09-02-2010, 11:10 PM
Dupa o asteptare lunga, un capitol lung...:))
Cap 5: Planul si eroul meu
Urmatoarele zile au exprimat exact ce mi-am dorit: schimbarea. Si pot spune ca penultima saptamana de scoala inainte de vacanta de Craciun a fost una care mi-a marcat viata cu o brutalitate excesiva alinata de o mangaiere suava. In acelasi timp planul meu a prins culoare. Acesta era unul foarte organizat si cuprindea doua parti: prima are legatura cu ce voi face si a doua este foarte simpla: trebuie sa-mi infrang teama si sa fiu eu insumi. Dar inainte sa intru cu capul inainte am decis sa vad cine mai aproba aceste idei. Asa ca miercuri am avut doua reprize de povestit si planuit cu Hinata si TenTen. Dupa scoala le-am invitat o ora la mine sa vorbim in liniste. Le-am povestit cu lux de amanunte tot ce se intamplase si tot ce aveam de gand. Nu voi putea uita niciodata reactia lor.
Flashback
Ma opresc din povestit si astept reactia lor. TenTen nu spunea nimic si statea nemiscata in mijlocul drumului in timp ce Hinata rosise la auzirea idei ca ar trebui sa vorbeasca cu Naruto. Inainte ca Hinata sa reuseasca sa murmure ceva printre buzele ei subtiri, TenTen m-a luat puternic in brate si m-a felicitat pentru decizia luata si a spus ca va fi mereu aici sa ma ajute daca voi avea nevoie. Atunci, Hinata a reusit sa imi spuna:
-Sakura, eu ma bucur nespus de ce se intampla intre tine si Sasuke. Si as vrea sa aud si o continuare cat mai fericita a povestii, dar nu cred ca sunt in stare sa te ajut cu Naruto. Eu voi fi doar o statuie pe care Naruto nu o va observa. Atunci, TenTen se intoarse catre Hinata si spuse:
-Vreau ca asta sa fie ultima data cand gandesti asa. Tu si Sakura aveti o sansa si acesta il implica pe Naruto. Cel care niciodata nu a reprosat ceva unei fete sau doar celor care merita, dar tu nu meriti. Si tocmai de asta trebuie sa continui. Macar voi doua sa fiti fericite.
-Esti imposibila! ii spun eu privind-o sarcastic.
-Ce e? N-am dreptate? Imi spuse acesta privindu-ma uimita.
-Ba da, dar doar pe jumatate. Tu ii spui Hinatei sa fie optimista si tu esti cea mai negativista pe moment. Chiar daca Naruto si Neji se deosebesc, au cateva asemanari. Si lafel ca Naruto, Neji nu are ce sa-ti reproseze. Daca vrei putem sa vorbim si cu el.
End of flasback
Nu o sa pot uita niciodata cat a putut sa ajute discutia de la mine si convorbirea interminabila din aceea seara de la telefon. Cred ca fiecare dintre noi a putut vedea in acel moment luminita de la capatul tunelului. Nu sunt sigura ce au simtit ele dar eu sincer m-am simtit mult mai curoajoasa. Mai imi aduc aminte ca ceva m-a demoralizat in aceea zi: faptul ca am mers din nou la Sasuke fara sa incepem sa purtam macar o discutie despre altceva decat prioritatea numarul unu: el sa ma ajute la invatat. Chair daca sufletul m-a ghidat sa nu incep inca sa vorbesc cu el, creierul meu a fost scutit de alte ore lungi de concentrare. Imi placea sa-l ascult, vocea lui era asa de linistitoare. Oricat de trista sau pierduta ma simteam vocea lui parea ca poate repara totul si ca poate sa faca din demon inger. Cel putin inima mea este deacord cu Ten Ten care m-a indemnat sa nu grabesc si continui foarte usor, fara graba si sa astept venirea lui Ayame.
Pentru Hinata cea mai reusita a fost ziua de joi. Mi-aduc aminte ca ma rugam de bruneta sa vina cu mine sa vorbim cu Naruto. Atunci, am simtit cum a prins forta si incredere in fortele proprii si a aprobat din cap in semn ca vine. Am luat-o rapid de mana si am fugit cu ea la Naruto, care statea la geam privind ninsoarea de afara care de cateva zile nu ne mai lasa in pace formand troiene imense de zapada. Pentru ca stiam ca Hinata nu va vorbi ea prima am inceput eu:
-Buna, Naruto! Cum merge?
-Buna! Ma plictissesc de moarte. Voi? spune Naruto tiunandu-si capul sprijinit intr-una din maini.
-Si noi p-aici, spun eu inca asteptand cuvintele Hinatei. Ne intrebam daca vrei sa facem o petrecere de Craciun, in oras cu cativa colegi? Noi mai invitam niste fete, tu poate mai inviti cativa baieti, ce zici?
