13-12-2009, 02:00 PM
Buun, am revenit si eu cu capitolul nou. Multumesc mult de tot pentru comentarii :*. So here is the new chapter and I hope you`ll like it :-)
Capitolul 5: Chiar crezi ca ma sinucid?
Cristopher: Tot ce am auzit a fost usa, care s-a trantit in urma ei. Liniste, predomina o liniste apasatoare, de-a dreptul enervanta. Sincer sa fiu. Linistea asta e atat de apasatoare incat am cazut in genunchi. Sau sa fi fost altul motivul caderii mele? Ma simt ca un tampit. Dar nu asa, ma simt ca cel mai mare retardat din lume. Niciodata nu am tinut la cineva cum tin la fata asta. O iubesc, si asa de inteligent am fost incat ea crede ca doar imi bat joc. Si acum ce sa fac? Parca nici nu imi vine sa ma duc la scoala azi. Offf daca as fi din nou elev, cred ca mi-ar fi mult mai usor. Din punctul de vedere al aceste situatii, si prin faptul ca in momentul acesta pur si simplu as chiuli trei zile cel putin. Plus ca abia ma pot imbraca, ma doare tot corpul. Daca as fi din nou elev...Cuprins de un sentiment de nostalgie si mai nou cuprins si de o durere groaznica de cap de la faptul ca nu am dormit toata noaptea, m-a ridicat abia abia de jos si am inceput sa imi caut hainele
Mi-am luat camasa alba si panatalonii negrii. Initial m-a gandit si la cravata...Eee da-o dracu` nu am asa nevoie de ea. Imi e suficient ca ma simt ca cel mai mare ratat, sa ma mai stranga si chestia aia de gat...Nu mersi. Mi-am luat cheile de pe masa si am plecat. Sunetul usii cand am inchis-o, m-a readus la senzatia aceea oribila...Cand a plecat ea. Coboram scarile cu viteza melcului turbat. Parca imi era frica sa o vad din nou.
Taraindu-mi picioarele am ajuns in cele din urma la scoala. Ajuns in cancelarie, scot orarul sa vad la ce clasa am prima ora. Nu se poate, clasa lui Kristen. Si ca tot ma gandeam la ea, am vazut-o trecand prin fata mea. Purta o fusta scurta neagra, cu camasa alba si o cravata lejera la gat. Parul albastru marin cadea liber pe spate, si a lasat in urma ei un parfum atat de dulce. Am inspirat adanc si am pornit ca un zombi spre clasa, desi era inca pauza. Dar la viteza mea, nici nu stiu daca ajung in timp util. Nu am facut bine doi pasi si am auzit o usa trantita. M-am intors robotic. In fata ochilor imi aparea chipul ei inundat de lacrimi, si apoi imaginea usii trantidu-se, urmata de zgomotul acela ingrozitor.
- Nu mai trantiti usile! am urlat cat m-au tinut plamanii, coridorul vuind de sunetul vocii mele.
Catvea clipe mai tarziu, cand mi-am revenit la o oarecare normalitate, am plecat capul si m-am intors, continuaindu-mi drumul. Toti se uitau la mine ca la felul paispe`. De fapt aratam ca un cadavru umblator, nu prea ma mira privirile lor. Am auzit sunetul someriei ce anunta terminarea pauzei. Chiar in acel moment am intrat pe usa clasei. Mi-am tarait picioarele pana la catedra si m-am prabusit lenes pe scaun.
- Domn` profesor, pot sa inchid usa?
- Nu! am raspuns categoric, cu o oarecare nervozitate in voce.
Am aruncat o privire scurta prin clasa, iar Kristen lipsea. Nu am reusit sa imi termin bine gandul, caci am auzit sunetul pasilor intrand in clasa. A trantit usa in urma ei, iar eu am ridicat capul disperat. Din nou acea imagine, cand a plecat. Nu se poate, sunt distrus. Dar mai rau a fost cand am vazut-o pe Kristen cum se indrepta calma spre locul ei. Am oftat si am inceput sa predau lectia. Nu mi-a aruncat o privire toata ora. In cele din urma a sunat si clopotelul, iar ea a plecat din clasa prima, lasand in urma numai parfumul sau.
