[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[myuu]

Sorry pentru intarziere dar n-am avut inspiratia necesara ca sa scriu mai repede Sper sa fi iesit ceva in cele din urma si sa va placa
Multumim celor care citesc ficul mereu si ne bucuram ca va place

Capitolul 22

De ce nu pot fi si eu la fel de prefacut? Oamenii imbraca in fiecare zi masti pentru a-si ascunde slabiciunile si nu se simt vinovati de asta, e doar un mod de a supravietui. Ce-mi pasa mie de motivul pentru care Yu ma vrea langa el? E vorba doar de orgoliul meu? Nu vreau sa fiu folosit doar pentru a-si satisface placerile, dar pana la urma nu o fac pentru el…Suntem in secolul XXI, o astfel de relatie, bazata doar pe sex, nu ar trebui sa mai fie ceva anormal. Si totusi…parca imi doresc altceva.
Fara sa-mi dau seama, Yu imi cuprinde buzele, initiand un sarut la care iau parte fara sa-mi dau seama. In acest timp corpul mi se impotriveste si incerc sa-l imping cat mai departe de mine, insa fara niciun rezultat. Dupa ce imi da drumul in sfarsit, rostesc suficient de tare cat sa ma auda doar el un “boule”, apoi ma intorc catre Kiro, straduindu-ma sa par interesat de discutia purtata cu el. Desi aud ce-mi spune, nu inteleg absolut nimic, cuvintele lui parand prea departe pentru a ajunge la mine.
- Strif’, eu tocmai iti spuneam ca data plecarii in turneu s-a schimbat si va trebui sa fim gata chiar in seara asta. Poti visa mai tarziu cu ochii deschisi. Il aud pe Kiro in timp ce isi trece o mana prin fata ochilor mei.
- Scuze, ma gandeam la…
- Mine, evident. Completeaza Yu cu o incredere de necontestat, iar eu imi sar imediat in aparare.
- Defapt era vorba tot despre turneu, inca nu stiu in ce orase vom sustine concerte. Si, Yu, fa-mi o favoare si nu mai face pe cunoscatorul.
Kiro ma mustra din nou pe un ton ceva mai glumet spunand ca tocmai despre asta vorbea, iar eu incerc sa ma concentrez pe vorbele sale. Las la o parte orice gand si aflu ca vom concerta in mai multe orase din Germania incepand cu Leipzig, Köln, Frankfurt si sfarsind cu München. Urma sa plecam la ora opt seara cu un avion particular ce zbura pana in Leipzig, iar pentru ca era o cursa scurta, va dura in jur de douazeci de minute ceea ce e bine fiindca la ora 9 vom sustine un concert. Sincer, pot sa spun ca ma bucura vestea, incep sa ma plictisesc de rutina zilelor pe care le petrecem in apartament. Chiar daca sunt cu colegii mei de trupa si avem parte de iesiri, turneele sunt cele care coloreaza peisajul intotdeauna.
Cand discutia se incheie si fiecare se duce sa-si impacheteze hainele, arunc ochii catre ceasul de pe perete ale carui cifre argintii sclipesc din cauza luminii sporturilor si realizez ca e ora patru.Perfect. Mai e sufficient timp de pregatire. Hotarasc sa cobor pana la magazine si sa cumpar o banala cutie de Cola si cate ceva de rontait pentru ca nu am pofta de mancare. Ii intreb pe baieti daca vor ceva, insa doar Yu ma roaga sa-i iau un energizant. Apuc geaca din cuier si o iau in graba, trantind usa dupa mine fara sa vreau. In cateva minute sunt jos, la magazinul din coltul strazii cumparand ce stabilisem dinainte.
Intorcandu-ma in apartament, ii gasesc pe Romeo si Kiro cautand un DVD cu care sa-si ocupe timpul. Shin nu e cu ei, probabil impacheteaza inca hainele, lucru pe care ar trebui sa-l fac si eu cat de curand. Imi las geaca pe un fotoliu si merg direct in camera lui Yu deschizand fara sa mai bat la usa, in fond, ce rost mai are. Raman impietrit la vederea unei blonde care-l saruta pe Yu in timp ce mainile sale se strecoara pe sub maioul purtat de chitarist. Evident e vorba de Vanessa, fosta prietena a lui Yu care a aparut din senin.
- Ma scuzati, cred ca deranjez…Spun eu revenindu-mi din starea de soc si cautand sa inchid usa cat mai repede si sa dispar de acolo.
- Strify, stai! Il aud pe Yu in spatele meu, dar e deja prea tarziu, inchid usa si ma indrept catre camera mea. Nu ma intereseaza explicatiile lui pentru ca imi e de ajuns ceea ce vad. Asta spune totul, nu mai e nevoie de cuvinte, in plus e dreptul lui sa se sarute cu cine vrea, desi, recunosc, doare putin…
Mana calda a lui Yu ma cuprinde de incheietura cu o secunda inainte de a ajunge la camera mea, fortandu-ma sa raman pe loc. Ma intorc vrand sa-i spun sa plece, desi inima imi bate cu o viteza ametitoare, iar sangele pare sa mi se urce la cap facandu-mi tamplele sa-mi bubuie infernal. Mi-e frica si nu realizez de ce, ma doare inima intr-un mod ciudat asa cum nu mi s-a mai intamplat pana acum. Un nod mi se pune in capul pieptului in momentul in care ochii lui Yu ma privesc fix si abia atunci realizez cat imi doream sa ma opreasca din drum.
- Asculta, e o neintelegere, nu am vrut s-o sarut! Ea a venit neanuntata, spunand ca vrea sa discute ceva important, apoi a sarit brusc pe mine sa ma sarute. Jur ca daca stiam ca o va face, nici nu o lasam sa intre!