-Cea mai buna idee! Cand? Spune Naruto aproape sarind de fericire.
-Pai ce zici de saptamana viitoare sambata?
-Pff, nu prea merge. Sambata, eu, Sasuke si Neji avem meci de handball .
-Atunci duminica, scornesc eu repede.
-Asa e perfect. Apropo nu vreti sa veniti si voi la meci?
-Am fii incantate, spune Hinata spre mirarea mea.
-La doisprezece jumate in fata scolii zece. Va astept eu la poarta si intram impreuna.
-Vom fii acolo, spune din nou bruneta.
Vazand ca Hinata a prins curaj, ma retrag spunand ca am niste treaba. Dupa acest episod care cred ca Hinata il va pretui vesnic, a urmat un val serios de plictiseala pana vineri dupa-amiaza. Pana atunci nu am mai facut aproape nimic. Totul la scoala era clar din cauza lui Sasuke, inca asteptam momentul potrivit sa vorbesc cu el asa ca numai serile la telefon cu Ayame si vorbitul cu prietenele mele la scoala ramasesera singurele mele pastilute de fericire.
Dar a trebuit sa vina si aceea zi de vineri, mai exact dupa-amiaza. Pana atunci l-am cunoscut pe tatal lui Sasuke, Akinari. Un barbat de vreo patruzeci de ani, cu parul brunet si ochii negri exact ca ai lui Sasuke, inalt, care purta mai mereu costum si un domn foarte amabil. De asemenea am avut ocazia sa o cunosc si pe bunica lui Sasuke, Hana. O femeie de vreo saizeci de ani cu fata pala ca o crema pe care timpul si-a spus cuvantul, parul alb era tuns destul de scurt, iar ochii albastrii ca infinitatea nesfarsita a cerului acompaniaza acel zambet minunat care impleteste pacea in jurul oricarui suflet.
Cand am ajuns acasa la Sasuke, pentru ca tatal acestuia era plecat, bunica lui ne-a rugat sa mergem sa cumparam cateva lucruri de la magazin, deoarece afara ningea si era destul de periculos pentru o persoana in varsta. Bineinteles ca am acceptat si am pornit spre magazin. Zapada ne scartaia sub cizme iar fulgii se agatau ca accesorii de hainele noastre. Mergeam in tacere, ca de obicei, afara auzinduse doar mersul masinilor pe strada plina de nameti. Dupa un drum care nu a durat mai mult de cincisprezece minute, am ajuns la un magazinul mare si aglomerat. Inauntru erau vreo cinci cozi pentru diferitele raioane si chiar daca vanzatoarele se grabeau pe cat posibil, aici aveam sa stam o groaza.
Ne-am asezat la o coada si dupa mai putin de zece minute telefonul meu a inceput sa sune. In magazin era prea mult zgomot ca sa pot vorbi, asa ca am iesit pe o usa din metal care parea sa fie intrarea prin spate, fara sa stiu daca Sasuke a vazut unde m-am dus. Am raspuns si am vazut ca era mama care mi-a zis ca ea si cu tata au plecat acum vreo zece minute in alt oras pentru niste afaceri si ca se intorc duminica pe la pranz. Nu am fost deloc deranjata de situatie decat in momentul in care am incheiat convorbirea. In fata mea la cativa metri distanta statea un grup de sapte baieti. Toti stateau sprijiniti de un bloc decorat in intregime cu graffiti, erau imbracati ca niste mafioti si ma priveau in asa fel incat pulsatiile inimii mele au accelerat foarte puternic. M-am uitat in spate si am vazut ca eram foarte departe de usa magazinului deoarece, atunci cand vorbesc la telefon si am loc sa ma plimb, merg inainte si ma uit la picioare fara sa-mi dau seama cat de departe pot ajunge. M-am intors si am pornit relativ repede catre magazin, dar atunci am auzit pasii unor oameni scartaind in spatele meu. Bataile inimii mele au accelerat, la fel si ritmul pasilor, dar a fost inutil deoarece acei mafioti au inceput sa alerge si m-au inconjurat formand un cerc in jurul meu. Am incercat sa ii dau laoparte ca sa pot fugi, dar unul dintre ei, care parea fi seful celorlalti, m-a apucat de brat si m-a trantit pe un morman de zapada. Am inceput sa ma zbat dar mainile mele erau tinute de ale lui, asa ca am inceput sa dau foarte tare din picioare. Mare greseala! Individul s-a pus peste mine si a scos un briceag. Atunci vocile tovarasilor lui, care radeau, au inceput sa sune din ce in ce mai incet, iar eu am crezut ca aici avea sa se termine frumusetea vietii. Mi-a descheiat geaca, hanoracul si apoi a tras puternic de camasa pe care o purtam, descheind-o si a inceput sa-mi sarute brutal sanii provocandu-mi scarba. Vroiam sa scap si ma zbateam din ce in ce mai tare, dar