29-11-2010, 11:50 AM
Am venit cu ULTIMUL capitol.
Cap16: Un glont putea face diferenta
Alb. Doar asta pot vedea. Tavanul camerei in care de ceva timp imi pierdeam vremea, secundele vietii care se scurgeau fara sa le dau atentie. Era o zi prea monotona ca sa-i dau atentie. Eram tinuta parca de lanturi dintr-un metal ruginit in intregime, intr-o camera fara culori, viata, frumusete, sentimente, oameni, lucruri... Fara nimic. Doar niste sunete difuze imi tineau corpul conectat cu exteriorul, pentru ca in momente ca acestea vroiam sa ma inchid cu totul in interiorul meu. Aceste sunete erau ale picaturilor de apa ce se loveau de universul in care traiam. Dupa ce se loveau puternic, alunecau lasand urmele lor cristaline peste intregul tinut. Cate un fulger lumina totul, chiar totul si tunetele ma faceau sa tresar din cand in cand, dupa ce isi faceau aparitia.
Eram singura, plictisita si lipsita de viata. Parintii mei erau din nou plecati, prietenii mei erau si ei disparuti prin alte locuri, iar dragul Sasuke era si el plecat de vineri si avea sa se intoarca in seara asta. Era o zi de sambata, in care deobicei radiam prin imprejurimi, dar acum ma simteam uitata, nefolositoare celor din jur care au atatea de facut, iar eu... doar as sta in drumul lor deja bine batatorit. Ma simteam goala pe dinauntru, nu suportam gandul ca existenta mea din fiecare minut nu apartine unui lucru important macar in viata unui singur om. Eram atat de ametita de acest sentiment, ma facea sa ma deconectez de ce ma inconjoara, sa ma inchid in mine, dar...
Ceva m-a facut sa revin la lumea in care fusesem lasata sa traiesc, am fost lasata in grija ei. Mai exact sunetul strident al telefonului m-a anuntat ca am primit un mesaj, Extrem de fericita ma uit de la cine e. Aflu incantata ca e de la Sasuke. Nici ca se putea mai bine, ajunsese acasa si venea la mine intr-o jumatate de ora. Atata rabdare puteam avea stiind ca in curand Sasuke va veni sa-mi fie alaturi si sa contez in sfarsit pentru cineva in aceasta zi. La cat de incantata am fost, m-am dus sa-mi aranjez putin parul si sa ma imbrac in ceva care sa se potriveasca cu starea mea de spirit. Dupa ce am terminat m-am asezat pe canapea, privind in gol, deja pierzandu-mi rabdarea, care ajunsese la limita limitelor. Aveam o nevoie nebuna de al saruta sau de a-l tine in brate, doar sa fie aproape, sa stiu ca e langa mine. Nevoia mea exasperata a fost mult mai mare atunci cand am auzit soneria. Nici nu m-am mai uitat prin vizor, stiind ca sigur este el. Am deschis usa intr-o viteza de luat in seama si cand am vrut sa-l iau in brate, am constatat cu stupoare ca in fata usii nu este brunetul meu.
M-am uitat lung la persoana din fata mea, inainte sa-i adresez idiotului cateva cuvinte care sa-l faca sa plece. Era cineva pe care uram sa-l vad, nu-i suportam caracterul, modul de a fi si cel mai presus nu suportam ca de doi ani se dadea la mine fara incetare, in cele mai deranjante moduri. Era Mitzuji, acel baiat din cauza caruia m-am certat atat de rau cu Sasuke. Cel care ma sarutase in aceea zi… Nici nu vroiam sa-mi aduc mainte acele momente pe care le dadusem uitarii de mult timp. Se uita la mine ca un prost si nu spunea nimic, nervoasa ca imi strica buna dispozitie spun :
-Ce dracu’ vrei ? Nu vezi ca am treaba ? Hai pleaca !
Nu a spus nimic, doar ca m-a luat posesiv de gat si m-a trantit de peretele holului in care stateam. Mana lui era rece si uda, dar nu era un pericol, nu eram speriata chiar deloc pentru ca puterea mea era mult mai mare in comparatie cu a lui, puteam oricand sa scap de el. Singurul lucru care ma ingrijora era ca devenea din ce in ce mai indraznet. Dar cuvintele care au urmat din partea lui au inceput sa ma sperie imediat ce am auzit cum le rosteste :
-Asculta rozalio, eu m-am saturat de limba ta acra si de atitudinea asta ! M-ai dat laoparte ca pe o carpa si am jurat ca daca nu te pot avea, atunci nu voi lasa pe nimeni sa te aiba, sunt posesorul tau si eu aleg ce se intampla cu tine. Eu i-am pus pe tipii aia sa te violeze in iarna, dar te-a salvat superman. Apoi am incercat sa te despart de el, dar tot v-ati impacat, acum sunt chiar nervos, nu ma face sa ma gandesc la altceva pentru tine.
