[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[myuu]

He he...my turn Sper sa va placa si scuze de intarziere

Capitolul 12

Usa se inchide cu o bufnitura in spatele meu, iar eu ma rezem de ea incercand sa-mi calmez bataiele inimii. Chiar incep sa ma comport ca si cand am fi impreuna...ah suna atat de...de ciudat. Si totusi, in momentul in care ma tintuia la perete, am simtit o dorinta idioata de a-l saruta. Toate se intampla din vina lui si stiu nu ar fi trebuit sa-l las sa mearga atat de departe...poate e si vina mea.
Ma asez pe pat, luandu-mi perechea de pantaloni pe mine cand simt cum imi vibreaza telefonul pe undeva prin apropiere. Incep sa rascolesc patura si orice imi cade in mana pana cand gasesc obiectul ce intre timp se opreste din acel zgomot caracteristic. Vad ca am primit un mesaj asa ca ma grabesc sa vad despre ce e vorba. Observ ca e de la Kiro care spune ca se intoarce intr-o jumatate de ora impreuna cu Shin si Romeo. Sper sa ramana si ei peste noapte, ar fi mai distractiv asa.
Dupa ce imi iau un tricou alb pe mine, ma duc in sufragerie unde-l gasesc pe Yu privind televizorul. Trec pe langa el fara a-i adresa vreun cuvant si caut o cutie de prajituri pe care o tineam prin dulap. Din fericire e comestibila asa ca o desfac si o asez pe masa, apoi ma duc sa caut niste bautura, dar nu gasesc decat o cutie amarata de bere.
- Misca-ti fundul ala pana la magazin sa cumperi niste bautura pentru baieti.
- Mi l-as misca daca mi-ai da un motiv mai bun, imi spune el uitandu-se insistent la partea de jos a corpului meu, iar eu incerc sa dispar din raza sa vizuala, insa inainte de asta, mai adaug cateva cuvinte:
- Tot un idiot ai ramas.
- Si tu tot cu acelasi fund sexi.
Daca nu as fi intors cu spatele la el, m-ar fi vazut probabil rosind putin. Nu pot sa cred ca imi amintesc de noaptea aia, poate ca incep sa innebunesc. Dupa cateva secunde insa, aud cum este stins televizorul apoi disting sunetul usii de la intrare. In sfarsit mai asculta si el de ce-i spun...
Baietii ajung in apartament inaintea lui Yu si se fac comozi in sufrageria care imediat se umple de invalmaseala inevitabila. Kiro se pune sa caute un film, insa nimeni nu are chef de asa ceva, Romeo povesteste despre camera lui de hotel, iar Shin se indoapa cu prajituri. Asta e treaba mea, dar in fine, sper sa nu le manace pe toate pentru ca lipsa de prajituri imi provoaca o lipsa de autocontrol si nu cred ca vor sa ma vada exteriorizandu-ma pe aici.
Cand in sfarsit ajunge si Yu, ne punem pe baut si pe aberat despre cate-n luna si-s stele. La un moment dat ma ridic pentru a aunca o cutie goala de bere, iar cand ma intorc gasesc platoul de prajituri complet gol si arunc o privire fulgeratoare catre toti cei care se afla in incapere. Doar stiu cat imi plac, chiar trebuie sa le manace pana la ultima?
- Cine a mancat pana si ultima prajtura? Nu am vazut atata egoism de cand ma stiu! incep sa ma agit eu in jurul lor uitandu-ma de la unul la altul si gesticuland cu mainile prin aer.
In cele din urma, Yu se ridica mandru tinand in mana un fursec cu ciocolata pe care il prinde de la jumatate cu gura. Nu imi vine sa cred ca poate fi asa de insensibil incat sa-l manace in fata mea.
- Yu!! Da-mi-o! Tip eu de parca viata mea ar depinde de o amarata de prajitura.
- Ti-as da-o cu placere, dar vrei asa in public? Intreaba el apucand din nou fursecul cu mana. Mda, trebuia sa ma astept ca el sa se gandeasca la altceva, dar acum sunt prea concentrat sa obtin biscuitele ala incat nu-mi pasa orice ar zice.