ceilalti mafioti imi tineau mainile si picioarele cufundate in zapada care forma acel troian. Am inceput sa plang cu lacrimi mari si amare si apoi sa tip. Respectivul care steatea peste mine, deranjat de strigatul meu, s-a retras de pe mine, mi-a scos blugul din cizma si mi-a facut o taietura adanca pe piciorul drept. Mi-am muscat buza si am inchis ochii in timp ce lacrimile continuau sa curga. Cand m-a vazut cu gura inchisa, violatorul a continuat sa-mi sarute gatul si sanii, la fel de violent provocandu-mi greata. In momentul ala, nu vroiam sa ma dau batuta asa ca am mai tipat inca o data doar ca mult mai tare. Respectivul nu si-a scos chipul dintre sanii mei, doar a ridicat briceagul deasupra fetei mele si m-a zgariat la intamplare. Am avut noroc ca a nimerit obrazul si nu ochiul, pentru ca, altfel as fii lesinat de durere. Lacrimile nu s-au oprit niciun minut sa curga pe chipul meu deja ud fleasca. Facusem tot ce mi-a stat in putere, iar atunci nu-mi ramasese decat sa incerc sa inchid ochii si probabil sa adorm pentru totdeauna. Dar acel mafiot m-a zgariat din nou pe mana mea acum goala. Eram inghetata si sarutata violent de un obsedat cu un briceag. Am inchis ochii sperand la un miracol. Ruga mea a fost ascultata si am reusit sa aud, in aceea stare de inconstienta partiala, vocea lui Sasuke.
L-am auzit cum le-a atras atentia indivizilor care s-au indepartat de mine, stiind ca nu mai am putere sa ma ridic. Toti au inaintat putin catre Sasuke. Nu stiu daca avea vreun plan, dar am incercat sa ma ridic desi era aproape imposibil. Sangeram si mi-era frig. Am tras toate hainele pe mine si am inceput sa ma misc usor in timp ce Sasuke si acea banda de mafioti isi aruncau priviri fulgeratoare. Acei indivizi au scos briceagurile si au inceput sa inainteze catre Sasuke in ritmuri de viteza diferite si rasfirati. Sasuke a inceput sa alerge catre ei, ocolindu-i pe fiecare in parte. Si chiar daca a reusit sa-i ocoleasca aproape perfect, seful a reusit sa-l zgarie destul de mult si adanc pe mana dreapta. Dar brunetul si-a continuat alergarea lafel de repede doar incruntandu-se din cauza ranii. A reusit sa ma ia in brate si sa fuga cu mine. A inceput sa alerge cu mine in bratele lui pe niste stradute intortocheate dintre blocuri si chiar daca la inceput acei violatori ne-au urmarit, dupa vreo zece minute in care Sasuke a alergat alert si intortocheat, a reusit sa scape de acei indivizi. Ne-am oprit in fata unui bloc si ne-am asezat pe o banca. Si chiar daca Sasuke gafaia de la alergarea tocmai facuta, a inceput sa ma ajute sa ma imbrac deoarece hainele stateau pe mine doar de forma, in acel moment. Eu am inceput sa-mi inchei nasturii ramasi de la camasa in timp ce el imi punea hanoracul. Am inchis puternic ochii atunci cand a ajuns la rana de pe mana, dar nu am spus nimic deoarece vroiam sa ajung cat mai repede intr-un loc sigur. Spre mirarea mea, Sasuke m-a vazut si a continuat sa-mi puna hanoracul mult mai atent. Dupa am tras si geaca pe mine si Sasuke m-a intrebat:
-Poti sa mergi?
-Cred, spun eu incercand sa fac cativa pasi dar ma dezechilibrez si ma pregatesc pentru o lovitura de pamant. Dar, inainte sa patesc ceva Sasuke ma prinde, ma ia in brate si pleaca spre casa.
Ranile ma dureau ingrozitor, eram absolut dezgustata de atingerile de acum ceva timp si nu cred ca eram constienta complet de ce se intampla. Dar atunci eram in bratele lui Sasuke. Ii puteam auzi bataile inimiii si puteam sa-i simt caldura corpului, parfumul lui deja imi invadase narile asa ca si datorita oboselii am adormit.
Incep sa clipesc incet si in fata ochilor imi apare albul imaculat. Mai clipesc putin si realizez ca privesc tavanul unei camere. Ma uit buimaca in jur si aflu ca sunt in camera lui Sasuke, in patul lui. Aveam camasa cu manecile suflecate, iar rana mea de pe mana era bandajata. Ma dau jos din pat si vad rana de la picior bandajata si in acelasi timp simt ceva pe obraz, un alt bandaj care acoperea rana de pe fata. Atunci pe usa intra Hana cu niste haine in brate si imi spune:
-Ma bucur ca te-ai trezit, Sakura. Sasuke a plecat din nou la magazin dar ti-a lasat hainele astea ca sa te schimbi dupa ce faci un dus. Dupa sa-mi dai camasa sa iti cos niste nasturi noi.