Desi speriata am vrut sa scap de el, asa ca am vrut sa-l lovesc cu piciorul acolo unde stiu ca doare cel mai tare. Spre uimirea mea, a reusit sa se fereasca la fix, dar am reusit totusi sa-l lovesc in burta. Nu a avut insa niciun efect, doar si-a inclestat dintii foarte putin, iar stransoarea lui a devenit mai puternica… Atunci mi se facuse frica. Mi-a desfacut picioarele cu genunchiul si si-a apropiat gura de a mea si deoarece nu vroiam niciodata sa mai am deaface cu un sarut fortat, am inceput sa ma zbat din toate incheieturile, adunandu-mi toata forta. Vazand ca nu-mi convine deloc, m-a aruncat cativa metri in fata. Daca ar fi avut mai multa forta, as fi avut un contact serios cu podeaua. Eram destul de speriata acum, ma gandeam ce mi-ar putea face cu noul lui tupeu, cu noua atitudine si cu planuri diabolice pe care mi le putea pregati. Speram ca va veni un inger sa ma salveze, sa opreasca timpul ca sa pot fugi, cat mai departe de acel baiat, acel demon care ce ii macelarea sufletul si care avea o noua tinta, pe mine. Dar ingerii nu vin decat atunci cand esti jos de tot, pamantul e rece, puterile iti sunt secatuite, inima e goala si fara putere… Acesta nu era cazul meu, puteam sa lupt, puteam sa continui, puteam sa scap de acest obsedat.
Dar, inima mi se opreste cand vad ca scoate din geaca, un inger cazut din cer, un pistol si il indreapta spre mine spunand :
-Ti-am zis : ori a mea, ori a nimanui ! apoi rase malefic precum un crimnal.
Inima mi se oprise, ingerul nu avea timp sa ajunga la mine… Mai aveam putin si cadeam jos, atat de jos incat nu o voi mai putea lua niciodata de la capat, atat de jos incat nu stiu daca voi supravietui. Inima alerga in mine si instinctiv am ridicat mainile, incercand sa ma balbai printre lacrimi sa ma lase sa traiesc. Eram atat de uimita si infricosata de noul Mitzuji, nu mai era el, acum era un demon … Lacrimile imi ardeau chipul, corpul tremura si inima mai avea putin si ceda. Asteptam ca glontul sa iasa, totul sa se spulbere si sa pot avea grja de Sasuke de acolo de sus, pentru ca pamantul este un loc rece, greu, plin de obstacole. Abea te poti salva pe tine, incercand sa-i aperi pe cei dragi. Vreau ca totul sa se termine ACUM ! Si atunci aud zgomtul armei, glontul fusese eliberat, facandu-ma sa cad in genunchi, cu lacrimile siroaie si sa aud vocea demonului ce statea in fata mea ranjind :
-Poate ca de data asta m-am indurat de tine, dar nu-ti face iluzii, vreau sa te mai chinui pana cand voi decide ca viata ta nu mai imi foloseste.
Fusesem iertata de demon si asta mi-a eliberat mintea si sufletul in acelasi timp. Moartea trecuse pe langa mine, glontul trecuse pe langa mine oprindu-se in perete. Am fost crutata, pentru ce? Sa fiu torturata pana va vrea sa ma omoare? Ce i-am facut? Atat de obsedat era? Am inceput sa tip, eram prea incarcata, iar corpul incepuse sa inghete. Sudoarea fruntii si lacrimile de pe obraji se uscau in bataia vantului ce intra pe usa ce ramasese deschisa in urma criminalului. Tremuram cu imaginea lui in minte, simplul gand la acel pistol, la glontul din perete ma facea sa plang mai tare. Niciodata nu mai vazusem moartea ca acum. Niciodata nu ma confruntasem cu nicio forma a mortii. Aceasta zi nu o voi uita, e ziua in care moartea m-a crutat. Cred ca niciodata nu voi mai fi ca inainte, voi trai cu frica de acest om, cel putin in acele momente tremuram si lacrimile nu-si gaseau momentul in care sa se opreasca, curgeau fara voia mea... Eram o bomba care era pe cale sa explodeze.