Uff, in sfarsit ultima ora. Am intors capul spre geam. Ploua, mai bine zis ameninta a furtuna. In sfarsit s-a terminat ora. Am plecat din clasa val vartej, cuprins de un sentiment ciudat. Am vazut-o pe Kristen cum se indreapta spre acoperis, asa ca m-am luat dupa ea. Am vazut-o cum se apropie incet de marginea cladirii. S-a oprit si se uita la cer. Doamne Dumnezeule, sper ca nu...
Kristen: Ma uitam lung la cer. Urma o furtuna, asta e clar. Dar furtuna ca in inima mea nu poate fi nicaieri.
- Kristen, nu face asta! Nu are rost! Daca vrei voi disparea, dar nu fa asa ceva, te rog! am auzit vocea speriata a profesorului meu de matematica.
Am ramas nemiscata, pana cand i-am simtit mainile inconjuradu-mi trupul. Si-a lasat capul pe umarul meu. Nu pot sa ma opun, nu am atat putere...Nu e corect. O lacrima fierbinte mi-a invadat chipul cu nesimtire. De ce eu?
- Nu face asta...Nu te las! Si daca te duci, vin cu tine...
Ce tot indruga si asta? Deja ma simt oribil, nu mai nevoie si de replicile lui. Apoi mi-a picat fisa. Ce imaginatie avea...
- Chiar crezi ca ma sinucid? intreb sarcastica.
M-am eliberta din stransoarea lui si m-am intors cu fata spre el.
- Da, primesc raspunsul nevinovat si inocent al lui Cris.
- De ce as face asta?
- Fiindca eu sunt un tampit si un pervers.
Bine macar ca recunoaste...Ma uitam oarecum uimita la chipul sau. Nu puteam sa imi dau seama ce simt dupa mimica fetei. Vedeam usurare, parere de rau, frica...Ce naiba se intampla aici?
- Nu te-ai plictisit sa iti tot bati joc de mine? Nu te-ai distrat suficient cu eleva ta prostuta? intreb cu vocea oarecum scarbita de teatrul lui.
- Tu chiar nu intelegi? Sau ma urasti atat de mult? Nu te-ai prins ca tin la tine? Te plac...Ba mai mutl te iubesc de-a dreptul fata! a raspuns aproape tipand, vocea radiindu-i de sinceritate.
Sa il cred? Nu pot sa neg, m-am indragostit de profu’ de mate. Dar oare spune adevarul? Nu stiu, dar stiu sigur ca eu ma simt ca intr-o telenovela tampita. Eee daca tot e scenariul unui film siropos, hai sa il duc la bun sfarsit nu?
- Te cred...Dar cum poti sa imi dovedesti?
Cred ca asta e tot ce dorea. Mi-a cuprins buzele in cel mai pasional sarut. Nici eu nu puteam cere mai mult, ma simteam in Rai. Dar filmul continua...
- La mine sau la tine?
- La tine, eu nu sunt singura acasa...am raspuns cu un ton cat de cat provocator.
Am mers la el acasa. Tot drumul m-a tinut strans de mana, de frica sa nu ma piarda . Si cand am ajuns acolo, tot ce am putut sa fac a fost sa zambesc, inainte sa fiu trantita pe pat. Iar ce a urmat, cred ca se subintelege.A durut, dar nu cum ma asteptam. Mi-a promis ca o sa fie delicat cu mine, desi era destul de experimentat, doar a fost logodit nu?
- Constientizezi ca eu nu mi-am facut nici o tema. Si daca stau sa ma gandesc numai tema la mate mi-ar lua vreo 3 ore...
- Tu esti eleva speciala. Tie iti fac eu temele, a raspuns pe un ton dulce.
Am vrut sa mai spun ceva, dar mi-a cuprins din nou buzele intr-un sarut, si a luat-o de la capat. Buzele lui imi mangaiau gatul si a continuat sa ma sarute in jos pe piept. Tot ce mai simteam era placerea, sa il simt inauntrul meu facand miscari de dute-vino. Ce tare, m-am ales cu un iubit, prof’ de mate, care mai e si bun la pat pe deasupra...Si il mai si iubesc, deci nu pot sa ma plang...