-Multumesc dar nu trebuie, ati facut deja destule pentru mine.
-Draga, ai acceptat sa ma ajuti si uite ce s-a intamplat, macar atat pot face.
Hana a plecat din camera, iar eu am luat hainele de pe noptiera si m-am indreptat spre baie. M-am dezbracat si am pasit pe marmura rece pana in cabina de dus. Am pornit apa calda care s-a lovit puternic, provocandu-mi fiori in tot corpul. M-am spalat cu gelul de dus a lui Sasuke si am mai stat cateva minute sub jetul de apa incercand sa spal acele amintiri cu acei mafioti nenorociti din mintea mea netulburata pana atunci. Dar toate lucrurile bune au si un sfarsit, asa ca am iesit si m-am imbracat cu ce imi lasase Sasuke, un tricou si o pereche de pantaloni trei sferturi. Am iesit din baie si am cautat in buzunarul de la blugi un pinc ca sa imi prind parul ud. In timp ce il prindeam, Hana a venit si mi-a luat camasa. Dupa m-am asezat in patul pufos al lui Sasuke privind in gol. Nu stiu cat timp a trecut sau ce am facut in tot acel timp, stiu doar ca Sasuke a venit si fara sa ma salute s-a asezat pe fotoliul de langa pat si a spus:
-Deci, ce s-a intamplat? Si eu am inceput sa-i spun totul cu fiecare amanunt vazand cum dintii lui au o tenta de incletare, iar sprancenele o tendinta de incruntare, dar mi-am continuat povestea fara sa stiu ce va urma.
-Si eu de ce nu am vazut ca te-ai zbatut? a spus el serios.
-Poate pentru ca ai venit mai tarziu. Eu nu am stiut ca ai venit decat atunci cand ti-am auzit vocea.
-Deci iti placea atat de tare ce facea ala incat nu mai iti pasa de altceva?
-Nu, nu mai puteam simti nimic din cauza durerii. Cum sa-mi placa ce facea ala? spun foarte uimita de parerea lui, aproape plangand.
-Atunci de ce nu te-am vazut zbatandu-te?
-De unde sa stiu eu eram aproape inconstienta?
-Din cauza placerii provocate probabil, continua el la fel de serios.
-Stii, daca nu ai fost acolo sa vezi mai bine, taci odata din gura. M-am zbatut pana am avut trei taieturi si hainele sfasiate de pe mine, cat vroiai sa mai continui? Nici nu mai puteam sa respir. Si sa stii ca nu ma intereeseaza ce crezi tu, mersi ca m-ai salvat si la revedere, spun eu plangand in hohote si strangandu-mi hainele de prin camera, in timp ce Sasuke statea cu capul in jos si nu mai zicea nimic.
Eram foarte suparata ca el gandeste asa, dar nu aveam sa ma contrazic cu el o vesnicie pe un subiect care rasuceste cutitul in rana doar pentru mine. Mi-am luat cizmele, geaca, hanoracul si restul lucrurilor in brate si cand am vrut sa ies pe usa am simtit prima data ceva divin, imbratisarea lui Sasuke. De la spate si-a incrucisat mainile putin mai jos de umerii mei tragandu-ma langa trupul sau. Ma tinea strans la piept, iar capul sau statea putin sprijinit pe umarul meu. Am stat asa cateva minute simtind numai fiori calzi in tot trupul si respiratia lui calda dupa care i-am auzit vocea:
-Imi pare rau...ca nu te-am crezut.
M-am intors cu fata spre el si am inceput sa plang cu lacrimi amare. Brunetul m-a luat in brate si m-a strans la piept. Plangeam in bratele lui descarcandu-ma de aceea zi oribila. Sasuke imi mangaia spatele si isi trecea mana prin parul meu soptindu-mi cuvinte linistitoare. Dupa ceva timp am resuit sa ma linistesc. Ochii mei, probabil rosii, s-au uitat in cei abisali ai brunetului si am murmurat:
-Te iert.
-Ar trebui sa te pui in pat sa te odihnesti putin, imi spuse brunetul cu vocea lui calda si linistitoare.
-Nu cred ca trebuie, dar deja brunetul m-a luat in brate, m-a pus in pat si m-a acoperit cu o plapuma calduroasa dupa care a iesit din camera. Eu am privit pret de cateva clipe usa, dupa care gandurile au inceput sa zboare in toate directiile provocandu-mi o stare de somnolenta. Ceea ce ma bucura in acel moment era ca Sasuke a reusit sa-mi alunge acele imagini dintre ganduri. Acum eu mai simteam doar caldura si parfumul brunetului, ceea ce m-a facut sa alunec intr-un somn adanc si odihnitor.
