[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[Yaoi Queen]

Capitolul 29

Stau cu Strify in pat, si nu pot sa cred ca, desi au trecut cateva minute, inca ma aflu deasupra lui, privindu-l incontinuu, iar el nu se opune. Obrajii lui infierbantati au capatat o culoare rosiatica, iar ochii lui incercau sa ii evite pe ai mei cat de mult posibil, privind fiecare perete sau obiect in parte.
-Uhm... Cat mai ai de gand sa stai asa? ma intreaba el, insa fara a ma privi, lasandu-si capul pe-o parte.
-Spune-mi ce vrei sa fac, replic eu, aplecandu-ma lent, presandu-mi apoi buzele pe pielea gatului sau, continuand pe urma sa vorbesc: Sa te sarut pe gat? Sau... aici? am intrebat, coborand cu buzele pe pieptul sau, descendand apoi si mai mult, pana la abdomen, unde prind cu dintii de pielea sensibila, indemnandu-l sa scape un scancet aproape imperceptibil.
Prind numai cu varful degetelor de pantalonii vocalistului, impingandu-i usor in jos, dar, inainte sa descopar partea interesanta a "povestii", cineva da buzna pe usa camerei...
-Strify! Unde e...Yu...? a intrebat aproape urland vocea crispata a lui Kiro, care ramane blocat in fata usii, de indata ce ne observa.
Nici Strify nu e mai breaz. A cascat ochii de parca vede un tren express la doi centimetrii distanta de el, iar eu, simtind cum explodez de nervi, imi intorc capul spre cel ce sta in pragul usii, idiotul care a lasat si usa deshisa.
-Inchide usa, apropie-te, spune ce dracu' vrei, si lasa-ma pe urma sa-ti trantesc doi pumni in gura in caz ca nu e important, spun eu, scrasnind din dinti.
-Ei bine... managerul este aici... spune ca vrea sa ne auda repetand, iar eu nu te gaseam, si stiam ca Strify e la el in camera...
Am oftat, coborand din pat si privind in jur dupa tricou pe care il observ la picioarele mele. Il imbrac, apoi ma privesc in oglinda pentru a fi sigur ca parul inca rezista, iar, dupa cateva retusari, ma indrept spre Strify care inca n-a facut nicio miscare in plus.
-Astepti sa te imbrac eu? Daca asta vrei, spune-mi si voi avea eu grija de hainele tale, chiar daca asta inseamna "Adio repetitii".
Intelegand aluzia vorbelor mele, mai ca n-a sarit din pat pentru a-si cauta alte haine in valiza. Si-a schimbat pantalonii, inlocuindu-i cu niste blugi stramti, negri, carora le adauga cureaua lui personalizata. Imbraca apoi un tricou de aceeasi culoare cu blugii avand inscriptionat pe el, cu alb si sclipici argintiu cuvinte in engleza, aruncate la nimereala.
Am iesit toti trei pe usa camerei, indreptandu-ne spre holul hotelului, unde eram asteptati de Romeo, Shin si Tilo.
-Tilo, si tu ai niste momente in care sa apari... de imi vine sa-mi dau doua bate in freza! ii spun eu managerului, dand negativ din cap, avand bratele incrucisate la piept.
-Si ce mai astepti? Orice ai fi facut, poate astepta, replica acesta total nepasator.
-Oh, tu...
-Bine! Ce-ar fi sa mergem?! ma intrerupe Strify, impingandu-ma de la spate stiind ca aveam sa ma iau la intrecere de "vorbe frumoase" cu Tilo.
Am intrat cu totii in autocarul nostru care ne astepta in parcarea hotelului, si care habar nu am de cand sta acolo, pentru ca noi am venit cu avionul aici...
"Eh, de parca ar mai conta" mi-am spus eu, ridicand din umeri. Tilo daca vrea, face si magie, asadar nu trebuie sa fiu surprins de nimic din ce face.
Drumul nu dureaza mult, iar, in mai putin de zece minute ajungem in fata unui studio. Odata ce intram pe usa imensa metalica, trebuie sa urcam niste scari, iar pe masura ce merg, imi vine in gand geniala idee de a-mi face felul cu managerul. Aveam de gand sa il enervez.
-Si cum vrei tu sa repetam, ma intreb? Noi avem nevoie de instrumentele noastre! am spus eu accentuand ultimul cuvant.
Pasim pe urma intr-o camera spatioasa unde realizez socat ca tocmai am vorbit degeaba, deoarece intrumentele sunt deja la locul lor... si fara indoiala sunt ale noastre.
Imi iau chitara, trecandu-mi varful degetelor peste corzi, lasand sunetele sa se auda in incapere, apoi peste cateva secunde, stramb din gura.