Atunci pe usa a intrat cineva. Nu am auzit cine, dar primul lucru pe care am simtit ca trebuie sa-l fac, a fost sa-mi strang mai tare genunchii la piept si sa-mi duc privirea in jos, inchizand ochii de frica. Nu stiam daca este Mitzuji sau altcineva. Dar atunci aud o voce calma:
-Sakura?
Din fericire era Sasuke. Mi-am ridicat privirea si m-am uitat atat de adanc in ochii lui care erau disperati. Nu stia ce patisem. Iar eu nici nu aveam puterea sa ma ridic de pe podeaua rece. Brunetul, mult mai calm in astfel de situatii, a inchis usa si a venit langa mine cu o patura. Eram uda de la lacrimi si picaturile de ploaie in care criminalul ma chinuise. Sasuke, care era foarte confuz, m-a intrebat daca sunt bine. Eu nu am avut puterea decat sa plang si sa-l tin in brate. Imi soptea cuvinte linistitoare, dintre care eu auzeam doar:
-Spune-mi ce s-a intamplat! Te rog, lasa-ma sa te ajut!
Vazand ca nu e nicio cale sa scoata de la mine vreun cuvant, m-a rugat sa ne asezam pe canapea. Apoi s-a dus la bucatarie sa-mi faca un ceai cald, nu inainte sa-mi aduca un prosop. Calmul sau si cuvintele m-au facut sa-mi dau seama ca nu sunt singura. Parintii mei, prietenii si in special el ma vor ajuta sa continui, sa scap de acel criminal, mai ales ca politia l-ar putea prinde usor, pentru ca pana la urma era un elev de liceu care inca statea in casa parinteasca. Nu avea alt loc unde sa stea fara sa trezeasca suspiciuni. Aceste ganduri ma imbarbatasera si tocmai atunci Sasuke venea cu cana de ceai. Mi-a dat-o si am luat o inghititura zdravana ca sa ma incalzesc si ca sa-mi pot umezi gatul. Atunci vad mana brunetului cum se intreapta spre gaura din perete. De acolo a reusit sa scoata glontul la care s-a uitat indelung, ca mai apoi sa ma intrebe aproape disperat:
-Sakura, spune-mi cine a fost aici!
-Mitzuji! A vrut sa ma violeze, am spus aproape soptit.
-Cand?
-Inainte sa vi tu. Dupa ce a incercat sa ma violeze, m-am impotrivit si a scos pistolul, spun eu cu ceva mai mult glas.
-Ai patit ceva?
-Nu, sunt bine. A spus ca ma cruta, dar numai ca sa ma mai chinuie pana cand va decide el ca trebuie sa mor, am spus inghitind in sec.
-Putea sa te omoare! Sakura, ce ai facut? Puteai sa mori! spuse brunetul foarte nervos.
-Stiu! Nu trebuie sa tipi! Si de ce insinuezi ca a fost vina mea?
-Nu tip! Tu esti cea care inca putin si din cauza tupeului ajungeai moarta!
-Sasuke, ce tot spui? il intreb mirata, nu intelegeam de ce ma acuza.
-Spun ca nu trebuia sa te impotrivesti, tu nu te-ai gandit la consecinte?
-Vorbim despre Mitzuji, acel iepuras obsedat! Si in plus, nu tu erai cel care spunea ca de ce nu ma impotrivesc?
-Cand am zis o astfel de prostie? spunea el plin de sine tipand.
-Cand era sa fiu violata, desteptule! Atunci a fost tot mana lui, el i-a angajat pe tipii aia! El a incercat sa ma desparta de tine! El! Nu mai tipa la mine! Crezi ca mie nu mi-a fost frica sa fiu la un pas de moarte? Asa crezi? Atunci inseamna ca-ti lipseste o doaga! Pleaca! Nu vreau sa te vad!
