleg . Asa sunt eu , nu ? intreb eu cuprinzandu-i pe toti cu privirea .
Nu primisem nici un raspuns asa ca mi-am luat geanta si m-am indreptat confuza spre casa .<< Oare au dreptate , sunt sociabila , distrata , dornica de putere , posesiva , si multe altele . Poate prea multe . >> In fata casei ma astepta Gaara . Acesta s-a apropiat incet de mine soptindu-mi la ureche simpla intrebare : „ Te-ai hotarat ? †. Dupa care si-a intors privirea spre mine , fara sa-mi dau seama ce avea sa faca . Am crezut initial ca parul meu roz si lung i se parea caraghios deodata , chiar m-am infuriat in clipa urmatoare , cum nu-mi prea sta in fire . Ma pregateam sa-i spun ca inteligenta si intelepciunea unui om nu sta nici in culoarea si nici in lungimea parului sau .
Atunci ... am simtit un fior neasteptat care-mi cuprindea intregul corp sau mai bine zis nu simteam ceva... <<Parul meu !>> . El trecandu-mi mana prin par parea sau dorea sa para distant , dar gestul l-a tradat atat de mult si mangaindu-mi parul ochii-i straluceau intr-un mod neasteptat . Straniu in secunda urmatoare privirea lui parca m-a inghetat si mi-as fi dorit ca gestul de dinainte sa nu fi existat . Intrebarea care a urmat pe moment mi s-a parut banala :
- Crezi ca ti-am atras atentia ?
- Nu , am raspuns eu , nici cel putin cu o floare , nici macar cu privirea aia ata ca un ghetar .
- Stii ce e cel mai ciudat ? Ca pana acum nici nu vorbeai cu mine , brusc am aparut si eu in orbita ta .
- Iarta-ma , dar nu prea inteleg unde bati .
- Pardon , chiar vrei sa-mi controlezi gandurile , hai sa dam lucrurile pe fata . Tu si eu , universuri diferite ...
Vantul sufla pe alee , iar vremea mohorata mi se parea ca privirea-i de gheata , iar poate ar fi fost de dorit sa cada cativa fulgi de zapada , sau ... nu stiu ceva sa-i distraga atentia de la mine , pentru ca privirea lui insistenta chiar ma deranja .
Ziua se-ngemana cu noaptea si astfel discutia noastra a ramas intr-o umbra de tacere . Mi-am intors privirea spre casa mea aproape pustie si in suflet imi incoltea ideea nelinistitoare << Si totusi ce a vrut sa spuna ? >> . Iata cum o discutie de aproximativ zece minute se termina in ceata . Probabil erau firile noastre atat de diferite , nu permiteau sa ne cunoastem . Uite o zona de mister cand totul trebuia sa se clarifice , sub clar de luna linistea devenea apasatoare , intrebarile curgeau lant , iar apoi intinzandu-ma pe patul meu pufos si cald am uitat de tot .
A doua zi ma asteptam ca aceea discutie sa fie undeva uitata in negura istoriei , dar spre surprinderea mea . Acesta mi-a trimis colega de banca , pe Hinata , pana in panzele albe pentru a sta langa mine . Ora trecu destul de repede , nu ne vorbeam cateva priviri pierdute si in rest figuri serioase . In pauza ...
- Vai tu ce baiat rau , de ce nu dispare pur si simplu ? Nu , el trebuie sa ma streseze pe mine . le spun eu lui Tobi si Sasori nervoasa .
- Poate pentru ca vrea sa luati o nota buna la lucrare . Mai soune si tu ceva ! spune Sasorii aruncandu-i priviri speriate lui Tobi .
- Poate ca are dreptate , tu ce zici Sakura ?
- Cu mine vorbeai , Sasori ? Scuze doar ca ma termina cu acea privire rece , nervoasa . Parca prevad cum o sa fie la biblioteca . Eu o sa fiu asa speriata si el o sa fie mai mereu nervos si suparat pe mine . spun eu scuturandu-mi capul .
Pot spune ca deja vedeam scenarii si ca eram chiar speriata , dar ca deobicei un inger stie intodeauna ce sa spuna . Imicap imi rasuna doar : Fi tu insati ! si intrebarea care a urmat : << Bine , bine eu care ? >> . Daca stiu ceva despre mine e ca trec repede dintr-o extrema in alta pastrandu-mi aceasi tel in minte : Putere !
Avem ceva de invatat prin toate si de la toti si totusi ce sa inveti de la Gaara ? Nu stateam decat sa ma gandesc . Cum Doamne iarta-ma am nimerit tocmai eu cu el , adica din atata lume nu eram numai eu ? Ma scuturam ca o nebuna in fata ingerilor ca in fiecare dupamasa in care il vizitam pe Itachi . Nici nu mai realizam ma tavaleam , prosteam si terminam trenurand la gandul ca roscatul nu ma suporta , dupa care o luam de la capat . Asta pana cand Itachi m-a luat de mana si m-a tras in pratele sale puternice <<Oh , da . Mult mai bine >>.
- Relaxeaza-te Sakura , eu sunt aici . O sa merg , mergem cu tine , daca e nevoie . Asa-i ?
< < Cu siguranta ! >> Era asa bn acolo incat nici nu am sesizat ca doar eu il mai strangeam in brate lasandu-i pe toti sa ma priveasca cum visam cu ochi deschisi . Nu a durat mult pentru ca m-am trezit la realitate si am inceput sa rad .
Emotiile cresc odata cu apropierea zilei de maine . Inima pulsa si singurul lucru la care ma gandeam era Gaara . << Imi place cum suna Gaara . Ce m-as putea distra pe seama numelui lui si parca refuz . Ma cuprinde vinovatia , ma dure sufletul si ma gandesc la modul in care imi mangaia parul . Asa de tandru si parca inofensiv. Doresc sa fi durat mai mult . >> Gnadurile mi-au fost intrerupte de sunetul puernic al soneriei . M-am ridicat alene sa deschid pentru a contata cu surprindere ca cel care ma vizita era ...
- Itachi ?
- Bingo . Haide sa mancam ceva , spune el intrand in casa si tragandu-ma pana in bucatarie . Draga mea , nu prea ai mancat mai devreme si dupa aceea facm un spectacol ce zici . continua el cu un zambet pervers pe fata .
- Sa trecem peste mancare . spun eu urcandu-ma pe masa din bucatarie . Cu ce vrei sa incepem ?
<< Iata cum sfarsesc eu , defiecare data sa ma daruiesc lui Itachi . >>
lectura placuta
sper sa comentati si ca va place :*:*