- Nu trebuie sa te scuzi, e vina mea ca nu am batut la usa. Asta e tot, poti face ce vrei, nu trebuie sa-mi dai niciun fel de explicatie mie, ii spun eu, evitand sa-l privesc in ochi, desi simt cum ma urmareste cu privirea.
- Iubitule, ce faci? O aud pe Vanessa din dreptul camerei brunetului, revoltata ca i-am distrus momentul cu aparitia mea.
Chiar in acel moment, corpul lui Yu se lipseste de al meu, mana lui imi prinde barbia ,radicand-o la nivelul sau pentru a-mi prinde buzele intr-un sarut. Limba sa catifelata se strecoara printre dinti, lingandu-i delicat si impletindu-se cu a mea intr-un joc, as putea spune chiar, pasional. Desi nu-i vad reactia blondei, sunt sigura ca ne priveste stupefiata, fara a intelege ce se petrece, dar chitaristul continua sa ma sarute, lipindu-ma de perete si trecandu-si mainile prin parul meu. Cand in sfarsit buzele ni se dezlipsesc, dupa un timp destul de lung, aud aceeasi voce subtire, de femeie:
- Asta vrea sa fie o gluma? Spune cu jumatate de glas fosta prietena a chitaristului.
- Defapt, nu e nicio gluma, iar tu nu ai ce cauta aici. Ti-am mai spus o data si ti-o repet: nu ma mai cauta, intre noi s-a terminat totul, prefa-te ca n-a fost nimic intre noi.
Zaresc doua lacrimi in coltul ochilor fetei, insa nu stiu de ce nu ma indoioseaza cu nimic, ci din contra, ma simt usurat. Imediat il vad pe Romeo gata s-o dea afara din apartament pe blonda care tulburase atmosfera, in ciuda protestelor si tipetelor ei disperate. De pe scara blocului se aud batai in usa insotite de vorbele Vanessei prin care-l implora pe Yu sa fie din nou impreuna, spunandu-i cat de mult il iubeste, dar el ramane pasiv.
Cand inceteaza mascarada, iar linistea se reinstaureaza, Yu ma strange la piept, protectiv, fara niciun cuvant in plus. Stam astfel cateva secunde, timp in care ii aud inima batand ritmic apoi ii simt buzele facand contact cu fruntea mea si imi ridic capul de pe pieptul sau, indepartandu-ma.
- De ce ai facut asta? Vine intrebarea mea imediat ce ne aflam la o oarecare distanta.
- Nu e clar? Oare de ce am facut-o? Nu pentru ca am o relatie cu tine cumva?
O avalansa de intrebari, raspunsurile ramanand in ceata.
- Strify, eu chiar n-am glumit. Nu am vrut s-o sarut, pur si simplu m-a luat prin surprindere, iar tu ai aparut exact in acel moment. Ai face bine macar o data in viata sa ma crezi ca iti spun adevarul. Continua el, vorbind serios, ca niciodata. Eu…nu stiu cum sa-ti spun, dar tin la tine, nu e vorba ca vreau doar sex. Nu ma intreba ce inseamna asta pentru ca nu stiu, macar incearca sa vezi ca nu sunt doar vorbe goale.
Liniste.
Ne privim fara ca niciunul dintre noi sa indrazneasca sa sparga tacerea. El ar vrea sa explice mai multe, dar nu stie ce si cum. Eu as vrea sa-I spun ca nu-l cred, dar nu-mi gasesc puterea de a vorbi.
Din fericire, imi suna suna telefonul, iar eu ma duc sa raspund fiind sigur ca e vorba despre ceva important. In orice caz, ma bucur ca am fost salvat de a iesi cumva din acea discutie. Din receptor se aude vocea organizatorului acelui eveniment la care urmeaza sa participam in aceasta seara care ne da cateva detalii despre durata concertului, locul unde vom canta si alte minuni de acest gen. Cand incheie ii multumesc politicos de telefon, apoi inchid si realizez ca Yu nu se mai afla in fata camerei mele.
Profitand ca sunt singur, imi scot trolerul unde incep sa-mi asez hainele pe care le voi lua cu mine in turneu. Incerc sa ma concentrez sa nu uit ceva, dar nu pot uita vorbele pe care chitaristul mi le-a spus in urma cu cateva minute. Reusesc sa revin cu picioarele pe pamant doar in clipa in care realizez ca bagajul e deja plin si nu mai am unde sa pun alte haine. Trag fermoarul, apoi il scot pe hol, taraindu-l dupa mine. Ii vad pe baieti stransi toti in sufrageri si ma duc dupa ei cu cutia de Cola si punga de fistic dupa mine. Ma asez intr-unul din fotoliile libere si incepem sa vorbim despre viitoarele concerte, mancand in din gustarea pe care mi-o adusesem.
Cand imi dau seama ca e trecut de ora sapte, le spun tuturor sa se pregateasca de plecare si ma duc la randul meu sa ma schimb in hainele pregatite pentru concert. La si jumatate suntem deja in limuzina care ne duce la aeroport, totul desfasurandu-se dupa plan.
Cu Yu n-am mai vorbit de atunci, cel putin nimic despre Vanessa sau noi doi. Un sentiment ciudat pune stapanire pe mine ca acela in momentul in care l-am vazut cu blonda, un fel de gelozie amestecata cu frica de-al pierde. Nu inteleg ce-i cu mine, poate ca devine totul mult prea serios, poate…Ma gandesc sa ne despartim, chiar acum, pentru ca ajung sa tin la el si nu vreau sa fim luat peste picior sau folosit. Cred ca asa ar fi cel mai bine, da! m-am hotarat... o sa pun capat acestei "relatii".