Dupa ce am spus asta, am simtit un nou glont. L-am auzit la fel de tare ca pe cel real, doar ca acesta m-a lovit, drept in inima. Nu intelegeam de ce Sasuke era asa rau, asa plin de sine, crezand ca eu sunt vinovata. Nu aveam de unde sa stiu ca micul obsedat va deveni un criminal. Nu aveam, de unde sa stiu ca asa va reactiona, iar el nu intelegea asta. Nu intelegea prin ce trec, asa ca am intrat in camera mea si am trantit usa. Am inceput sa plang. Cel caruia ma daruisem si cel in care aveam nespusa incredere si pe care il iubeam neconditionat vroia sa ma faca sa-l urasc? Ce era cu el? Ce se intramplase? Parea ca nu mai e el de cand vazuse glontul. Lumina din ochi i se schimbase, expresia fetei de asemenea, probabil si in interior ceva se intamplase, ceva ii orbise gandirea. Dar nu mai vroiam sa aud si nici nu mai puteam sa imi aud gandurile din cauza lacrimilor si din cauza suspinelor. Am stat asa putin timp, ca mai apoi sa aud usa. Nu puteam sa vad persoana, pentru ca eram in pat, cu spatele spre usa, dar banuiam ca e Sasuke. Asa ca mi-am oprit gandurile si am incercat sa opresc suspinele, asteptand sa vad ce va face. Inima imi spunea ca ii pare rau. Am avut curajul sa ma intorc si sa-l privesc in ochi. Disperarea dinautrul verdelui de smarald al ochilor mei se putea citi usor, nu trebuia sa ma cunosti ca sa-ti dai seama ca eram pe marginea prapastiei.
S-a apropiat sfios de pat si s-a pus la nivelul acestuia. Mi-am coborat privirea in acelasi timp cu trupul sau si cateva lacrimi au inceput sa alunece pe chipul meu inghetat. Mana lui s-a apropiat usor de obrazul meu si a incercat sa-mi opeasca lacrima. Mana lui era calda, chiar fierbinte in comparatie cu chipul meu, asa ca mi-am pus mana peste a lui incercand sa mi-o incalzesc. Mi-a zambit, iar asta ma facea sa cred ca e bucuros ca era acolo sa ma incalzeasca. Dar totusi inca nu spusese nimic, dar:
-Sakura, esti bine? Ma intreba cu jumatate de voce.
-Nu, i-am raspuns sec.
-Imi pare rau! Chiar sunt prost! Cum sa iti spun ca nu trebuia sa te impotrivesti! Daca nu te impotriveai poate de viola si dupa cine stie ce idei ii mai veneau. Nu m-as fi asteptat la asta de la Mitzuji si probabil nici tu. Imi pare rau ca te-am acuzat pe degeaba. Tu esti victima aici si ai nevoie de cineva sa fie alaturi de tine, iar eu mi-am dorit din totdeauna sa fiu alaturi de tine si sa te sprijin si sa te ajut, asa ca te rog, ma lasi sa-ti fiu alaturi in continuare?
-Cum sa nu te las, prostutule? Te iert! Sunt sigura ca nu ai vrut sa spui lucrurile alea.
-Chiar nu am vrut si...
-Shh... Gata, am zis ca te iert.
Nu a mai zis nimic. Doar mi-a atins usor obrazul si mi-a sarutat usor fruntea. Acum, ma simteam in siguranta. Mi-a adus si un ceai, un alt prosop, o patura mai calduroasa si un calmant. Apoi s-a asezat langa mine in pat si m-a tinut delicat in brate, mi-a mai soptit de cateva ori ca-i pare rau si am hotarat sa mergem la politie a doua zi. M-a tinut in brate atat de protector, imi saruta tampla, pielea gatului, fruntea si din cand in cand buzele. Ne-am uitat la un film si stiu ca inainte sa adorm, l-am auzit spunandu-mi:
-Voi avea mereu grija de tine, voi fi mereu de partea ta si te voi sprijini. Voi fi mereu alaturi de tine!
-Te iubesc…
-Si eu, mai mult decat iti poti vreodata imagina…
Si apoi am adormit in bratele sale. De atunci m-a ajutat mereu sa trec peste toate. Mituji a fost cercetat si prins. Se pare ca era singurul din oras care comandase gloante ca acela sin peretele meu si se pare ca avea mai mult de 25 de ani si parintii lui erau niste oameni platiti. Niciodata nu vom stii care era planul sau adevarat si complet. Important este ca a ajuns la inchisoare si va mai sta acolo mult timp. Ne-a pacalit pe toti, in special pe mine. Dar pana la urma a trebuit sa-l dau uitarii. In prezent eu sunt la facultatea de drept, iar Sasuke la cea de arhitectura. Avem un mic apartament impreuna si probabil ne vom continua viata impreuna. Nu stiu ce se va intampla, dar acum stiu ca il iubesc si ca ma iubeste si asta e tot ce conteaza. Mai tarziu vom vedea…
Acesta este sfarsitul fic-ului. Stiu ca este putin aiurea ca s-a terminat fix acum, dar sincer nu puteam sa-i gasesc un sfarsit mai bun decat acesta. Asa am simtit ca trebuie sa fac. Astept pareri, chiar foarte multe, avand in vedere ca acesta este sfarsitul.
