Asa m-am schimbat

[Vir]

Imi pare rau ca am intarziat asa mult, dar chiar nu am avut timp mai deloc si in plus vroiam sa postez si doua capitole...Oricum sper sa va placa...

Cap 7: O vacanta grozava

Soarele a inceput sa rasara sfios luminand imprejurimile. Inaintand pe bolta cereasca, incetul cu incetul ajunge si la fereastra mea revarsandu-si razele pe chipul meu obosit. Lumina blanda de rasarit a fost indeajuns sa ma deranjeze si sa ma intorc cu spatele spre fereastra. Desi aveam de gand sa ma mai odihnesc o vreme, m-am uitat alene la ceas. Era sa cad din pat cand am observat ca m-am trezit la timp ca sa pot ajunge la meci. M-am ridicat in sezut pe patul pufos si in gand mi-a aparut chipul zambind al prietenei mele. O lacrima mi s-a scurs pe obraz aducandu-mi aminte ca aceasta s-a stins. Nu voi uita niciodata momentul in care a venit in cartier si am devenit prietene, imi va fii foarte dor de ea. Apoi, in gand imi aparu chipul lui Sasuke. Acel chip plin de liniste si seriozitate, acel chip m-a facut sa-mi sterg lacrimile si sa continui ziua cu capul inainte. M-am indreptat spre baie si mi-am facut siesta de dimineata dupa care mi-am tarat picioarele spre dulap ca sa-mi aleg o tinuta. Am luat obluza mov cu modele gri si negre, un hanorac gri cu modele roz si negre, o pereche de jeansi negri la la care am asortat o bentita neagra, niste cercei de argint si un lantisor cu pandantiv stea de argint. Alegerea mea a fost mai neagra ca de obicei, totusi murise o prietena buna. Dupa ce mananc cate ceva, ma incalt, imi iau geaca si ies pe usa spre scoala zece. Afara era frig si la fel de multa zapada, care imprastia o atmosera racoritoare de Craciun. Dar eu aveam gandurile oriunde in afara realitatii. Eram purtata de valuri de tristete, melancolie, fericire si iubire. Cu fiecare pas facut pe plapuma imaculata gandurile imi zburau din ce in ce mai departe. Ajung cu picioarele pe pamant cand vad poarta scolii zece. Ma opresc sfioasa si imi astept prietenele si colegul. Ma gandeam daca sa le spun de Ayame, desi nu era o idee asa buna, mai bine le spuneam dupa meci si petrecerea de Craciun. Cand am luat hotararea si-au facut aparitia si cei trei si am pornit spre sala. Cand am intrat am observat o sala mare cu un teren pe masura. La capete erau portile, iar in lateral se aflau doua randuri de banci. Pana la inceperea meciului mai era ceva timp asa ca ne-am asezat oriunde am vrut, deoarece nu era mai nimeni. Dupa ce ne-am facut comode si am mai vorbit cateva minute, meciul era pe punctul de a incepe.
Cele doua echipe erau gata sa inceapa. Sasuke era centru, Naruto era inter dreapta, Neji era inter stanga, iar pe celelate pozitii mai erau niste baieti de a Xa pe care ii cunosteam doar din vedere. In cealata echipa nu vedeam o posibila amenintare, credeam ca baietii vor castiga usor. Meciul incepe, echipa lui Sasuke pleaca in atac si cu ocazia asta brunetul da un gol de toata frumusetea la care nu am putut sa ma abtin sa nu ii fac galerie alaturi de ceilalti spectatori. La fel ca si TenTen si Hinata eram foarte incantata, zambeam si urmaream jocul cu atentie. De cand meciul incepuse, scorul era in favoarea echipei brunetului cu majoriatatea golurilor marcate de Sasuke, Naruto si Neji. Pentru ca brunetul statea in fata, el coordona mai toate miscarile, ma uitam atat de atent incat puteam simti fiecare gest si gand al brunetului. Erau foarte priceputi, iar prima repriza a aratat asta, pentru ca s-a terminat douazeci si sase la nouasprezece pentru liceul nostru. Toti s-au asezat pe banci diferite odihninduse. Naruto ne cauta cu privirea pana cand ne-a vazut si ne-a zambind facandu-ne cu mana. In rest, Neji si Sasuke erau prea concentrati si nu au aruncat privirea dupa cine saluta Naruto. Am privit ciudat dar am inteles situatia fara sa comentez.