- Daca-l vrei asa de mult, il impartim, spune el punandu-l inapoi in gura si indemnandu-ma sa musc jumatate.
Ma uit in jur si observ ca toata lumea se uita ca la circ, insa ma ispiteste prea rau acea prajitura incat sa-mi pese de felul in care fac rost de ea. Tocmai ce ma pregateam sa musc din fursec cand ma trezesc unindu-mi buzele cu ale lui Yu. Ii simt mana cum ma cuprinde dupa mijloc si isi deschide gura pentru a intensifica sarutul. Limba lui patrunde printre buzele mele, iar eu incep sa-i raspund involuntar continuand asa cateva secunde pana cand imi pun ambele maini pe pieptul sau, impingandu-l cat de tare pot.
- Yu, ce nai... Vreau sa-i spun, dar ma trezesc cu gura plina cu prajitura mult dorita si gustul de ciocolata se face simtit imediat. Pana la urma luase fursecul din gura pentru a ma saruta pe mine, asta a fost adevaratul motiv pentru intreaga mascarada.
Incep sa mestec bosumflat, iar chitaristul se aseaza satisfacut pe canapea. Am impresia ca nu se va satura niciodata de jocul asta si cel mai rau mi se pare faptul ca si eu incep sa-mi joc partea mea de rol.
Pe la sapte dimineata, cand oboseala se face simtita de-a binelea, ne hotaram sa ne culcam. Fiind mult prea adormit ca sa imi mai pese de restul, ma duc catre camera mea. Intru apoi inchid usa in urma mea si imi dau jos tricoul pentru a domi mai comod, oricum e destul de cald in camera. Tocmai ce ma asez pe pat ca si aud un tipat si sar vreo doi pasi inapoi:
- Auuu, ai cumva de gand sa ma omori sau ce? Se rasteste Yu dandu-si jos patura din cap si ridicandu-se de pe suprafata moale.
- Intrebarea e: ce cauti tu in patul meu? Camera ta e urmatoarea pe stanga, ai nevoie de ajutor s-o gasesti?!
- L-am lasat pe Romeo sa doarma acolo, Shin e pe canapea, iar Kiro la el in camera, eu nu am unde dormi, pot sa stau aici? Promit ca nu fac nimic.
Spune el atat de repede incat nu apuc sa-l intrerup. Dupa asta afiseaza o expresie nevinovata, insa cum as putea a-l cred? Dupa cate a facut, mai are tupeul sa-mi ceara sa doarma in acelasi pat cu mine. Numai din felul in care se holbeaza la mine imi dau seama ca promisiunea lui e practic inexistenta.
- Nu ai decat sa dormi pe jos! Tip din nou, fara sa-mi pese ca m-ar putea auzi ceilalti. Pur si simplu, pe animalele din regnul lui Yu trebuie sa le tratezi ca atare pentru a intelege odata pentru totdeauna.
Vazand ca nu da semne ca ar renunta la locul sau din pat, ma duc pe partea cealalta a acestuia cu gandul de a-l face eu sa coboare. Sprijinindu-ma cu genunchii pe pat, incep sa-l imping cu toata forta. Reusesc sa-l aduc pe margine, dar inainte sa cada, ma prinde de brat, tragaadu-ma dupa el. Nu stiu cum reuseste, insa in momentul in care ma trezesc pe covor, el e deasupra mea zambind victorios. Incerc sa-l dau la o parte, dar bratele imi sunt imobolizate, asa ca-mi intorc capul fiindca nu vreau sa-l privesc in ochi.
- Lasa-ma sa ma ridic! Ii spun fara sa tip, insa pastrandu-mi seriozitatea in glas.
- Pana la urma vom dormi amandoi pe jos, dar ceva imi spune ca somnul nu va fi prioritatea numarul unu.