Cap16: Un glont putea face diferenta
Alb. Doar asta pot vedea. Tavanul camerei in care de ceva timp imi pierdeam vremea, secundele vietii care se scurgeau fara sa le dau atentie. Era o zi prea monotona ca sa-i dau atentie. Eram tinuta parca de lanturi dintr-un metal ruginit in intregime, intr-o camera fara culori, viata, frumusete, sentimente, oameni, lucruri... Fara nimic. Doar niste sunete difuze imi tineau corpul conectat cu exteriorul, pentru ca in momente ca acestea vroiam sa ma inchid cu totul in interiorul meu. Aceste sunete erau ale picaturilor de apa ce se loveau de universul in care traiam. Dupa ce se loveau puternic, alunecau lasand urmele lor cristaline peste intregul tinut. Cate un fulger lumina totul, chiar totul si tunetele ma faceau sa tresar din cand in cand, dupa ce isi faceau aparitia.
Eram singura, plictisita si lipsita de viata. Parintii mei erau din nou plecati, prietenii mei erau si ei disparuti prin alte locuri, iar dragul Sasuke era si el plecat de vineri si avea sa se intoarca in seara asta. Era o zi de sambata, in care deobicei radiam prin imprejurimi, dar acum ma simteam uitata, nefolositoare celor din jur care au atatea de facut, iar eu... doar as sta in drumul lor deja bine batatorit. Ma simteam goala pe dinauntru, nu suportam gandul ca existenta mea din fiecare minut nu apartine unui lucru important macar in viata unui singur om. Eram atat de ametita de acest sentiment, ma facea sa ma deconectez de ce ma inconjoara, sa ma inchid in mine, dar...
Ceva m-a facut sa revin la lumea in care fusesem lasata sa traiesc, am fost lasata in grija ei. Mai exact sunetul strident al telefonului m-a anuntat ca am primit un mesaj, Extrem de fericita ma uit de la cine e. Aflu incantata ca e de la Sasuke. Nici ca se putea mai bine, ajunsese acasa si venea la mine intr-o jumatate de ora. Atata rabdare puteam avea stiind ca in curand Sasuke va veni sa-mi fie alaturi si sa contez in sfarsit pentru cineva in aceasta zi. La cat de incantata am fost, m-am dus sa-mi aranjez putin parul si sa ma imbrac in ceva care sa se potriveasca cu starea mea de spirit. Dupa ce am terminat m-am asezat pe canapea, privind in gol, deja pierzandu-mi rabdarea, care ajunsese la limita limitelor. Aveam o nevoie nebuna de al saruta sau de a-l tine in brate, doar sa fie aproape, sa stiu ca e langa mine. Nevoia mea exasperata a fost mult mai mare atunci cand am auzit soneria. Nici nu m-am mai uitat prin vizor, stiind ca sigur este el. Am deschis usa intr-o viteza de luat in seama si cand am vrut sa-l iau in brate, am constatat cu stupoare ca in fata usii nu este brunetul meu.
M-am uitat lung la persoana din fata mea, inainte sa-i adresez idiotului cateva cuvinte care sa-l faca sa plece. Era cineva pe care uram sa-l vad, nu-i suportam caracterul, modul de a fi si cel mai presus nu suportam ca de doi ani se dadea la mine fara incetare, in cele mai deranjante moduri. Era Mitzuji, acel baiat din cauza caruia m-am certat atat de rau cu Sasuke. Cel care ma sarutase in aceea zi… Nici nu vroiam sa-mi aduc mainte acele momente pe care le dadusem uitarii de mult timp. Se uita la mine ca un prost si nu spunea nimic, nervoasa ca imi strica buna dispozitie spun :
-Ce dracu’ vrei ? Nu vezi ca am treaba ? Hai pleaca !
Nu a spus nimic, doar ca m-a luat posesiv de gat si m-a trantit de peretele holului in care stateam. Mana lui era rece si uda, dar nu era un pericol, nu eram speriata chiar deloc pentru ca puterea mea era mult mai mare in comparatie cu a lui, puteam oricand sa scap de el. Singurul lucru care ma ingrijora era ca devenea din ce in ce mai indraznet. Dar cuvintele care au urmat din partea lui au inceput sa ma sperie imediat ce am auzit cum le rosteste :
-Asculta rozalio, eu m-am saturat de limba ta acra si de atitudinea asta ! M-ai dat laoparte ca pe o carpa si am jurat ca daca nu te pot avea, atunci nu voi lasa pe nimeni sa te aiba, sunt posesorul tau si eu aleg ce se intampla cu tine. Eu i-am pus pe tipii aia sa te violeze in iarna, dar te-a salvat superman. Apoi am incercat sa te despart de el, dar tot v-ati impacat, acum sunt chiar nervos, nu ma face sa ma gandesc la altceva pentru tine.