Arbitrul fluiera, iar cea dea doua repriza incepe. Totul era din nou in favoarea baietilor nostri. Golurile si jocul curgeau intr-un ritm alert. La un moment dat scorul devine egal, iar Sasuke se pregatea sa dea un gol. In acel moment vad cum un jucator il trage de umar si mana, iar brunetul cade serios pe pamant, izbindu-se puternic de acesta. Toata sala amuteste, iar eu privesc uimita scena care mi se derula in fata ochilor. Astept nerabdatoare ca brunetul sa se ridice dar nimic. Arbitrul deja il scotea pe acel individ de pe teren, dar Sasuke tot nu se ridica. Atunci sar de pe banca si urlu cu putere:
-Sasuke, ridica-te! Nu-l poti lasa pe asta sa distruga totul. Te rog ridica-te, stiu ca poti sa continui!
Atunci, usor dar sigur, brunetul se ridica. Printre suvitele negre asemanatoare cu penele gratiosului graur se zaresc ochii lui Sasuke in care se oglindea dorinta de a castiga. Un zambet imi acapareaza fata in timp ce jocul continua. Echipa liceului nostru primeste lovitura libera. Sasuke arunca la poarta si marcheaza. Atunci, eu impreuna cu ceilalti din sala aclamam bucurosi. Dupa alte cateva zeci de minute de joc, baietii castiga cu cincizeci si doi la patruzeci si sapte. Dupa ce primesc bucurosi vestea ca au castigat si ca vor reprezenta judetul se indreapta cu totii spre vestiar. TenTen si Hianta aveau niste treaba asa ca au plecat grabite, iar eu am ramas uitandu-ma cum sala se goleste incetul cu incetul. Apoi intepenesc in fata usii de la vestiar, asteptand parca ceva ce nici macar eu nu stiam cu exactitate.
Usile de la vestiar se deschid, iar de acolo ies aproape toti baietii cu exceptia unuia, cu exceptia lui Sasuke. Dupa ce i-am urmarit pe baieti cum ies din sala, am aruncat o privire prin vestiar. Sasuke era acolo si isi inchidea ghiozdanul. Isi ridica privirea intersectand-o cu a mea. Ne privim cateva clipe dupa care brunetul trece pe langa mine cu nepasare. Privirea mea ajunge in pamant, chiar credeam ca macar imi va multumi. Ma gandeam daca mai are rost sa cred putinele cuvinte pe care mi le rostise pana cand simt o rasuflare calda in apropierea urechii si aud doar un glas:
-Multumesc! imi spuse Sasuke incolacindu-si bratele pe langa trupul meu apoi atingand suav cu buzele pielea gatului meu sfarsind cu chipul in parul meu.
Ramanem asa cateva clipe in care imi dau seama cat de mult imi place sa-l simt langa mine, sa-i numar bataile inimii si sa-i dezmierd parul ravasit. Acele clipe in care ma tine in brate sunt magice si ma tin departe de lumea reala. Ma inchid intr-un univers nou unde totul se rezuma la noi si unde nu exista altceva decat sufletele noastre. Simt cum parasesc acel univers imediat ce bratele lui se indeparteaza de trupul meu. Ma mai priveste o data tinandu-mi chipul in palmele sale dupa care pleaca fara sa mai imi sopteasca macar un sunet. Raman intre vis si realitate pana cand imi dau seama ca trebuie sa plec acasa.
Dar ce sa fac, cine sa mai fiu cand eu nici macar nu stiu daca el tine la mine. Daca acest raspuns nimeni nu vrea sa mi-l dea, nu-l voi cere. Singurul lucru dupa care tanjesc este sa-l simt din ce in ce mai apropae de mine, sa-l simt mereu si sa ne pierdem timpul impreuna in acel univers gol in care suntem doar noi. Visele imi sunt naruite toata ziua, in care nu am mai facut nimic decat sa sper sa-l intalnesc pana la petrecere. Atunci imi dau seama ca nu am mai planificat nimic cu petrecerea asa ca insfac telefonul si il sun pe Naruto sa stabilim ce si cum. Sper sa iasa destul de bine. Chiar daca nu o sa fim toti macar sa ne distram. Asa mi-am pierdut eu ziua, stand, rasfoind, privind, ascultand diverse reviste, programe si melodii invartind telefonul si gandindu-ma cat de ciudate au devenit simplele zile de weekend. Am stat si m-am gandit in special la universul unde doar el si cu mine mai existam. Unde il simt din ce in ce mai aproape si unde ma simt insfarsit iubita. Am visat sa pasesc din nou pe acel univers pana am adormit cu el in minte.
A doua zi, m-am trezit destul de tarziu in jurul pranzului si cu o ora inainte de petrecerea de Craciun. Acolo vom fii toti: eu, Hinata, TenTen, Temari, Naruto, Neji, Shikamaru, Gaara si ar fii putut veni si Ayame. Dar ce ma face sa-mi sterg rapid lacrimile care erau aproape de a cadea liber pe chipul deja intristat era ca Sasuke va fii acolo sa reinvie universul in care as dori sa traiesc pentru eternitate. Ma gandeam cum ma voi distra, cat de bine va fii si cine stie cate alte lucruri minunate se mai pot intampla. M-am pregatit si am iesit pe usa cu ritmul distractiei in sange. Inima imi dansa de bucurie si pulsa fericire in fiecare minut.