Sper ca acest capitol va aduna mai multe comentarii decat precedentul...
Cap 5: Planul si eroul meu
Urmatoarele zile au exprimat exact ce mi-am dorit: schimbarea. Si pot spune ca penultima saptamana de scoala inainte de vacanta de Craciun a fost una care mi-a marcat viata cu o brutalitate excesiva alinata de o mangaiere suava. In acelasi timp planul meu a prins culoare. Acesta era unul foarte organizat si cuprindea doua parti: prima are legatura cu ce voi face si a doua este foarte simpla: trebuie sa-mi infrang teama si sa fiu eu insumi. Dar inainte sa intru cu capul inainte am decis sa vad cine mai aproba aceste idei. Asa ca miercuri am avut doua reprize de povestit si planuit cu Hinata si TenTen. Dupa scoala le-am invitat o ora la mine sa vorbim in liniste. Le-am povestit cu lux de amanunte tot ce se intamplase si tot ce aveam de gand. Nu voi putea uita niciodata reactia lor.
Flashback
Ma opresc din povestit si astept reactia lor. TenTen nu spunea nimic si statea nemiscata in mijlocul drumului in timp ce Hinata rosise la auzirea idei ca ar trebui sa vorbeasca cu Naruto. Inainte ca Hinata sa reuseasca sa murmure ceva printre buzele ei subtiri, TenTen m-a luat puternic in brate si m-a felicitat pentru decizia luata si a spus ca va fi mereu aici sa ma ajute daca voi avea nevoie. Atunci, Hinata a reusit sa imi spuna:
-Sakura, eu ma bucur nespus de ce se intampla intre tine si Sasuke. Si as vrea sa aud si o continuare cat mai fericita a povestii, dar nu cred ca sunt in stare sa te ajut cu Naruto. Eu voi fi doar o statuie pe care Naruto nu o va observa. Atunci, TenTen se intoarse catre Hinata si spuse:
-Vreau ca asta sa fie ultima data cand gandesti asa. Tu si Sakura aveti o sansa si acesta il implica pe Naruto. Cel care niciodata nu a reprosat ceva unei fete sau doar celor care merita, dar tu nu meriti. Si tocmai de asta trebuie sa continui. Macar voi doua sa fiti fericite.
-Esti imposibila! ii spun eu privind-o sarcastic.
-Ce e? N-am dreptate? Imi spuse acesta privindu-ma uimita.
-Ba da, dar doar pe jumatate. Tu ii spui Hinatei sa fie optimista si tu esti cea mai negativista pe moment. Chiar daca Naruto si Neji se deosebesc, au cateva asemanari. Si lafel ca Naruto, Neji nu are ce sa-ti reproseze. Daca vrei putem sa vorbim si cu el.
End of flasback
Nu o sa pot uita niciodata cat a putut sa ajute discutia de la mine si convorbirea interminabila din aceea seara de la telefon. Cred ca fiecare dintre noi a putut vedea in acel moment luminita de la capatul tunelului. Nu sunt sigura ce au simtit ele dar eu sincer m-am simtit mult mai curoajoasa. Mai imi aduc aminte ca ceva m-a demoralizat in aceea zi: faptul ca am mers din nou la Sasuke fara sa incepem sa purtam macar o discutie despre altceva decat prioritatea numarul unu: el sa ma ajute la invatat. Chair daca sufletul m-a ghidat sa nu incep inca sa vorbesc cu el, creierul meu a fost scutit de alte ore lungi de concentrare. Imi placea sa-l ascult, vocea lui era asa de linistitoare. Oricat de trista sau pierduta ma simteam vocea lui parea ca poate repara totul si ca poate sa faca din demon inger. Cel putin inima mea este deacord cu Ten Ten care m-a indemnat sa nu grabesc si continui foarte usor, fara graba si sa astept venirea lui Ayame.
Pentru Hinata cea mai reusita a fost ziua de joi. Mi-aduc aminte ca ma rugam de bruneta sa vina cu mine sa vorbim cu Naruto. Atunci, am simtit cum a prins forta si incredere in fortele proprii si a aprobat din cap in semn ca vine. Am luat-o rapid de mana si am fugit cu ea la Naruto, care statea la geam privind ninsoarea de afara care de cateva zile nu ne mai lasa in pace formand troiene imense de zapada. Pentru ca stiam ca Hinata nu va vorbi ea prima am inceput eu:
-Buna, Naruto! Cum merge?
-Buna! Ma plictissesc de moarte. Voi? spune Naruto tiunandu-si capul sprijinit intr-una din maini.
-Si noi p-aici, spun eu inca asteptand cuvintele Hinatei. Ne intrebam daca vrei sa facem o petrecere de Craciun, in oras cu cativa colegi? Noi mai invitam niste fete, tu poate mai inviti cativa baieti, ce zici?
-Cea mai buna idee! Cand? Spune Naruto aproape sarind de fericire.