Desi speriata am vrut sa scap de el, asa ca am vrut sa-l lovesc cu piciorul acolo unde stiu ca doare cel mai tare. Spre uimirea mea, a reusit sa se fereasca la fix, dar am reusit totusi sa-l lovesc in burta. Nu a avut insa niciun efect, doar si-a inclestat dintii foarte putin, iar stransoarea lui a devenit mai puternica… Atunci mi se facuse frica. Mi-a desfacut picioarele cu genunchiul si si-a apropiat gura de a mea si deoarece nu vroiam niciodata sa mai am deaface cu un sarut fortat, am inceput sa ma zbat din toate incheieturile, adunandu-mi toata forta. Vazand ca nu-mi convine deloc, m-a aruncat cativa metri in fata. Daca ar fi avut mai multa forta, as fi avut un contact serios cu podeaua. Eram destul de speriata acum, ma gandeam ce mi-ar putea face cu noul lui tupeu, cu noua atitudine si cu planuri diabolice pe care mi le putea pregati. Speram ca va veni un inger sa ma salveze, sa opreasca timpul ca sa pot fugi, cat mai departe de acel baiat, acel demon care ce ii macelarea sufletul si care avea o noua tinta, pe mine. Dar ingerii nu vin decat atunci cand esti jos de tot, pamantul e rece, puterile iti sunt secatuite, inima e goala si fara putere… Acesta nu era cazul meu, puteam sa lupt, puteam sa continui, puteam sa scap de acest obsedat.
Dar, inima mi se opreste cand vad ca scoate din geaca, un inger cazut din cer, un pistol si il indreapta spre mine spunand :
-Ti-am zis : ori a mea, ori a nimanui ! apoi rase malefic precum un crimnal.
Inima mi se oprise, ingerul nu avea timp sa ajunga la mine… Mai aveam putin si cadeam jos, atat de jos incat nu o voi mai putea lua niciodata de la capat, atat de jos incat nu stiu daca voi supravietui. Inima alerga in mine si instinctiv am ridicat mainile, incercand sa ma balbai printre lacrimi sa ma lase sa traiesc. Eram atat de uimita si infricosata de noul Mitzuji, nu mai era el, acum era un demon … Lacrimile imi ardeau chipul, corpul tremura si inima mai avea putin si ceda. Asteptam ca glontul sa iasa, totul sa se spulbere si sa pot avea grja de Sasuke de acolo de sus, pentru ca pamantul este un loc rece, greu, plin de obstacole. Abea te poti salva pe tine, incercand sa-i aperi pe cei dragi. Vreau ca totul sa se termine ACUM ! Si atunci aud zgomtul armei, glontul fusese eliberat, facandu-ma sa cad in genunchi, cu lacrimile siroaie si sa aud vocea demonului ce statea in fata mea ranjind :
-Poate ca de data asta m-am indurat de tine, dar nu-ti face iluzii, vreau sa te mai chinui pana cand voi decide ca viata ta nu mai imi foloseste.
Fusesem iertata de demon si asta mi-a eliberat mintea si sufletul in acelasi timp. Moartea trecuse pe langa mine, glontul trecuse pe langa mine oprindu-se in perete. Am fost crutata, pentru ce? Sa fiu torturata pana va vrea sa ma omoare? Ce i-am facut? Atat de obsedat era? Am inceput sa tip, eram prea incarcata, iar corpul incepuse sa inghete. Sudoarea fruntii si lacrimile de pe obraji se uscau in bataia vantului ce intra pe usa ce ramasese deschisa in urma criminalului. Tremuram cu imaginea lui in minte, simplul gand la acel pistol, la glontul din perete ma facea sa plang mai tare. Niciodata nu mai vazusem moartea ca acum. Niciodata nu ma confruntasem cu nicio forma a mortii. Aceasta zi nu o voi uita, e ziua in care moartea m-a crutat. Cred ca niciodata nu voi mai fi ca inainte, voi trai cu frica de acest om, cel putin in acele momente tremuram si lacrimile nu-si gaseau momentul in care sa se opreasca, curgeau fara voia mea... Eram o bomba care era pe cale sa explodeze.