Cand am ajuns la pizzeria la care aveam sa ne intalnim am ramas surprinsa si simteam cum bucuria paleste in timp ce tristetea isi face loc si se inghesuie in sufletul meu. Am vazut-o pe Ino la masa alaturi de prietenii mei. Mai nimeni de la masa nu radea, nici macar un zambet nu le lumina fata. Doar Ino statea si tot isi flutura parul in timp ce gura ei nu se oprea din trancanit. Puteam pune pariu ca vorbeste de cate concursurii de frumusete a castigat, bineinteles ca fara sa aduca in vorba ca mama ei a platit sume mari pentru acest lucru. Pun pariu ca vorbea si despre parul, ochii si corpul ei care dupa parerea tuturor prietenilor parintilor ei erau perfecte. Se vedea dupa ochii aproape inchisi ai prietenilor mei si dupa faptul ca isi sprijineau capul pe maini ca isi doreau sa nu fii venit. In acel moment, Naruto m-a vazut si m-a chemat langa ei. Se vedea ca s-a luminat si ca e bucuros ca poate voi scapa de trancanitoarea aceea. Am oftat si m-am asezat pe banca de la masa la care stateam si vedeam cum ochii blondei rasfatate imi arunca fulgere, puteam sa pun din nou un pariu pentru ca eram sigura ca ea nu vroia sa fur atentia celorlalti. Stiind ca nu ii va conveni m-am apucat sa-mi salut prietenii si sa le aduc aminte ca vacanta a venit si am pomenit si ceva de o partida de sanius.
Au inceput incetul cu incetul sa se lumineze si apoi am si comandat ceva, credeam ca nu va fii asa rau pana la urma. Si in plus, devenea din ce in ce mai bine, Sasuke sosise. Ce e drept, cu jumatate de ora intarziere, dar mi-am spus ca mai bine mai tarziu decat niciodata. Pentru ca nimeni nu vroai sa stea langa Ino, banca pe care statea ea si din pacate si eu era singura care mai avea un loc liber. De aceea Sasuke a fost nevoit sa se aseze langa mine. Nu am zis nimic ca sa nu dau nimic de banuit, doar TenTen si Hinata s-au uitat pe ascuns la mine parca spunandu-mi din priviri ca soarta tine cu mine. Dar nu s-a intamplat mai nimic pana la un moment dat. Tocmai ne adusese pizza si tot vorbeam noi acolo despre diverse si radeam si bineinteles ca vorbeam despre lucruri de care Ino nu mai auzise pana atunci. Si pentru ca nu mai putea sa fiarba in suc propriu a spus:
-Hei, Sakura, noua chiar nu ne plac glumele tale nesarate si ce tot trancanesti tu acolo.
-Oh, Ino imi pare rau, dar chiar vroiam sa acopar discutiile despre falsa ta frumusete pe care nimeni nu o recunoaste, spun pline de rautate.
-Cine te crezi sa spui ca nimeni nu afirma asta?
-Cine ma cred? Unul dintre oamenii normali care chiar vad ca tu esti enervanta.
-Dar toti prietenii parintilor mei spun ca sunt frumoasa, talentata, draguta, respectuasa…
-Da, da, am inteles ca ei mint atat doar ca sa fie protezatii parintilor tai, care arunca prea multi bani numai sa nu ti se rupa tie o unghie, spun raspicat intrerupand-o pe blonda care avea sa spuna o lista lunga daca nu interveneam.
- Sa stii ca daca te mai porti asa cu o persoana asa importanta ca mine, parintii mei vor avea grija sa te pedepseasca.
-Parintii tai nu au voie sa se atinga nici cu un deget de mine, nu tu si nici ei nu sunt cele mai importante persoane din lume, spun deja obosita de toate insultele blondei.
-Asculta aici, copila idioata ce esti, spune Ino in timp ce eu imi dadeam ochii peste cap si vroiam sa o intrerup din nou pentru ca deja intrecea totul.
Dar cand sa deschid gura si sa o inchid pe a blondei simt mana calda a cuiva, mana lui Sasuke. Acesta ma luase delicat de mana si isi intoarce privirea spre mine. Am amutit rapid, iar blonda si-a continuat discursul de insulte. Nu am mai auzit-o bine, ci singurul lucru care il mai simteam era mana lui Sasuke infasurata in jurul mainii mele si privirea lui calda care ma determina sa tac si sa inghit in sec. Inainte cu cateva secunde ca prietenii mei sa intervina Sasuke spuse:
-Daca vrei sa vezi o copila idioata alearga la o oglinda si uite-te. Hai du-te odata, oglinda aia asteapta pe cineva urat ca tine ca sa o sparga.