-Pai ce zici de saptamana viitoare sambata?
-Pff, nu prea merge. Sambata, eu, Sasuke si Neji avem meci de handball .
-Atunci duminica, scornesc eu repede.
-Asa e perfect. Apropo nu vreti sa veniti si voi la meci?
-Am fii incantate, spune Hinata spre mirarea mea.
-La doisprezece jumate in fata scolii zece. Va astept eu la poarta si intram impreuna.
-Vom fii acolo, spune din nou bruneta.
Vazand ca Hinata a prins curaj, ma retrag spunand ca am niste treaba. Dupa acest episod care cred ca Hinata il va pretui vesnic, a urmat un val serios de plictiseala pana vineri dupa-amiaza. Pana atunci nu am mai facut aproape nimic. Totul la scoala era clar din cauza lui Sasuke, inca asteptam momentul potrivit sa vorbesc cu el asa ca numai serile la telefon cu Ayame si vorbitul cu prietenele mele la scoala ramasesera singurele mele pastilute de fericire.
Dar a trebuit sa vina si aceea zi de vineri, mai exact dupa-amiaza. Pana atunci l-am cunoscut pe tatal lui Sasuke, Akinari. Un barbat de vreo patruzeci de ani, cu parul brunet si ochii negri exact ca ai lui Sasuke, inalt, care purta mai mereu costum si un domn foarte amabil. De asemenea am avut ocazia sa o cunosc si pe bunica lui Sasuke, Hana. O femeie de vreo saizeci de ani cu fata pala ca o crema pe care timpul si-a spus cuvantul, parul alb era tuns destul de scurt, iar ochii albastrii ca infinitatea nesfarsita a cerului acompaniaza acel zambet minunat care impleteste pacea in jurul oricarui suflet.
Cand am ajuns acasa la Sasuke, pentru ca tatal acestuia era plecat, bunica lui ne-a rugat sa mergem sa cumparam cateva lucruri de la magazin, deoarece afara ningea si era destul de periculos pentru o persoana in varsta. Bineinteles ca am acceptat si am pornit spre magazin. Zapada ne scartaia sub cizme iar fulgii se agatau ca accesorii de hainele noastre. Mergeam in tacere, ca de obicei, afara auzinduse doar mersul masinilor pe strada plina de nameti. Dupa un drum care nu a durat mai mult de cincisprezece minute, am ajuns la un magazinul mare si aglomerat. Inauntru erau vreo cinci cozi pentru diferitele raioane si chiar daca vanzatoarele se grabeau pe cat posibil, aici aveam sa stam o groaza.
Ne-am asezat la o coada si dupa mai putin de zece minute telefonul meu a inceput sa sune. In magazin era prea mult zgomot ca sa pot vorbi, asa ca am iesit pe o usa din metal care parea sa fie intrarea prin spate, fara sa stiu daca Sasuke a vazut unde m-am dus. Am raspuns si am vazut ca era mama care mi-a zis ca ea si cu tata au plecat acum vreo zece minute in alt oras pentru niste afaceri si ca se intorc duminica pe la pranz. Nu am fost deloc deranjata de situatie decat in momentul in care am incheiat convorbirea. In fata mea la cativa metri distanta statea un grup de sapte baieti. Toti stateau sprijiniti de un bloc decorat in intregime cu graffiti, erau imbracati ca niste mafioti si ma priveau in asa fel incat pulsatiile inimii mele au accelerat foarte puternic. M-am uitat in spate si am vazut ca eram foarte departe de usa magazinului deoarece, atunci cand vorbesc la telefon si am loc sa ma plimb, merg inainte si ma uit la picioare fara sa-mi dau seama cat de departe pot ajunge. M-am intors si am pornit relativ repede catre magazin, dar atunci am auzit pasii unor oameni scartaind in spatele meu. Bataile inimii mele au accelerat, la fel si ritmul pasilor, dar a fost inutil deoarece acei mafioti au inceput sa alerge si m-au inconjurat formand un cerc in jurul meu. Am incercat sa ii dau laoparte ca sa pot fugi, dar unul dintre ei, care parea fi seful celorlalti, m-a apucat de brat si m-a trantit pe un morman de zapada. Am inceput sa ma zbat dar mainile mele erau tinute de ale lui, asa ca am inceput sa dau foarte tare din picioare. Mare greseala! Individul s-a pus peste mine si a scos un briceag. Atunci vocile tovarasilor lui, care radeau, au inceput sa sune din ce in ce mai incet, iar eu am crezut ca aici avea sa se termine frumusetea vietii. Mi-a descheiat geaca, hanoracul si apoi a tras puternic de camasa pe care o purtam, descheind-o si a inceput sa-mi sarute brutal sanii provocandu-mi scarba. Vroiam sa scap si ma zbateam din ce in ce mai tare, dar ceilalti mafioti imi tineau mainile