Atunci pe usa a intrat cineva. Nu am auzit cine, dar primul lucru pe care am simtit ca trebuie sa-l fac, a fost sa-mi strang mai tare genunchii la piept si sa-mi duc privirea in jos, inchizand ochii de frica. Nu stiam daca este Mitzuji sau altcineva. Dar atunci aud o voce calma:
-Sakura?
Din fericire era Sasuke. Mi-am ridicat privirea si m-am uitat atat de adanc in ochii lui care erau disperati. Nu stia ce patisem. Iar eu nici nu aveam puterea sa ma ridic de pe podeaua rece. Brunetul, mult mai calm in astfel de situatii, a inchis usa si a venit langa mine cu o patura. Eram uda de la lacrimi si picaturile de ploaie in care criminalul ma chinuise. Sasuke, care era foarte confuz, m-a intrebat daca sunt bine. Eu nu am avut puterea decat sa plang si sa-l tin in brate. Imi soptea cuvinte linistitoare, dintre care eu auzeam doar:
-Spune-mi ce s-a intamplat! Te rog, lasa-ma sa te ajut!
Vazand ca nu e nicio cale sa scoata de la mine vreun cuvant, m-a rugat sa ne asezam pe canapea. Apoi s-a dus la bucatarie sa-mi faca un ceai cald, nu inainte sa-mi aduca un prosop. Calmul sau si cuvintele m-au facut sa-mi dau seama ca nu sunt singura. Parintii mei, prietenii si in special el ma vor ajuta sa continui, sa scap de acel criminal, mai ales ca politia l-ar putea prinde usor, pentru ca pana la urma era un elev de liceu care inca statea in casa parinteasca. Nu avea alt loc unde sa stea fara sa trezeasca suspiciuni. Aceste ganduri ma imbarbatasera si tocmai atunci Sasuke venea cu cana de ceai. Mi-a dat-o si am luat o inghititura zdravana ca sa ma incalzesc si ca sa-mi pot umezi gatul. Atunci vad mana brunetului cum se intreapta spre gaura din perete. De acolo a reusit sa scoata glontul la care s-a uitat indelung, ca mai apoi sa ma intrebe aproape disperat:
-Sakura, spune-mi cine a fost aici!
-Mitzuji! A vrut sa ma violeze, am spus aproape soptit.
-Cand?
-Inainte sa vi tu. Dupa ce a incercat sa ma violeze, m-am impotrivit si a scos pistolul, spun eu cu ceva mai mult glas.
-Ai patit ceva?
-Nu, sunt bine. A spus ca ma cruta, dar numai ca sa ma mai chinuie pana cand va decide el ca trebuie sa mor, am spus inghitind in sec.
-Putea sa te omoare! Sakura, ce ai facut? Puteai sa mori! spuse brunetul foarte nervos.
-Stiu! Nu trebuie sa tipi! Si de ce insinuezi ca a fost vina mea?
-Nu tip! Tu esti cea care inca putin si din cauza tupeului ajungeai moarta!
-Sasuke, ce tot spui? il intreb mirata, nu intelegeam de ce ma acuza.
-Spun ca nu trebuia sa te impotrivesti, tu nu te-ai gandit la consecinte?
-Vorbim despre Mitzuji, acel iepuras obsedat! Si in plus, nu tu erai cel care spunea ca de ce nu ma impotrivesc?
-Cand am zis o astfel de prostie? spunea el plin de sine tipand.
-Cand era sa fiu violata, desteptule! Atunci a fost tot mana lui, el i-a angajat pe tipii aia! El a incercat sa ma desparta de tine! El! Nu mai tipa la mine! Crezi ca mie nu mi-a fost frica sa fiu la un pas de moarte? Asa crezi? Atunci inseamna ca-ti lipseste o doaga! Pleaca! Nu vreau sa te vad!