Ino amutise la propriu si se uita la Sasuke uimita si devaztata. Cateva secunde s-a mai holbat la privirea lui Sasuke care arunca mai mult ca sigur fulgere. Apoi s-a intors si a fugit din pizzerie. Am inceput toti sa radem, in afara de Sasuke care a schitat doar un zambet si mi-a dat drumul la mana. Imediat ce Ino a plecat, am inceput sa ne distram de minune. Am vorbit, am ras atat de mult si ne-am jucat si niste jocuri apoi ne-am mai plimbat pe afara. Cativa s-au batut cu bulgari, iar dupa multe ore de distractie ne-am indreptat spre casa. Bineinteles ca eu am mers de una singura, uda fleasca si cu zambetul pe buze. Si ce stiu este ca dupa ce am ajuns mi-am facut un dus, am luat o gustare si m-am trantit in pat cu telecomanda in mana pana cand am adormit de oboseala cu amintirile acelei zile frumoase si cu atingerea lui Sasuke imprimata pe mana.

Cap 8: Scoala nu putea sa inceapa mai bine

Dupa petrecerea de Craciun nu m-am mai intalnit absolut cu nimeni. Am plecat cu familia la bunici, unde am decis sa ne petrecem Craciunul. De acolo am trimis mesaje prietenilor mei carora le-am spus vestea care m-a zguduit in intregime, moartea lui Ayame. Chair daca nu vroiam sa le stric vacanta, mai bine aflau de la mine pentru ca asa era cel mai bine. Eu stiam mai bine decat altii cum trebuia sa le spun. Dar nu stiu de ce m-am chinuit sa gasesc cuvintele potrivite cand nu conta cum o spui pentru ca dupa sigur vei simti aceiasi durere ingrozitoare care te macina pe dinauntru pana reusesti sa o anihilezi cu singurul sentiment mai puternic si mai exploziv decat tristetea, cu dragostea.
Apoi a venit Craciunul si am fost foarte bine dispusa. Am fost impreuna cu parintii la bunici. Am ajutat-o pe mama si pe bunica, m-am plimbat prin sat cu tata si bunicul si m-am distrat cu prietenii mei de acolo. Dar chiar daca fiecare zi era mai distractiva decat cealalta si imi doream din ce in ce mai mult sa dureze o eternitate, stiam ca urmatoarea zi ma apropie de sfarsitul vacantei. Si pana la urma a trebuit sa oftez si sa accept ca si vacanta de Craciun s-a terminat.
Si in prima zi de scoala de dupa vacanta nu aveam nici macar o farama de bucurie ca ma duc la scoala. Dar am incercat prin rasputeri sa-mi ridic moralul spunandu-mi ca ma voi reintalni cu prietenele mele si ca ii voi vedea privirea lui Sasuke si cate nu-mi spuneam sa ma bine dispun. Dar doar gandul trebuia sa zboare la Sasuke si eram din nou pe picioare. Bucuria scadea si crestea intruna si in mintea mea era o zapaceala desavarsita. Dar a trebuit sa ma linistesc pentru ca mergeam la scoala, nu la o petrecere. Si pana la urma, cu toata nebunia din jur, am ajuns si la scoala. Am vorbit putin despre Ayame, privind in pamant si simtindu-i din nou lipsa, dar a fost de ajuns ca TenTen sa deschida larg bratele ca sa ne cuprinda pe mine si Hinata intr-o imbratisare care ne-a readus aminte ca viata merge mai departe, iar noi trebuie sa o urmam. In rest nu s-a mai intamplat nimic spectaculos. Si chiar daca ma mai uitam la Sasuke acesta nu schita nimic, chiar daca stiam mai mult ca sigur ca m-a vazut. Am oftat dupa fiecare privire care o aruncam in zbor dupa tintuirea privirii lui de abis, dar nu faceam decat sa o arunc in necunoscut si sa o las sa rataceasca pentru eternitate.