si picioarele cufundate in zapada care forma acel troian. Am inceput sa plang cu lacrimi mari si amare si apoi sa tip. Respectivul care steatea peste mine, deranjat de strigatul meu, s-a retras de pe mine, mi-a scos blugul din cizma si mi-a facut o taietura adanca pe piciorul drept. Mi-am muscat buza si am inchis ochii in timp ce lacrimile continuau sa curga. Cand m-a vazut cu gura inchisa, violatorul a continuat sa-mi sarute gatul si sanii, la fel de violent provocandu-mi greata. In momentul ala, nu vroiam sa ma dau batuta asa ca am mai tipat inca o data doar ca mult mai tare. Respectivul nu si-a scos chipul dintre sanii mei, doar a ridicat briceagul deasupra fetei mele si m-a zgariat la intamplare. Am avut noroc ca a nimerit obrazul si nu ochiul, pentru ca, altfel as fii lesinat de durere. Lacrimile nu s-au oprit niciun minut sa curga pe chipul meu deja ud fleasca. Facusem tot ce mi-a stat in putere, iar atunci nu-mi ramasese decat sa incerc sa inchid ochii si probabil sa adorm pentru totdeauna. Dar acel mafiot m-a zgariat din nou pe mana mea acum goala. Eram inghetata si sarutata violent de un obsedat cu un briceag. Am inchis ochii sperand la un miracol. Ruga mea a fost ascultata si am reusit sa aud, in aceea stare de inconstienta partiala, vocea lui Sasuke.
L-am auzit cum le-a atras atentia indivizilor care s-au indepartat de mine, stiind ca nu mai am putere sa ma ridic. Toti au inaintat putin catre Sasuke. Nu stiu daca avea vreun plan, dar am incercat sa ma ridic desi era aproape imposibil. Sangeram si mi-era frig. Am tras toate hainele pe mine si am inceput sa ma misc usor in timp ce Sasuke si acea banda de mafioti isi aruncau priviri fulgeratoare. Acei indivizi au scos briceagurile si au inceput sa inainteze catre Sasuke in ritmuri de viteza diferite si rasfirati. Sasuke a inceput sa alerge catre ei, ocolindu-i pe fiecare in parte. Si chiar daca a reusit sa-i ocoleasca aproape perfect, seful a reusit sa-l zgarie destul de mult si adanc pe mana dreapta. Dar brunetul si-a continuat alergarea lafel de repede doar incruntandu-se din cauza ranii. A reusit sa ma ia in brate si sa fuga cu mine. A inceput sa alerge cu mine in bratele lui pe niste stradute intortocheate dintre blocuri si chiar daca la inceput acei violatori ne-au urmarit, dupa vreo zece minute in care Sasuke a alergat alert si intortocheat, a reusit sa scape de acei indivizi. Ne-am oprit in fata unui bloc si ne-am asezat pe o banca. Si chiar daca Sasuke gafaia de la alergarea tocmai facuta, a inceput sa ma ajute sa ma imbrac deoarece hainele stateau pe mine doar de forma, in acel moment. Eu am inceput sa-mi inchei nasturii ramasi de la camasa in timp ce el imi punea hanoracul. Am inchis puternic ochii atunci cand a ajuns la rana de pe mana, dar nu am spus nimic deoarece vroiam sa ajung cat mai repede intr-un loc sigur. Spre mirarea mea, Sasuke m-a vazut si a continuat sa-mi puna hanoracul mult mai atent. Dupa am tras si geaca pe mine si Sasuke m-a intrebat:
-Poti sa mergi?
-Cred, spun eu incercand sa fac cativa pasi dar ma dezechilibrez si ma pregatesc pentru o lovitura de pamant. Dar, inainte sa patesc ceva Sasuke ma prinde, ma ia in brate si pleaca spre casa.
Ranile ma dureau ingrozitor, eram absolut dezgustata de atingerile de acum ceva timp si nu cred ca eram constienta complet de ce se intampla. Dar atunci eram in bratele lui Sasuke. Ii puteam auzi bataile inimiii si puteam sa-i simt caldura corpului, parfumul lui deja imi invadase narile asa ca si datorita oboselii am adormit.
Incep sa clipesc incet si in fata ochilor imi apare albul imaculat. Mai clipesc putin si realizez ca privesc tavanul unei camere. Ma uit buimaca in jur si aflu ca sunt in camera lui Sasuke, in patul lui. Aveam camasa cu manecile suflecate, iar rana mea de pe mana era bandajata. Ma dau jos din pat si vad rana de la picior bandajata si in acelasi timp simt ceva pe obraz, un alt bandaj care acoperea rana de pe fata. Atunci pe usa intra Hana cu niste haine in brate si imi spune:
-Ma bucur ca te-ai trezit, Sakura. Sasuke a plecat din nou la magazin dar ti-a lasat hainele astea ca sa te schimbi dupa ce faci un dus. Dupa sa-mi dai camasa sa iti cos niste nasturi noi.