Dupa ce am spus asta, am simtit un nou glont. L-am auzit la fel de tare ca pe cel real, doar ca acesta m-a lovit, drept in inima. Nu intelegeam de ce Sasuke era asa rau, asa plin de sine, crezand ca eu sunt vinovata. Nu aveam de unde sa stiu ca micul obsedat va deveni un criminal. Nu aveam, de unde sa stiu ca asa va reactiona, iar el nu intelegea asta. Nu intelegea prin ce trec, asa ca am intrat in camera mea si am trantit usa. Am inceput sa plang. Cel caruia ma daruisem si cel in care aveam nespusa incredere si pe care il iubeam neconditionat vroia sa ma faca sa-l urasc? Ce era cu el? Ce se intramplase? Parea ca nu mai e el de cand vazuse glontul. Lumina din ochi i se schimbase, expresia fetei de asemenea, probabil si in interior ceva se intamplase, ceva ii orbise gandirea. Dar nu mai vroiam sa aud si nici nu mai puteam sa imi aud gandurile din cauza lacrimilor si din cauza suspinelor. Am stat asa putin timp, ca mai apoi sa aud usa. Nu puteam sa vad persoana, pentru ca eram in pat, cu spatele spre usa, dar banuiam ca e Sasuke. Asa ca mi-am oprit gandurile si am incercat sa opresc suspinele, asteptand sa vad ce va face. Inima imi spunea ca ii pare rau. Am avut curajul sa ma intorc si sa-l privesc in ochi. Disperarea dinautrul verdelui de smarald al ochilor mei se putea citi usor, nu trebuia sa ma cunosti ca sa-ti dai seama ca eram pe marginea prapastiei.
S-a apropiat sfios de pat si s-a pus la nivelul acestuia. Mi-am coborat privirea in acelasi timp cu trupul sau si cateva lacrimi au inceput sa alunece pe chipul meu inghetat. Mana lui s-a apropiat usor de obrazul meu si a incercat sa-mi opeasca lacrima. Mana lui era calda, chiar fierbinte in comparatie cu chipul meu, asa ca mi-am pus mana peste a lui incercand sa mi-o incalzesc. Mi-a zambit, iar asta ma facea sa cred ca e bucuros ca era acolo sa ma incalzeasca. Dar totusi inca nu spusese nimic, dar:
-Sakura, esti bine? Ma intreba cu jumatate de voce.
-Nu, i-am raspuns sec.
-Imi pare rau! Chiar sunt prost! Cum sa iti spun ca nu trebuia sa te impotrivesti! Daca nu te impotriveai poate de viola si dupa cine stie ce idei ii mai veneau. Nu m-as fi asteptat la asta de la Mitzuji si probabil nici tu. Imi pare rau ca te-am acuzat pe degeaba. Tu esti victima aici si ai nevoie de cineva sa fie alaturi de tine, iar eu mi-am dorit din totdeauna sa fiu alaturi de tine si sa te sprijin si sa te ajut, asa ca te rog, ma lasi sa-ti fiu alaturi in continuare?
-Cum sa nu te las, prostutule? Te iert! Sunt sigura ca nu ai vrut sa spui lucrurile alea.
-Chiar nu am vrut si...
-Shh... Gata, am zis ca te iert.
Nu a mai zis nimic. Doar mi-a atins usor obrazul si mi-a sarutat usor fruntea. Acum, ma simteam in siguranta. Mi-a adus si un ceai, un alt prosop, o patura mai calduroasa si un calmant. Apoi s-a asezat langa mine in pat si m-a tinut delicat in brate, mi-a mai soptit de cateva ori ca-i pare rau si am hotarat sa mergem la politie a doua zi. M-a tinut in brate atat de protector, imi saruta tampla, pielea gatului, fruntea si din cand in cand buzele. Ne-am uitat la un film si stiu ca inainte sa adorm, l-am auzit spunandu-mi:
-Voi avea mereu grija de tine, voi fi mereu de partea ta si te voi sprijini. Voi fi mereu alaturi de tine!
-Te iubesc…
-Si eu, mai mult decat iti poti vreodata imagina…
Si apoi am adormit in bratele sale. De atunci m-a ajutat mereu sa trec peste toate. Mituji a fost cercetat si prins. Se pare ca era singurul din oras care comandase gloante ca acela sin peretele meu si se pare ca avea mai mult de 25 de ani si parintii lui erau niste oameni platiti. Niciodata nu vom stii care era planul sau adevarat si complet. Important este ca a ajuns la inchisoare si va mai sta acolo mult timp. Ne-a pacalit pe toti, in special pe mine. Dar pana la urma a trebuit sa-l dau uitarii. In prezent eu sunt la facultatea de drept, iar Sasuke la cea de arhitectura. Avem un mic apartament impreuna si probabil ne vom continua viata impreuna. Nu stiu ce se va intampla, dar acum stiu ca il iubesc si ca ma iubeste si asta e tot ce conteaza. Mai tarziu vom vedea…
Acesta este sfarsitul fic-ului. Stiu ca este putin aiurea ca s-a terminat fix acum, dar sincer nu puteam sa-i gasesc un sfarsit mai bun decat acesta. Asa am simtit ca trebuie sa fac. Astept pareri, chiar foarte multe, avand in vedere ca acesta este sfarsitul.