Si tot asa, cu priviri pierdute si povestiri din vacanta au trecut orele mai mult decat usoare pana la ora de dirigentie. Nu a trecut mult timp dupa sunetul clopotelului ca dirigintele nostru a intrat in clasa. Parul sau era ciufulit si saten, ochii caprui ne priveau la fel ca in fiecare zi, purta aceleasi haine simple in culori sterse si ne zambea destul de vizibil, asta insemna ca aveam sa primim o veste buna. Mai ales ca noi nu primeam multe vesti rele si rareori eram certati, la mijloc fiind un motiv intemeiat. Nu eram cei mai cuminti, ascultatori si silitori elevi dar barbatul ce ne era diriginte nu avea mai mult si nici mai putin de douazeci si opt de ani. Si pentru ca nu era foarte departe de tinerete si varsta de liceean, ne intelegea pentru ca amintirile din liceu inca mai erau destul de proaspete, iar tineretea si lipsa de o experienta adevarata la catedra nu il faceau un profesor mai nepriceput, din contra era unul dintre preferatii clasei noastre. Ne asteapta sa tacem si spune:
-Inainte sa va aratati bucuria si sa o faceti auzita in toata scoala, asteptati sa termin tot ce am de spus. In toate scolile colinda un program nou despre o situatie in care sa va descurcati singuri. Este vorba de o excurisie pe care o ve-ti face in niste echipe. Vom face echipele astazi, prin tragere la sorti. Fiecare va primi un sofer si o masina de sase persoane. Ve-ti merge intr-un loc ales de mine din tara si ca sa imi demonstrati ca ati fost acolo trebuie sa imi aduceti poze, suveniruri si asa mai departe si sper ca nu trebuie sa va spun ca acestea trebuie sa fie decente. Si sa nu uit ca soferul va asculta de voi, daca ii spuneti sa mearga pe un drum gresit, dumnealui pe acolo va duce fara sa va spuna nimic, iar la sfarsit imi zice tot ce ati gresit. Restul detaliilor sunt scrise pe fisa cu reguli, iar echipa care aduce cele mai multe dovezi si care s-a descurcat cel mai bine castiga la nivel de clasa.
Imediat ce a inceput sa ne imparta regulamentul am inceput aproape toti sa chicotim de fericire. Si toti ne rugam sa intram cu cine vrem noi in echipa. Eu vroiam cu Hinata si TenTen, dar nici cu una dintre ele era posibil sa nu intru. In timp ce sefa clasei cu dirigintele pregateau tragerea la sorti eu mai citeam regulamentul, iar din cate am vazut chiar trebuia sa ne descucam singuri. Aveam voie cu orice aparat de fotografiat si filmat, transportul si jumatate din cazare erau platite de organizatori, iar cu mancarea si obictivele turistice trebuia sa ne descurcam singuri. De asemenea trebuia sa vizitam si niste locuri si obiective indicate de profesor. Avea sa fie o excursie costisitoare si distractiva. Si cred ca cel mai interesant era ca soferul primea bani de la organizatori ca sa se poata caza in acelasi hotel cu noi sau in unul din apropiere si ca sa plateasca masa. Nu realizez ca tragerea la sorti a inceput decat atunci cand imi aud numele:
-Sakura…Naruto…Sasuke si Hinata, spuse tare si clar dirigintele in timp ce sefa clasei nota numele noastre pe o agenda.
M-am uitat fericita la Hinata care rosise destul de puternic in obraji, apoi amandoua ne uitam cu parere de rau la TenTen care nu era cu noi. Sentimentul de suparare ne trece imediat ce auzim ca TenTen e cu Neji in echipa. Satena rosise usor in timp ce eu mai aveam putin si pufneam in ras. Dupa ce am terminat si cu echipele, am mai discutat despre regulament ca de exemplu cat vom sta si cand vom pleca. Si am aflat ca pana saptama viitoare aveam timp sa ne facem bagajele. Timpul dedicat excursiei era de o saptamana si puteam pleca si ne intorceam cand vroiam noi. Eram de capul nostru. Nefiind singura care a observat ca avem prea multa libertate, cineva a intrebat de ce s-a organizat asa ceva daca unii, nu neaparat din clasa noastra, nu se pot descurca. Atunci dirigintee ne-a spus ca se alege doar o singura clasa dintr-o scoala intreaga, de obicei cea mai cuminte. Asta explica de ce am primit asa multi bani. Dupa alte intrebari si raspunsuri am plecat acasa.