-Hmm, nu vreau chitara asta! am spus eu, lasand-o jos, rezemata de tobele lui Shin. Azi o vreau pe cea neagra cu alb! N-o am, nu cant, sa fie clar! am continuat pe urma, insa pe chipul lui Tilo nu se poate observa deloc enervarea...
-Bine, a spus el simplu, intrand in camera alatura, iesind apoi cu ceea ce am cerut in mana. Ma gandeam ca vei face mofturi, asa ca ti-am adus aici toate chitarele, adauga apoi, inmanandu-mi instrumentul.
Imi vine sa il pocnesc cu chitara, din cauza ca mi-a intrerupt momentul cu Strify... Si ma simteam atat de bine! Drace! A fost a doua oara pe ziua de astazi! Cat de rar se intampla ca Strify sa-mi dea voie sa fac orice, fara sa se opuna?! Data viitoare il iau la pumni si picioare pe cel care ma mai deranjeaza in astfel de momente... pe care nici nu le pot continua dupa ce pleaca!
-Haide Yu, nu te mai prosti atat, doar esti baiat mare, imi spune Strify in gluma, incepand pe urma sa rada.
-Cred ca tu stii mai bine decat mine ce baiat mare sunt, am soptit eu ranjind, stand aplecat catre urechea cantaretului nostru, care s-a inrosit instantaneu in obraji.
Am oftat, dandu-mi seama ca nu am cum sa il enervez pe Tilo in ziua asta, asa ca ma resemnez repede, luand chitara pe care adineauri am lasat-o sprijinita de tobele lui Shin. Strify bause o gura de apa, apoi luase microfonul in mana. Alte zece minute trec pana cand sonorizarea este perfecta iar eu imi misc degetele din obisnuinta, desi mintea mea nu sta deloc la melodii, ci fara sa realizez ma holbez la Strify. Cred ca e enervant de acest lucru pentru ca il vad destul de stresat, si presupun ca si-a dat seama. Poate ca nu e corect spus "ma holbez", ci mai degraba ii arunc unele priviri, pe care "le simte" si il deranjeaza...
Tilo pare multumit de performanta noastra in fata sa, pentru ca nu de multe ori poate sa ne asculte, el avand mereu alte treburi de rezolvat pentru noi. Luam o mica pauza in care fiecare se aseaza pe canapea, doar pentru cateva minute de relaxare, insa Strify decide ca trebuie sa mearga pana la baie... Iar eu o iau pe urmele sale, dupa un minut. Cand ajung si eu in acea incapere, el isi racoreste chipul cu apa care a luat-o in palme, apoi scapa un oftat prelung, sprijinindu-se de chiuveta dinaintea lui. Inca nu ma observa, insa imi simte prezenta si se intoarce spre mine.
-Data viitoare ai face bine sa nu te mai porti asa cu Tilo. Stii foarte bine cate face pentru noi, imi spune Strify incruntandu-se.
-Da, stiu... Cred ca sunt frustrat, replic eu, apropiindu-ma lent.
-De ce?
-Sexual! Am fost intrerupt de doua ori in aceeasi zi, si se va mai intampla probabil si a treia oara, pentru ca nu imi vei da tu voie sa continui, dar "Incercareamoarte n-are".
-Ce tot bombani acolo? Ai tampit? ma intreaba el, neintelegand la ce ma refer, insa de cum ajung prea aproape de el si pricepe aluzia, adauga imediat: Nici sa nu te gandesti! Incercarea ta moare acum! Avem repetitii! Si ce naiba, Yu? Adica ai... am... Abia azi-noapte am...
-Abia azi-noapte, ce? Intreb eu, desi stiu raspunsul. Insa, vazandu-l cum se eschiveaza din a spune intreaga propozitie, iar obrajii incep sa i se inroseasca, pot astepta numai de dragul de a-l vedea rusinat. Ah.. astfel de momente ar trebui sa fie filmate! De fapt, daca ma gandesc, mai bine le pastrez doar pentru mine pentru ca sunt nepretuite...
Il scutesc din a-l face sa-mi explice, dar in schimb ii pun stapanire pe buze si ii inconjor talia cu bratele, lipindu-i trupul de al meu. Imi raspunde sarutului, lasandu-ma sa ii explorez lacasul umed, insa de indata ce imi indepartez buzele de ale lui, decide ca ar fi si locul unde se pune punctul.
-Gata! Mai mult de atat nu am de gand sa-ti accept aici, asa ca nu intinde coarda! imi spune el, reusind sa scape din bratele mele, dupa care se indreapta spre iesire.
-Atunci, dupa repetitii, te vreau in camera mea. Daca nu vii, sunt in stare sa te fac al meu oriunde te gasesc, intelegi? am rostit eu, incrucisandu-mi bratele la piept. El nu mi-a raspuns, insa a inteles ideea si daca e in toane bune, poate va veni si nu imi urla in ureche, dar asta ramane de vazut...