-Multumesc dar nu trebuie, ati facut deja destule pentru mine.
-Draga, ai acceptat sa ma ajuti si uite ce s-a intamplat, macar atat pot face.
Hana a plecat din camera, iar eu am luat hainele de pe noptiera si m-am indreptat spre baie. M-am dezbracat si am pasit pe marmura rece pana in cabina de dus. Am pornit apa calda care s-a lovit puternic, provocandu-mi fiori in tot corpul. M-am spalat cu gelul de dus a lui Sasuke si am mai stat cateva minute sub jetul de apa incercand sa spal acele amintiri cu acei mafioti nenorociti din mintea mea netulburata pana atunci. Dar toate lucrurile bune au si un sfarsit, asa ca am iesit si m-am imbracat cu ce imi lasase Sasuke, un tricou si o pereche de pantaloni trei sferturi. Am iesit din baie si am cautat in buzunarul de la blugi un pinc ca sa imi prind parul ud. In timp ce il prindeam, Hana a venit si mi-a luat camasa. Dupa m-am asezat in patul pufos al lui Sasuke privind in gol. Nu stiu cat timp a trecut sau ce am facut in tot acel timp, stiu doar ca Sasuke a venit si fara sa ma salute s-a asezat pe fotoliul de langa pat si a spus:
-Deci, ce s-a intamplat? Si eu am inceput sa-i spun totul cu fiecare amanunt vazand cum dintii lui au o tenta de incletare, iar sprancenele o tendinta de incruntare, dar mi-am continuat povestea fara sa stiu ce va urma.
-Si eu de ce nu am vazut ca te-ai zbatut? a spus el serios.
-Poate pentru ca ai venit mai tarziu. Eu nu am stiut ca ai venit decat atunci cand ti-am auzit vocea.
-Deci iti placea atat de tare ce facea ala incat nu mai iti pasa de altceva?
-Nu, nu mai puteam simti nimic din cauza durerii. Cum sa-mi placa ce facea ala? spun foarte uimita de parerea lui, aproape plangand.
-Atunci de ce nu te-am vazut zbatandu-te?
-De unde sa stiu eu eram aproape inconstienta?
-Din cauza placerii provocate probabil, continua el la fel de serios.
-Stii, daca nu ai fost acolo sa vezi mai bine, taci odata din gura. M-am zbatut pana am avut trei taieturi si hainele sfasiate de pe mine, cat vroiai sa mai continui? Nici nu mai puteam sa respir. Si sa stii ca nu ma intereeseaza ce crezi tu, mersi ca m-ai salvat si la revedere, spun eu plangand in hohote si strangandu-mi hainele de prin camera, in timp ce Sasuke statea cu capul in jos si nu mai zicea nimic.
Eram foarte suparata ca el gandeste asa, dar nu aveam sa ma contrazic cu el o vesnicie pe un subiect care rasuceste cutitul in rana doar pentru mine. Mi-am luat cizmele, geaca, hanoracul si restul lucrurilor in brate si cand am vrut sa ies pe usa am simtit prima data ceva divin, imbratisarea lui Sasuke. De la spate si-a incrucisat mainile putin mai jos de umerii mei tragandu-ma langa trupul sau. Ma tinea strans la piept, iar capul sau statea putin sprijinit pe umarul meu. Am stat asa cateva minute simtind numai fiori calzi in tot trupul si respiratia lui calda dupa care i-am auzit vocea:
-Imi pare rau...ca nu te-am crezut.
M-am intors cu fata spre el si am inceput sa plang cu lacrimi amare. Brunetul m-a luat in brate si m-a strans la piept. Plangeam in bratele lui descarcandu-ma de aceea zi oribila. Sasuke imi mangaia spatele si isi trecea mana prin parul meu soptindu-mi cuvinte linistitoare. Dupa ceva timp am resuit sa ma linistesc. Ochii mei, probabil rosii, s-au uitat in cei abisali ai brunetului si am murmurat:
-Te iert.
-Ar trebui sa te pui in pat sa te odihnesti putin, imi spuse brunetul cu vocea lui calda si linistitoare.
-Nu cred ca trebuie, dar deja brunetul m-a luat in brate, m-a pus in pat si m-a acoperit cu o plapuma calduroasa dupa care a iesit din camera. Eu am privit pret de cateva clipe usa, dupa care gandurile au inceput sa zboare in toate directiile provocandu-mi o stare de somnolenta. Ceea ce ma bucura in acel moment era ca Sasuke a reusit sa-mi alunge acele imagini dintre ganduri. Acum eu mai simteam doar caldura si parfumul brunetului, ceea ce m-a facut sa alunec intr-un somn adanc si odihnitor.
Sper ca acest capitol va aduna mai multe comentarii decat precedentul...