Urmatoarea saptamana am avut niste ore foarte usoare si niste teme foarte scurte, probabil ca sa avem timp sa aranjam totul. Am tot vorbit cu Naruto, Hinata si Sasuke despre cati bani ne trebuie, gustari, aparate foto, harti ale oraselor, ora la care sa plecam si alte detalii. Toata saptamana la mine in camera a stat o valiza si un ghiozdanel din care am tot scos si bagat lucruri, iar pe biroul meu a stat o lista de pe care am tot sters si adaugat lucruri. Parintii mi-au tot dat sfaturi, mi-au mai spus si niste locuri frumoase pe care le puteam vizita pe langa cele pe care le-am primit pentru ca aveam voie sa adaugam orice ne-ar placea si noua si profesorilor nostrii. In fiecare zi mai luam o hotarare, mai ne razgandeam, mai uitam vreun detaliu si iar ne intorceam de unde am plecat. Dar dupa multe planuri, detalii, liste si asa mai departe a sosit ziua de luni. Ne-am hotarat sa plecam la ora sapte din fata scolii. Cand am ajuns acolo soferul cu masina cu tot ne astepta. Am inghesuit bagajele in portbagaj si ne-am asezat cum planuisem. Hinata si Naruto stateau in spate si mai aranjau cateva lucruri, eu stateam la mijloc cu harta in mana si ii raspundeam lui Sasuke la intrebari. Brunetul statea langa sofer si ii spunea tot ce vrea sa faca, cu ce viteza sa mearga, era atent la semnele de circulatie si tot restul. Trebuia sa ajungem in partea cealalta a tarii si asta nu era foarte usor. Ne gandisem ca ar fii bine daca ne ducem direct la destinatie si cand ne intoarcem mai facem cate un popas in diferite orase. Am plecat la sapte jumatate si nu ne-am oprit decat de doua ori ca sa luam o gustare.
Pe la sase jumatate mai aveam vreo doua ore si ajungeam la destinatie. Sasuke nu ma mai intrebase de nici un oras de ceva vreme, iar oboseala incepea sa-si spuna cuvantul. Genele aproape erau impletite inchizand o poarta vopsita cu smoala care ma impiedica sa vad, Corpul se dezechilibra usor lasandu-ma sa cad si sa ma izbesc de suprafata moale a scaunelor de culoarea cerului brazdat de norii aducatori de furtuni zgomotoase si umede. Mainile nu mai tineau harta asa de bine aproape lasand-o sa pluteasca pana va cadea sub vreun scaun, fara sa poata scapa. Si usor, usor am adormit, gandurile fiind purtate in lumea fara vise.

Imi simt corpul intins pe o suprafata moale si imi trec usor mana peste aceasta. Era usor aspra asemenea scaunelor din masina cu care mergeam inainte sa cad prada somnului. Inainte ca ochii mei sa se deschida complet si sa ma dezmeticesc cu totul, simt o zguduitura care ma trezeste instantaneu. Atunci realizez ca doua brate puternice ma tineau strans langa un trup cald si protector care respira ritmat lasand-o sa patrunda pe langa gatul meu facandu-ma sa simt fiori patrunzatori in intreg corpul. Parfumul imbatator semana izbitor cu cel al lui Sasuke asa ca intorc usor capul, cat sa vad ca Sasuke era acea persoana misterioasa. Chipul sau nevinovat si linistit m-a facut sa rosesc usor si sa zambesc. Chiar daca mi-ar fii placut sa-i vad si privirea asemanatoare abisului intunecat, m-am ridicat fara alte dezamagiri si putin uimita. Abea acum realizam ca adormisem pe un loc din mijloc si ca m-am trezit pe cele din spate si mai ales in bratele brunetului. Aud vocile prietenilor mei care vorbeau de un oras si de cat mai e pana acolo. Ii salut si ii intreb ce s-a intamplat asezandu-ma langa Hinata. Naruto fiind ocupat sa se uite la drum, Hinata a fost cea care mi-a dat detaliile. Mi-a spus cum ca la un moment dat Sasuke m-a intrebat ceva despre un oras, iar eu nu i-am raspuns. Atunci si-au dat seama ca am adormit. Mi-a spus ca imediat ce si-a dat seama ca dorm la chemat pe Naruto in locul lui, sa fie cu ochii in patru dupa semne de circulatie si alte lucruri. Apoi a rugat-o pe Hinata sa vina in locul meu si sa tina harta. Mi-a spus si ca Sasuke ar fii glumit cu ea facandu-l pe Naruto si pe bruneta sa rada. Dupa care m-a luat cu multa atentie in brate si m-a dus pe bancheta din spate, asa cum stateam cand m-am trezit, nu inainte sa se asigure ca nu voi cadea. Am simtit putina caldura in obraji, semn ca m-am inrosit dupa ce bruneta a terminat de povestit. Nu prea stiu ce exprimau fetele prietenilor mei, stiu doar ca m-am intors sa-i vad chipul ingerului langa care am dormit asa putin, dar totusi asa de bine. Dupa care mi-am intors privirea lasand-o sa cada prin sticla geamului de langa mine. Cerul era alb ca laptele pe care se mai vedeau urme de argint. Crengile dezgolite se miscau dupa voia vantului care abea isi facea simtita prezenta prin jur. Zapada care era intinsa pe campurile goale din spatele copacilor insirati pe marginea drumului. Acea plapuma alba dadea o atmosfera de basm. Unul destul de inghetat, dar totusi un basm. Gandurile imi zburau parca vrand sa prinda linia orizontului. Nu prea mai aveam multe lucruri de facut si coborandu-mi privirea prin masina imi vad aparatul foto. Il insfac si le fac poze tuturor, inclusiv lui Sasuke. Am mai facut niste poze pe geam, hartilor si m-am oprit ca sa mai am baterie. Dupa ce am terminat si cu acest gest copilaresc mi-am fixat din nou privirea afara.