Capitolul 5: Chiar crezi ca ma sinucid?
Cristopher: Tot ce am auzit a fost usa, care s-a trantit in urma ei. Liniste, predomina o liniste apasatoare, de-a dreptul enervanta. Sincer sa fiu. Linistea asta e atat de apasatoare incat am cazut in genunchi. Sau sa fi fost altul motivul caderii mele? Ma simt ca un tampit. Dar nu asa, ma simt ca cel mai mare retardat din lume. Niciodata nu am tinut la cineva cum tin la fata asta. O iubesc, si asa de inteligent am fost incat ea crede ca doar imi bat joc. Si acum ce sa fac? Parca nici nu imi vine sa ma duc la scoala azi. Offf daca as fi din nou elev, cred ca mi-ar fi mult mai usor. Din punctul de vedere al aceste situatii, si prin faptul ca in momentul acesta pur si simplu as chiuli trei zile cel putin. Plus ca abia ma pot imbraca, ma doare tot corpul. Daca as fi din nou elev...Cuprins de un sentiment de nostalgie si mai nou cuprins si de o durere groaznica de cap de la faptul ca nu am dormit toata noaptea, m-a ridicat abia abia de jos si am inceput sa imi caut hainele
Mi-am luat camasa alba si panatalonii negrii. Initial m-a gandit si la cravata...Eee da-o dracu` nu am asa nevoie de ea. Imi e suficient ca ma simt ca cel mai mare ratat, sa ma mai stranga si chestia aia de gat...Nu mersi. Mi-am luat cheile de pe masa si am plecat. Sunetul usii cand am inchis-o, m-a readus la senzatia aceea oribila...Cand a plecat ea. Coboram scarile cu viteza melcului turbat. Parca imi era frica sa o vad din nou.
Taraindu-mi picioarele am ajuns in cele din urma la scoala. Ajuns in cancelarie, scot orarul sa vad la ce clasa am prima ora. Nu se poate, clasa lui Kristen. Si ca tot ma gandeam la ea, am vazut-o trecand prin fata mea. Purta o fusta scurta neagra, cu camasa alba si o cravata lejera la gat. Parul albastru marin cadea liber pe spate, si a lasat in urma ei un parfum atat de dulce. Am inspirat adanc si am pornit ca un zombi spre clasa, desi era inca pauza. Dar la viteza mea, nici nu stiu daca ajung in timp util. Nu am facut bine doi pasi si am auzit o usa trantita. M-am intors robotic. In fata ochilor imi aparea chipul ei inundat de lacrimi, si apoi imaginea usii trantidu-se, urmata de zgomotul acela ingrozitor.
- Nu mai trantiti usile! am urlat cat m-au tinut plamanii, coridorul vuind de sunetul vocii mele.
Catvea clipe mai tarziu, cand mi-am revenit la o oarecare normalitate, am plecat capul si m-am intors, continuaindu-mi drumul. Toti se uitau la mine ca la felul paispe`. De fapt aratam ca un cadavru umblator, nu prea ma mira privirile lor. Am auzit sunetul someriei ce anunta terminarea pauzei. Chiar in acel moment am intrat pe usa clasei. Mi-am tarait picioarele pana la catedra si m-am prabusit lenes pe scaun.
- Domn` profesor, pot sa inchid usa?
- Nu! am raspuns categoric, cu o oarecare nervozitate in voce.
Am aruncat o privire scurta prin clasa, iar Kristen lipsea. Nu am reusit sa imi termin bine gandul, caci am auzit sunetul pasilor intrand in clasa. A trantit usa in urma ei, iar eu am ridicat capul disperat. Din nou acea imagine, cand a plecat. Nu se poate, sunt distrus. Dar mai rau a fost cand am vazut-o pe Kristen cum se indrepta calma spre locul ei. Am oftat si am inceput sa predau lectia. Nu mi-a aruncat o privire toata ora. In cele din urma a sunat si clopotelul, iar ea a plecat din clasa prima, lasand in urma numai parfumul sau.