Abia dupa aceste vorbe, imi intorc privirea catre el oarecum speriat. Inainte sa pot spune ceva, mi-a acaparat buzele intr-un sarut tandru, limbile noastre cautandu-se reciproc. Dupa ce a rupt sarutul, a inceput sa-mi vorbeasca pe un ton diferit de acela ironic, caracteristic lui:
- Hai, Strif’, cat ai de gand sa mai negi tot ce simti? Stiu ca si tu vrei, ca ma vrei, de ce esti atat de incapatanat?
Ma uit la el pentru scurt timp, apoi imi mut privirea de la un obiect la altul cautand o scuza plauzibila sau orice altceva as putea sa-i spun.
- Yu...Incep eu, insa nu stiu cum sa continui asa ca las replica in aer si imediat buzele imi sunt cuprinse de ale lui Yu, impreunandu-se intr-un sarut pasional care continua mult timp.
Ma saruta apoi pe gat si imi linge lobul urechii, in timp ce mainile imi sunt eliberate. Continua prin a-si aseza palmele pe pieptul meu, coborand lent catre abdomen, in timp ce buzele ii ajung la baza gatului meu. Imi apuca cureaua cu ambele maini, moment in care ma panichez si incerc sa-l fac sa se opreasca.
- Strify, va fi bine. Stiu ca nu ti-am dovedit pana acum, dar poti avea incredere in mine. Promit ca n-o sa te doara, doar inchide ochii si lasa-ma pe mine sa ma ocup de restul.
Inghit in sec, incercand sa ma calmez si sa-mi fac inima sa bata din nou la viteza normala, insa nu ma asculta orice as face. Simtind cum pantalonii imi sunt dati jos, nu ma mai pot concentra pe nimic, mintea fiindu-mi invadata de mii de intrebari. E bine ce fac? Pot sa am incredere in ce a spus Yu? De ce naiba il las sa-mi faca asta? Nu reusesc sa gasesc raspuns insa la niciuna din ele si defapt nici nu mai vreau s-o fac.
Ii simt degetele lui Yu cum imi apuca materialul boxerilor tragand de ei pana cand dispar din peisaj iar eu ma inrosesc numai la gandul ca sunt privit. Si ca sa fie chiar si mai stanjenitor, Yu imi cuprinde membrul intre buzele sale moment in care scap un geamat care mi face sa-mi astup gura cu ambele palme. Eu eram cel care facuse zgomotul acela? Imi eliberez gura in scurt timp simtind nevoia de oxigen si, fiindca nu stiam ce sa fac cu mainile, mi le asez pe umerii lui Yu. Brunetul continua sa-si miste capul inainte si inapoi din ce in ce mai repede. Se opreste insa chiar inainte de momentul final si urca pentru a-mi saruta gatul, apoi imi spune, aproape de ureche:
- Nu-ti face griji, nu te las asa! Am pastrat ce-i mai bun pentru final.
La auzul acestor vorbe, ma trece un fior prin tot corpul, dar imi mai revin atunci cand Yu imi ofera un sarut pentru a ma linisti. Imi desparte usor picioarele, facandu-si loc si se sprijina in coate pentru a se pozitiona mai bine. In momentul in care-mi sunt ridicate picioarele simt cum ceva se impinge in mine provocandu-mi o durere in partea de jos. Geamatul meu se aude in linistea din camera, urmat de respiratii intretaiate:
- Relaxeaza-te putin, dulceata. Te va durea mai putin asa.
- Nu pot, scot eu ca un gafait inabusit.
Yu continua sa ma patrunda pana cand reuseste sa intre cu totul in mine, apoi incepe cu acele miscari de du-te-vino. Il prind de brate cu toata puterea, strangandu-l cat pot de tare, insa la un moment dat am impresia ca incep sa ma misc odata cu el, anticipandu-i miscarea urmatoare. In acel moment penetrarile devin mai rapide si continua pana in cand amandoi ne eliberam de lichidul lipicios de culoare alba. Brunetul se da jos de pe mine, respirand cu greu in timp ce pieptul i se ridica facand loc aerului sa patrunda in plamani.
- Vezi, pana la urma nu a fost asa rau. Mi-a spus el cand respiratia i-a revenit la normal.
- Mda...A fost tot ce-am reusit sa spun, inca nevenindu-mi sa cred ceea ce facusem.