Peste ceva timp, nu foarte mult, m-a luat puternic ameteala. O durere izbitoare imi strabatea capul in lung si in lat. Mi-am dus rapid mana pe frunte parca schitand durerea ingrozitoare ce abea incepuse. Vreo cinci minute mi-am tot trecut mana peste frunte si am incercat sa-mi revin, dar durerea, asemanatoare cu multe fulgere de foc care iti exploreaza mintea in voie din cand in cand provocand cate o explozie, nu inceta. Hinata a observat ca nu sunt in apele mele si m-a intrebat ce am patit. I-am spus, iar bruneta m-a sfatuit sa inchid ochii, sa-mi las capul pe spate si sa ma gandesc la ceva linistit. Am incercat, dar tot nu s-a intamplat nimic, durerea nedandu-mi pace. Pentru ca Hinata si Naruto incepeau deja sa-si faca griji, au hotarat sa oprim ca sa iau niste aer. Ne-am pus gecile, mai degeaba si am iesit din masina. Hinata mi-a dat niste apa in timp ce gustam pofticiosa acel aer rece si proaspat ce ne inconjura. Nu stam mult si Sasuke isi face aparitia langa noi, intreband de ce ne-am oprit. In timp ce Hinata i-a spus eu nu mi-am luat privirea de la ochii lui. Si am putut vedea ca imediat ce a auzit, ceva se schimbase, dar nu stiam ce anume sau de ce, durerea nu ma lasa sa ma concentrez la maxim. Apoi in fata ochilor il vad pe Sasuke care se uita la mine afisand o privire calda si luandu-mi chipul in palmele sale cercetandu-ma. M-am inmuiat usor si l-am privit fara sa mai soptesc nimic. Brunetul si-a retras usor palmele si a intrebat daca avem vreo pastila pe aici. Si din fericire, Hinata si-a adus aminte ca in bagaj are niste pastile. A trebuit sa deschidem portbagajul si sa cautam in lumina slaba a serii niste pastile. Spre norocul meu le-a gasit si mi-a dat una, dupa care am continuat drumul, eu odihnindu-ma privind pe geam. Se facuse deja noapte si pentru ca era mult mai periculos, am hotarat sa ne cazam intr-un alt oras, decat in cel in care planuisem. Nu a luat mai mult de o jumatate de ora sa ajungem, sa ne cazam, sa platim si sa ne instalam in camere. Eu cu Hinata stateam in camera zece, baietii in care unsprezece, iar soferul in camera paisprezece.
Dupa ce ne-am cazat nu am mai facut multe. Am facut poze vilei in care ne cazasem, camerelor si bineinteles noua. Apoi ne-am dus in restaurant si am mancat cate ceva, dupa care ne-am dus in receptie pe niste canapele, sa radem si sa vorbim. Timpul a trecut cu viteza unui fulger si a trebuit sa ne culcam daca maine vroiam sa avem energie pentru cate aveam de vizitat. Ne-am dus fiecare in camerele noastre. Am facut un dus mai mult decat revigorant si ne-am pus fiecare in patul sau. Nu stiu cat de bine au adormit prietenii mei, dar eu am adormit ca un prunc, cu ochii acoperiti de poarta somnului inchisa cu lacatul facut din genele mele impletite si ghemuita sub patura calduroasa.