Uff, in sfarsit ultima ora. Am intors capul spre geam. Ploua, mai bine zis ameninta a furtuna. In sfarsit s-a terminat ora. Am plecat din clasa val vartej, cuprins de un sentiment ciudat. Am vazut-o pe Kristen cum se indreapta spre acoperis, asa ca m-am luat dupa ea. Am vazut-o cum se apropie incet de marginea cladirii. S-a oprit si se uita la cer. Doamne Dumnezeule, sper ca nu...
Kristen: Ma uitam lung la cer. Urma o furtuna, asta e clar. Dar furtuna ca in inima mea nu poate fi nicaieri.
- Kristen, nu face asta! Nu are rost! Daca vrei voi disparea, dar nu fa asa ceva, te rog! am auzit vocea speriata a profesorului meu de matematica.
Am ramas nemiscata, pana cand i-am simtit mainile inconjuradu-mi trupul. Si-a lasat capul pe umarul meu. Nu pot sa ma opun, nu am atat putere...Nu e corect. O lacrima fierbinte mi-a invadat chipul cu nesimtire. De ce eu?
- Nu face asta...Nu te las! Si daca te duci, vin cu tine...
Ce tot indruga si asta? Deja ma simt oribil, nu mai nevoie si de replicile lui. Apoi mi-a picat fisa. Ce imaginatie avea...
- Chiar crezi ca ma sinucid? intreb sarcastica.
M-am eliberta din stransoarea lui si m-am intors cu fata spre el.
- Da, primesc raspunsul nevinovat si inocent al lui Cris.
- De ce as face asta?
- Fiindca eu sunt un tampit si un pervers.
Bine macar ca recunoaste...Ma uitam oarecum uimita la chipul sau. Nu puteam sa imi dau seama ce simt dupa mimica fetei. Vedeam usurare, parere de rau, frica...Ce naiba se intampla aici?
- Nu te-ai plictisit sa iti tot bati joc de mine? Nu te-ai distrat suficient cu eleva ta prostuta? intreb cu vocea oarecum scarbita de teatrul lui.
- Tu chiar nu intelegi? Sau ma urasti atat de mult? Nu te-ai prins ca tin la tine? Te plac...Ba mai mutl te iubesc de-a dreptul fata! a raspuns aproape tipand, vocea radiindu-i de sinceritate.
Sa il cred? Nu pot sa neg, m-am indragostit de profu’ de mate. Dar oare spune adevarul? Nu stiu, dar stiu sigur ca eu ma simt ca intr-o telenovela tampita. Eee daca tot e scenariul unui film siropos, hai sa il duc la bun sfarsit nu?
- Te cred...Dar cum poti sa imi dovedesti?
Cred ca asta e tot ce dorea. Mi-a cuprins buzele in cel mai pasional sarut. Nici eu nu puteam cere mai mult, ma simteam in Rai. Dar filmul continua...
- La mine sau la tine?
- La tine, eu nu sunt singura acasa...am raspuns cu un ton cat de cat provocator.
Am mers la el acasa. Tot drumul m-a tinut strans de mana, de frica sa nu ma piarda . Si cand am ajuns acolo, tot ce am putut sa fac a fost sa zambesc, inainte sa fiu trantita pe pat. Iar ce a urmat, cred ca se subintelege.A durut, dar nu cum ma asteptam. Mi-a promis ca o sa fie delicat cu mine, desi era destul de experimentat, doar a fost logodit nu?
- Constientizezi ca eu nu mi-am facut nici o tema. Si daca stau sa ma gandesc numai tema la mate mi-ar lua vreo 3 ore...
- Tu esti eleva speciala. Tie iti fac eu temele, a raspuns pe un ton dulce.
Am vrut sa mai spun ceva, dar mi-a cuprins din nou buzele intr-un sarut, si a luat-o de la capat. Buzele lui imi mangaiau gatul si a continuat sa ma sarute in jos pe piept. Tot ce mai simteam era placerea, sa il simt inauntrul meu facand miscari de dute-vino. Ce tare, m-am ales cu un iubit, prof’ de mate, care mai e si bun la pat pe deasupra...Si il mai si iubesc, deci nu pot sa ma plang...