Ochii mei se deschid usor si in fata nu imi apare lumina plapanda a diminetii, ci negura noptii. Dupa ce ma dezmeticesc, imi ridic usor capul cu ajutor palmelor sprijinite pe suprafata moale a patului si ma uit in jur. Hinata dormea fara nicio grija, iar pe cer luna si stelele sclipitoare vegheau asupra lumii. Ma uit la ceas si vad ca era ora trei fara douazeci dimineata. M-am dat jos din pat cu gandul sa i-au o gura de aer. Mi-am pus papucii si am inceput sa-mi tarasc picioarele pe covoarele intinse destul de bine pe podea. Trec pe langa camera baietilor si vad ca usa era foarte putin deschisa. Uitandu-ma la usa si pe hol fiind aproape intuneric complet, m-am impiedicat de covor cazand. Am avut un contact destul de dureros cu podeaua, julindu-mi usor palma. Dar m-am ridicat si mi-am tarat pasii in continuare spre terasa hotelului. Era foarte frig, afara fiind iarna si eu eram imbracata doar in pijamale, dar nu dadeam o importanta foarte mare, doar ma uitam la sclipirea delicata si firava a stelelor si la lumina care dansa in jurul lunii pana pe zapada neatinsa din gradina ce o aveam in fata. Fiind iarna in aceea gradina se gaseau doar flori de gheata peste care era asternuta plapuma iernii, iar haina copacilor lipsind. In timp ce priveam fermecata la peisajul de basm, simt ceva calduros pe umeri asa ca imi intorc privirea. In spate il zaresc pe Sasuke ce avea o privire care putea topii si zapada de afara. Pe umeri imi pusese geaca cu care venisem si apoi se aseza in dreapta mea. I-am urmarit miscarile cateva secunde dupa care mi-am fixat privirea in pamant. De ceva vreme ma gandeam sa-l intreb ceva si acum se pare ca aveam ocazia. Am luat o gura mare de aer si am spus:
-Sasuke vroiam sa te intreb ceva.
-Ascult, spuse el scurt.
-Pai, ma intrebam de ce m-ai ajutat cu scoala si de ce ai inceput sa ma bagi in seama dupa un an dupa ce ne-am cunoscut? spun eu cu jumatate de gura.
-E o poveste lunga, imi spuse brunetul privind luna.
-Sunt gata sa o ascult.
-Inainte sa incep sa te ajut, mama mea a murit din cauza unui accindent de masina. Si pe patul de spital, inainte sa moara, m-a rugat sa incerc sa le dau o sansa, sa-i ajut si sa devin macar un amic pentru colegii de clasa si oamenii pe care o sa-i mai intalnesc. Sa incerc sa ma schimb macar putin.
Am tacut amandoi cateva minute, eu fiind foarte uimita de ce am auzit. Dupa care i-am spus zambind:
-Imi pare rau pentru ce s-a intamplat, dar sa stii ca dorinta mamei tale s-a indeplinit, am devenit amici.
-Da, stiu. Chiar ii multumesc mamei ca m-a ajutat sa-mi dau seama ca Hinata este o prietena buna si tu o fata foarte speciala, a spus el intorcand privirea spre mine.
Cand am auzit cred ca m-am inrosit foarte puternic in timp ce bataile inimii au accelerat. Ochii mei erau pierduti prin privirea lui de abis si rataciti in caldura pe care acestia o imprastiau. Am simtit cum intru din nou in universul nostru, gol dar totusi atat de special. Apoi am inceput sa simt cum ma scufund in lumea noastra imediat ce el si-a dus mana dupa corpul meu, tragandu-ma mai aproape de el. In timp ce una din maini imi mangaia spatele, cealalta era pe gatul meu aproape de obraji facandu-ma sa simt fiori calzi strabatandu-mi corpul. Buzele lui s-au apropiat amenintator de mult de ale mele. Puteam sa-i simt caldura corpului in timp ce inima imi iesea din piept. Dupa care am putut sa simt cum buzele brunetului le ating suav pe ale mele apoi gustandu-le pasional. Si-a trecut limba peste buzele mele facandu-si loc in lacasul meu umed. Limba lui a inceput sa o mangaie delicat pe a mea si sa danseze amandoua un dans in care el domina. Cand am simtit ca nu mai am aer a rupt usor sarutul si m-a privit adanc in ochi. L-am luat puternic in brate si i-am soptit:
-Ma bucur ca tu ai fost cel care mi-a luat primul sarut.
M-am retras usor ca sa-i privesc fata. Avea un zambet micut in coltul gurii care m-a facut sa zambesc. Vazandu-mi zambetul brunetul mi-a sarutat obrazul stang si m-a rugat sa mergem inauntru ca sa nu racesc. Am parcurs holul pana la camera mea in timp ce brunetul m-a tinut foarte apropae de el. Cand am ajuns in fata camerei mele i-am mai sarit o data in brate si i-am soptit „noapte buna”. Brunetul nu a mai spus nimic si mi-a sarutat usor gatul, dupa care a plecat intrand in camera. Am facut la fel in timp ce imi tineam un deget pe buzele abea sarutate. Mi-as fii dorit sa-l mai sarut o data pentru ca iubeam aceea senzatie pe care o aveam. Un sentiment ciudat ce imi provoca fiori, dar totusi unul foarte placut care ma facea sa-i doresc buzele pentru eternitate. Pentru ca trebuia sa ma culc. M-am intins pe pat sub patura calduroasa gandidu-ma la momentul in care buzele ni s-au unit. Acel gand m-a facut sa cad foarte repede in lumea viselor.